Aceasta este a 1001 postare...:-) Cum am deschis blogul, am citit informatia aceasta. Ca am ajuns la 1000 de postari. Adica in cativa ani, m-am gandit de (doar) 1000 de ori sa impart cu ceilalti ceea ce stiu, gandesc, simt. Pare putin, daca pun asa problema :-))
Astazi...doar ganduri, observatii, nimic structurat. Stiu ca imi va face placere sa citesc peste timp radiografia unor clipe. Sa vad unde eram, ce ma preocupa, ce imi atragea atentia. Sa zambesc stanjenita de cat de copil eram :-)))
Apropo de copii-Vladimir a crescut peste noapte...Ieri trageam de niste pantaloni sa ii acopere gleznele, azi dimineata alti pantaloni, aceeasi poveste....M-am uitat la el lung...creste asa, pe furis, cand nu sunt atenta. Remarcile lui sunt mai serioase. Vreau mai mult timp cu el, timp fericit...
Miruna..creste si ea. Vrea sa manance singura. O las. Multa mizerie pe jos si pe haine, dar ce zambete si ce privire poznasa :-) Vrea sa coboare singura treptele. Tipa si se zbate daca o iau in brate, vrea inapoi pe treapta de pe care am luat-o. Facem 10-15 minute de la mansarda pana jos in living...Respir adanc, ii zambesc cand imi cauta mandra privirea, ii fac galerie. Mi-e greu uneori, vocea care imi spune ca am treaba, ca timpul zboara, ma biciuieste fara mila. Sau care imi spune ca asa imi trece viata....spaland vase, asteptand cu lingurinta in aer sa deschida gurita, asteptand sa coboare treptele, asteptand sa vina inapoi sa ii pun si caciula, asteptand sa...Sunt mama, am ales sa servesc...de ce m-oi zbate asa uneori, nu stiu.
Am descoperit un loc de unde pot comanda paine. Imi place painea. Mereu sunt dornica sa incerc sortimente noi. Mi-e dor de painea bunicii mele, de testul ei incins. De ritualul nostru de dinainte de a pune painea la copt. Lua crucea din cuiul ei si ma punea sa "stampilez" painea, in timp ce ea o intepa (artistic) cu furculita. Era frumoasa painea noastra cu maia, rotunda, mare, inchinata lui Dumnezeu. Bunica mea imi dadea mereu un coltuc de paine calda, tataie stergea de camasa un mar verde acru. Eu mancam paine cu mar, ei ma mancau pe mine din ochi. Copilarie tihnita, buna...N-am mai mancat paine cu mere de atunci, de cand eram o zgatie.
In decembrie, in noaptea de solstitiu, m-am gandit la visele si dorintele pe 2015. O parte din cele scrise se refera la visele prietenilor mei, vise pe care mi-am dorit sa le vad implinite. M-am vazut cu ochii mintii sarbatorind alaturi de ei reusitele. O casuta, un copil, un nou job. Fericiti. Si eu acolo, celebrand cu ei, contagiata de fericirea lor. Ce schimbare s-o fi produs-e prima data cand imi doresc atat de intens ceva pentru prietenii mei. O parte din ce am scris in seara aceea se refera la ei, la cei dragi si buni...
Si visele mele prind contur. Are semne bune anul acesta. Am citit cateva carti in ianuarie si am vazut filme unul si unul. Nu reusesc sa vad un film intreg o data, dar si asa...tot reusesc. Se contureaza proiecte, ba chiar o noua directie-life coaching (pentru care nu am acreditare, nu sunt formata in asa ceva). Sa ii spunem mai bine consultanta, consiliere. Pentru asta sunt acoperita legal :-) Ma simt bine cand vad progresele, bucuria celuilalt ca poate vedea lucrurile din alte perspective, bucuria autodescoperirii. Ma las ghidata, cumva, in mine sunt toate raspunsurile. Uneori ma mir si eu de lucrurile care ies la iveala, de povestile pe care le spun, de sensurile pe care le gasesc.
Merg la body art in continuare. As vrea zilnic. Poate candva...
Intra oameni noi in viata mea. De curand am cunoscut-o pe Melania Medeleanu. Si pe Mihaela Stroe. Si pe Malina Chirea, de la Institutul pentru fericire. Femei frumoase pe dinauntru si pe dinafara, speciale. La Institut ne vom vedea in curand, daca doriti, cu ocazia unor workshopuri open. Sau seri tematice. Apropo, daca va intereseaza ideea unor seri tematice pe care sa le moderez eu, dati-mi de veste. Ma gandesc sa ne vedem o saptamana pe luna de exemplu, de luni pana vineri, de la 18.30 sau 19.00 si sa avem diverse teme. Eu vin cu experienta, povesti, diverse instrumente, voi cu propriile povesti, temeri, dileme sau doar pofta de socializat. O sezatoare moderna, un spatiu in care sa ne hranim reciproc si sa ne incarcam bateriile. Cui ii surade ideea?
Comentarii