Alcatuiesc pe repede inainte o lista de carti-lecturi usoare, placute, captivante utile poate celor care trec acum prin incercari (fizice) dificile: cancer, tumori maligne, autism etc. Sunt carti care pot largi perspectiva, care pot insufla speranta, putere, pofta de viata, credinta si care pot reconecta persoana suferinta la frumusetea vietii, dar si la propriul Sine. Unii dintre autorii (sau personajele) cartilor mentionate aici s-au stins, nu inainte insa de a ne lasa gandurile lor si lectiile pe care le-au invatat de cand s-au confruntat cu boala, pana in clipa in care au plecat Acasa.
Aseara am discutat cu o tanara care este in pericol de a-si pierde piciorul stang din pricina unei tumori maligne. Suparata pe Dumnezeu care permite atata suferinta nedreapta, ingrozita de perspectiva-caci este o tanara femeie frumoasa care nu a apucat inca sa isi implineasca toate visele.., indurerata. I-am recomandat Vremea vindecarii, de Beata Bishop. O carte pe care am citit-o acum cativa ani fara sa sufar de ceva. M-a impresionat, m-am simtit recunoscatoare ca sunt sanatoasa si am invatat ca oamenii isi gasesc in ei insisi puterea de a trece prin situatii de neimaginat inainte de evenimentul traumatic. Am aflat de asemenea despre terapia Gerson. Dupa ce am terminat cartea Beatei Bishop, am ccumparat si citit si cartea despre terapia Gerson. Munca dr Gerson este continuata in Mexic la ora aceasta de fiica lui, Charlotte Gerson. Dupa ce am citit-o, am gandit ceva de genul: bine ca exista, este o alternativa, dar sper sa nu am nevoie vreodata!
Autoarea este si ea in pericol sa isi piarda piciorul, nu i se mai dadea nicio sansa. O alunita de pe un picior a insemnat de fapt melanom, unul dintre cancerele cu evolutie rapida si distrugatoare. Dupa un an de la interventia chirurgicala, cancerul se raspandise in intreg sistemul limfatic. Avea de ales intre o operatie cu rezultat nesigur, ca si frumoasa si buna mea amica sau sa nu faca nimic, moartea fiind sigura si rapida-intre sase saptamani si cateva luni. A gasit atunci si a ales o terapie neconventionala, terapia Gerson. Dura, restrictiva, dar vindecatoare. Nu vreau sa fiu vreodata in postura de a decide sa apelez sau nu la o astfel de terapie. Teama mea ascunsa este ca pentru mine, personal, o boala grava ar fi de fapt pasaportul spre Acasa, nu m-as plange prea mult de situatia in sine, cat de dureri (daca ar fi dureri). Am mai simtit, discutand cu amica mea, ca un picior amputat sau scoaterea unui organ sau mai stiu eu ce m-ar intrista poate, insa spiritul meu ar ramane intreg. Nu prea mi-e frica de fapt de multe lucruri, cata vreme sunt centrata, conectata la divin. Daca pierd asta, atunci vai de mine. Ca un bat in furtuna purtat de colo colo de valurile oceanului as fi....Apropo de spirit intreg, neamputat- priviti o copila minunata.
O alta carte pe care am citit-o pe nerasuflate a fost Calatoria, de Brandon Bays. Este minunata si daca o cititi cu deschidere veti invata multe lucruri. Eu am ramas cu ideea de a trece prin durere, nu de a o oprima sau lupta cu ea. Trecand prin ea, se va diminua si ne va elibera. Sigur, durerile mele au fost minore, gen o taietura la deget cand gatesc (mi se intampla des sa ma tai, asa de indemanatica sunt) sau o durere de cap sau burta, insa pasajul acela din cartea lui Brandon Bays mi-a fost ulterior de mare folos. L-am pus si aici pe blog. Am cartea in format electronic, daca o doreste cineva sa dea un semn. Am nevoie de adresa de mail ca sa o pot transfera.
Eram internata cu Miruna in spital, avea bronsolita, cand am citit minunata Oscar si Tanti Roz, de Eric Emmanuel Schmitt. Are doar 112 pagini, se citeste rapid. Oscar este un baietel de 10 ani bolnav de leucemie, este internat in spital, stie ca va muri, iar Tanti Roz este o asistenta care ...il reconecteaza cu Sursa prin minunatele ei povesti si povete. Oscar ii scrie lui Dumnezeu epistole frumoase, inocente. Se simte astfel mai putin singur si in ultimele lui clipe traieste pe repede inainte viata pe care ar fi putut-o trai daca ar fi fost posibil. Mi-a placut cartea, o citeam in spital, ceea ce mi s-a parut la vremea aceea cam straniu. Eram inconjurata de copii suferinzi si nu se intrevedea nicio Tanti Roz pe acolo.
Viktor Frankl in cartea sa marturie Omul in cautarea sensului vietii descopera pe propria piele dar si pe a colegilor de lagar ca omul poate indura aproape orice, daca are un motiv pentru care sa traiasca.
O carte pe care eu am primit-o cadou de la un bun prieten poate fi de asemenea o lectura emotionanta pentru cineva care lupta cu cancerul de san. Este povestea unei tinere indragostite de viitorul ei sot, celebrul psiholog transpersonal Ken Wilber. Treya afla ca are cancer de san atunci cand primeste rezultatele analizelor necesare pentru casatorie. Ce moment nepotrivit, ce veste dureroasa...Incepe propria calatorie interioara si lupta, acompaniata de iubirea si devotamentul sotului ei. Impreuna isi scriu gandurile in aceasta carte, Gratie si forta si parcurgem impreuna cu ei toate starile posibile. De la chimioterapie la terapii alternative, de la negare la acceptare, de la suferinta la extaz-un drum lung si plin de peripetii, care culmineaza cu plecarea maiestuoasa dintre noi a Treyei. O sa va intrebati probabil cum poate da speranta o astfel de carte, cand autoarea pierde lupta cu boala. Cititi si veti afla. Am dat cartea aceasta unei prietene, S. In ianuarie 2014 a plecat dintre noi. Cauza-cancer de san. M-a durut pierderea ei si am plans toata noaptea, insa am stiut ca era impacata cu ideea, ca intelesese multe lucruri in lunile ei de lupta cu cancerul. Neamul ei se stingea de cancer. Isi pierduse atat fratele mai mic din aceeasi cauza-cancer- cat si tatal. Mai traieste acum doar mama ei, insa neamul este stins. Nu mai exista nimeni care sa duca numele si sangele mai departe. Nu m-am putut impiedica sa nu ma gandesc la legatura mentionata insistent in unele texte dintre pacatele stramosilor si greaua mostenire primita de noi. Jung spunea ca ne petrecem o buna parte din viata incercand sa raspundem intrebarilor la care nu au fost capabili sa raspunda inaintasii nostri...Recomand si aceste trei carti, cine stie, pot largi orizontul cuiva...Psihogenealogia este o disciplina mai noua, nu sunt efectuate suficiente studii, insa pare extrem de interesant de explorat si multi pot gasi explicatii satisfacatoare la intrebarea de ce eu, de ce mie. Recomand si cartile rusului Lazarev, epuizate in librarii..
Recomand cu caldura si cartile lui David Servan Schreiber. Toate. Eminent medic psihiatru in America, fiul mogului de presa si al autorului francez Jean Louis Servan Schreiber, descopera dintr-o intamplare (se ofera sa testeze un aparat RMN nou) ca are o tumoare pe creier. Este punctul in care incepe si calatoria lui. Invata multe lucruri, pe unele insa prea tarziu pentru a mai putea schimba ceva in ceea ce il priveste. Asta insa nu l-a oprit pentru a ne darui generos toate cunostintele lui noi, adunate in cele cateva carti care ii poarta numele. Am invatat multe de la el, lucruri pe care le aplic in viata mea de zi cu zi. Si daca folosesc mai des turmeric in preparatele mele, i se datoreaza si mereu gandul bun pleaca catre el. Am plans cand am citit vestea plecarii lui. Ii sunt profund recunoscatoare si indatorata acestui mare spirit care si-a atins menirea aici pe pamant. Aceea de a darui altora, de a te pune in slujba celuilalt, de a ridica nivelul de constiinta si intelegere al oamenilor...
As trece pe lista aceasta si cartile Elisabethei Ross Kobler, mai ales pentru cei din jurul pacientului. Ea poate alina si invata membrii familiei sa accepte si cum sa faca trecerea celui suferind mai lina si mai putin infricosatoare. In sinea mea, dupa ce am citit lucrarile ei, mi-am zis ca in mine exista o Elisabeth. Am ajutat oameni sa se impace cu gandul mortii, i-am reconectat la divin, gasind acolo alinare si sens si toate astea fara patetisme sau frici. O prietena si vecina a murit de cancer de san, avea cam varsta mea de acum, iar eu eram studenta, o copila. Mi-a soptit numele pana in ultima clipa si m-a dorit langa ea atunci cand s-a stins. Fugisem din fata sfarsitului iminent tocmai la Sf Gheorghe, la niste prieteni, caci ma temeam ca nu voi face fata durerii familiei, insa m-am intors, pentru ca in putinele momente de constienta permise de morfina, ma striga mereu. Sotul ei mi-a spus ca simte ca nu vrea si nu poate sa plece pana cand nu voi fi acolo cu ea, sa ii vorbesc despre Lumina si Iubirea de Acasa, asa cum le stiu si le port eu in mine de cand ma stiu. Prezenta si cuvintele mele, vocea, toate o alinau si o linisteau. Imi spunea ca simte uneori ca prin ochii mei o priveste Dumnezeu cu infinita iubire si intelegere si avea nevoie de acea privire. Un gest si privirea mi se schimba. Era putin straniu ceea ce imi spunea, insa acceptam ca posibil (peste ani mi-a mai spus cineva spontan asta. asteptam sa intru la un medic, eram cu sotul meu. Langa noi in sala de asteptare mai era un cuplu si ea la un moment dat s-a schimbat la fata si a spus ca privirea mea a fost pur si simplu ravasitoare. parea coplesita de ceea ce a numit privirea lui Dumnezeu. Am fost toti nauci, mai ales sotul ei care nu prea intelegea, insa eu mai auzisem asta in trecut) atata vreme cat imi pot da egoul la o parte si ma las sa fiu canal care face voia sa.
Pentru mamicile care au copii diagnosticati cu autism, dar nu numai, orice mamica care vrea un boost de energie, de daruire, de frumusete si putere recomand cartea Scanteia, de Kristine Barnett. Sunt categoric o mama infinit mai buna, mai pregatita, mai daruita de cand am citit aceasta carte. Si copiii mei sunt sanatosi, deci, cartea nu este doar pentru mamele cu copii diagnosticati cu autism. Stiu oameni care nu au copii si care au citit aceasta carte invatand enorm din ea.
Mai sunt cateva carti pe care le-as putea trece aici, insa nu mai am ragaz acum. Daca este cineva interesat, imi poate lasa un mesaj si revin cu alte informatii. Ma gandesc ca acestea sunt totusi suficiente pentru cineva care are energia dramuita si care lupta in fiecare zi a vietii lor cu incertitudinea, cu frica, cu furia, cu durerea.
Gandul bun catre voi toti.
Comentarii