In deschiderea cursului de Leadership discut adesea cu managerii despre muzica. Sunt mereu interesata sa stiu ce fel de muzica le place, daca asculta si jazz (am intalnit unul singur in cativa ani, oare de ce? :-)).
Ii invit apoi sa priveasca acest film:
Pe ted.com il gasiti cu subtitrare in limba romana
Le face mare placere. Le mai povestesc uneori cancanuri cu dirijori celebri pentru replicile sau atitudinile lor, precum Karajan de exemplu, apoi revin la jazz. In studentie eram ascultatoare impatimita de jazz. Mergeam la concertele lui Mircea Tiberian, Anca Parghel si altii, cumparam CD-uri, ascultam cand invatam pentru examene. Managerilor din sala mea de curs nu le place insa jazzul, desi ii ademenesc cu piese agreabile, usurele, ca aceasta:
Suna bine, nu? Atunci? Ca sa intelegem de ce unde vine respingerea, cautam sa vedem ce inseamna jazz-ul. Si ei spun, doar uitandu-se la acest clip sau la altele similare: libertate, improvizatie. Dar, ca sa improvizezi, trebuie sa ai cu ce. Cultura muzicala, experienta. Sunt de acord. Cum oare se pun de acord muzicienii? Pe nevazute, rezulta totusi o muzica armonioasa, placuta, desi ei nu au partituri in fata. Par conectati unul cu altul. De aici duc discutia la similitudini si diferente in munca unui manager versus lider.
Zilele acestea citesc o carte semnata Ben Zander-dirijor al Filarmonicii din Boston si Rosamund Stone Zander, sotia sa, coach si consultant. Ii admir pe amandoi, m-am lasat molipsita de energia lor, de placerea pe care o au lucrand si vorbind despre munca lor in minunata carte scrisa la doua maini: Arta posibilului.
Contine multe istorii si povesti inspirate din practica profesionala a ambilor, indeosebi a lui Ben, povestitor si dirijor pasionant-povesti din care si managerii pot invata. Cum sa acorde atentie si sa descifreze adevaratul mesaj al cinicului care pare retras si dezinteresat in sedinta ( "lectia pe care am invatat-o a fost ca interpretul care pare cel mai putin implicat poate fi cel mai dedicat membru al grupului. La urma urmei, cinicul este un pasionat care nu vrea sa sufere o noua dezamagire" -p.55), cum sa gestioneze o criza, cum sa motiveze si sa insufle pasiune angajatilor, cum sa isi aduca contributia ca oameni si ca profesionisti la bunul mers al lucrurilor si al lumii....
O carte calda, frumoasa, inspirata pe care o recomand din inima celor care se afla in pozitii de conducere. Si nu uitati, mergeti la filarmonica. Si ascultati din cand in cand si jazz, s-ar putea sa va placa. Sa abandonati controlul :-)
Comentarii