Ritualul de seara

In copilarie, in Oltenia mea care mustea de povesti si magie, obisnuiam sa adorm zambind. Cu cel mai cochet si bun zambet al meu. Zambetul acela era darul meu pentru.....Dumnezeu si Sf Petru. Imi spusese bunica mea ca la lasarea intunericului, Dumnezeu si Sf Petru coboara din cer in sat (eu imi imaginam ca direct la noi in curte, stiam si locul) pe o scara de matase. Coborau cu treaba. Inspectau fiecare casa, fiecare copil, fiecare magar, numarau zilele babelor si mosilor de pe ulita noastra....din astea, treburi celeste.
Ei, bunica mea ma zorea sa adorm, sa nu fiu gasita la inspectie treaza, caci noaptea fusese lasata pentru somn, adica pentru a merge la sedinta cu ingerii sus in cer. Cine nu se executa, era mustrat de insusi Sf Petru. Putea chiar sa te spuna lui Mos Nicolae si sa te alegi cu o nuielusa in loc de cadou. Daca vorbea si cu Mos Gerila, era limpede ca esti cel mai neascultator copil din sat. Adevarul este ca de Sf Petru ma temeam mai tare ca de Dumnezeu. Pe el il vedeam bun si milos, insa sfantul acesta care ii pazea portile si il insotea in inspectiile nocturne, mi se parea ca face exces de zel! 
Detalii, increngaturi ale povestii....ce vreau sa fie retinut de aici este ca eu adormeam musai zambind. Sa dau bine la inspectie, sa le fie drag de mine. Ma stiam si cuminte si harnica, asa ca probabil era si un zambet multumit. Multa vreme a trecut asa. 

Ajung....mama lui Vladi. O mama imperfecta. Uneori obosita, alteori incarcata emotional negativ, uneori departe cu gandurile. Sau toate la un loc, in aceeasi seara. Rau, stiu. Oricum ar fi insa, trec peste toate seara inainte de culcare. Serile noastre au devenit cumva ritualice, cu unicul scop ca Vladimir sa adoarma zambind, ancorat pozitiv. 

Se spala pe dinti si fuge in pat si de acolo incepe: mami, vii? Vorbim? Inainte era: citeste-mi asta. Mai vreau o data! Acum e mai interesat de discutii decat de cartile de povesti. I-am spus si lui de sedintele cu ingerii la care e musai sa mergem (uneori ma intreaba cu ochii inchisi, in timp ce aluneca in somn): vii si tu, nu-i asa? La sedinta adica :-)). Inainte insa de a ne grabi la "sedinta", povestim. Ne giugiulim putin, spunem rugaciunile (eu cu voce mai tare, el imi tine isonul in gand sau murmura dupa mine sau ma ingana ca sa ma pierd, dar eu il ignor). Dupa rugaciuni, de regula, are el cateva intrebari grele, pe care le pastreaza pentru clipele astea cand stam in pat-despre viata, moarte, planete, cel Rau, apoi urmeaza partea noastra favorita, care ne si binedispune. Eu ii povestesc (pe intelesul lui) ce mi-a placut mie in ziua respectiva mult. Uneori imi pune intrebari suplimentare, sa inteleaga mai bine, sa afle mai multe. Ii raspund cu placere, incantata de interes. Apoi imi spune el mie ce i-a placut cel mai mult in ziua care a trecut. Si nu o data am ascultat cu surprindere ceea ce avea el sa imi spuna. Imi amintesc, de exemplu, ca intr-o zi de week-end am fost noi cu totii in multe locuri interesante, am avut multe activitati, insa ceea ce a iubit el cel mai mult in ziua respectiva a fost ca mi-a jucat mie o farsa amuzanta si ca am alergat amandoi in parcul Tineretului de pe varful unui deal pana jos. De cateva ori. Cu totul si cu totul alte lucruri decat cele la care ma asteptam eu! Imi povesteste incantat, chicoteste amuzat, eu ii mangai spinarea lui mica si fruntea si apoi aluneca incet in somn.....Este senin, cu sufletul curatat de rasul bun si placerea cu care ne amintim lucrurile frumoase care ne-au incantat peste zi. 
Si, dupa cum a observat el singur, nu exista zi fara ceva frumos, chiar daca uneori stam sa ne gandim un pic mai mult....

Ritualul cu Miruna este un pic diferit si are loc mai devreme. Miruna este in pat la 20.30, isi bea lapticul dintr-o suflare si apoi urmeaza obligatoriu joaca. Pupat, dragalit, gadilat, mici farse, cautat fata pe intuneric, cascade de ras. Cand oboseste (nu dureaza mult) se urca pe mine si eu o mangai alene pe spate, pe obrajori, pe par si savurez, savurez, savurez. Are un an si opt luni si aduce in continuare cu un cozonacel pufos si aromat. Cand doarme profund, o "basculez" usor in pat, ii pun papusa langa (doarme cu un baietel-inger de plus) si fug la Vladi. Cat ma ocup de Miruna, el are trei sarcini de care se achita mereu: sa se spele pe dinti, sa se schimbe in pijamale si sa stranga jucariile de pe jos. Treburile merg snur asa, cu mici variatiuni. Miruna adoarme uneori mai greu, Vladi ma asteapta sa incepem ritualul nostru, asa ca vine sa vada de ce nu mai vin o data, ca s-a plictisit, Miruna se activeaza cand il aude, el decide ca mai bine doarme cu noi, Miruna n-are loc de el si uite asa ne prinde ora zece, unsprezece, fara sa reusim sa adormim vreunul. Sunt rare cazurile acestea totusi. Daca tati ajunge acasa la timp, de joaca si dragalasenia Mirunei are parte el, in timp ce eu il culc pe Vladi mai devreme. Bineinteles, urmand cu placere ritualul: rugaciunile, intrebarile si povestea celor mai bune momente ale zilei.

Comentarii

Anonim a spus…
Ce idee buna!! Iarasi am invatat ceva bun si frumos de la tine! Am pierdut sirul...Multumesc!
andreea a spus…
Fericita ma face mesajul tau! Multumesc si eu!