Cat de mult bine poti tu, oare, accepta?...

Sunt un om norocos. De asta nu se indoieste nimeni din anturajul meu. Ba mai mult, unii dintre prietenii mei se bazeaza de-a dreptul pe bafta mea. Aud des: "pai ma bazam pe bafta ta " sau "la bafta ta nici nu ma mir". Unii ma suna cand au ceva important de realizat si ma intreaba: nu vrei sa mergi cu mine? Doar stai acolo, vii cu norocul ala al tau incredibil. Sau trimite-mi macar legiunea aia de ingeri care te servesc pe tine, da-mi-i imprumut cateva ore! 

Pana si din gura mamei mele (ea este foarte rationala si cerebrala) a iesit candva ideea asta cum ca am noroc. Ea mereu m-a vazut moale, naiva si bleaga si numai un noroc extraordinar m-a ferit de-a lungul vietii de necazuri! Asa spune oricui vrea sa o asculte. si nu cred ca vreun argument o poate convinge de contrariu. Bine, admite ca aleg prost si nu am noroc in dragoste, dar ...relatiile sunt atat de complicate incat cred ca ne sunt date nu sa ne fie bine sau poate nu un bine continuu, cat ne sunt date sa invatam, sa ne rafinam, sa ne extindem constiinta si intelegerea lucrand unul cu altul. Si lucrul asta poate fi tare consumator si dureros, insa categoric transformator. Alta poveste.

As putea povesti cateva zile toate intamplarile minunate, asezate sub semnul norocului. Mie imi face placere sa ii aud pe prietenii mei relatand despre situatiile aflate sub semnul norocolui si al magicului prin care am trecut fie eu singura, fie alaturi de ei. Mai toate incep cu: auzi, mai stii cand ....? :-)) Uneori chiar am nevoie sa le aud din gura lor, pentru ca, adesea, exista lucruri exceptionale pe care  eu le tratam ca firesti si numai fata lunga si mirata a vreunui prieten ma facea sa realizez, fie si partial, ca am trait un mic miracol si ca nu oricine este "tzucat pe frunte de Dumnezeu ca mine" (asa obisnuieste sa spuna un prieten din Brasov).

Stiu ce cred ultraortodoxii despre noroc si nu vreau sa le dau dreptate. Este un mod limitativ de a vedea lucrurile. Prefer sa ma gandesc la noroc ca la o consecinta a asteptarilor si credintelor pozitive pe care le am setate automat de la viata, de la univers (spuneam eu candva intr-un articol ca sufar de ceea ce Brian Tracy numea paranoia inversa, adica asteptarea interioara ca toata lumea de-abia asteapta sa imi fie de folos, ceea ce nu e departe de adevar, pentru ca noi toti avem altruismul in adn), dar si ca la o rasplata fireasca a lucrurilor bune pe care eu insami le ofer. Imi amintesc de un prieten care mergea cu mine cu masina si care m-a intrebat o data de ce las pe toata lumea in trafic sa iasa de pe stradute laterale, de ex. M-am gandit un moment atunci si i-am spus razand ca imi acumulez good karma in felul acesta, dincolo de faptul ca imi facea placere sa fac mici gesturi de bunavointa pentru ceilalti. De fapt, cred ca masura in care primesc, este fix masura in care si dau si asta este o idee la care va invit sa reflectati cand va raportati la propriul noroc. Contextele in care se manifesta si momentele alese fac deliciul povestilor ulterior. Pentru ca nu dau stiind obligatoriu ca voi si primi si in niciun caz nu se manifesta imediat, la porunca mea. Functioneaza pur si simplu acel bine faci, bine gasesti....ca sa sumarizez simplist. Ca sa pastrez nota amuzanta, e posibil ca la toata aceasta alchimie interioara sa se adauge si ceea ce un prieten numeste hatru: factorul de mutra. El ia mereu in calcul acest "factor de mutra" cand compara norocul meu cu al lui si mereu bombane ca atunci cand va avea si el ochii mei de caprioara si buclele matasoase, sa vezi ce noroc va avea! Dar cum mutra lui cere pumni....:-P, norocul ajunge deja schilodit :-)). Acumularea de ceea ce numesc eu in gluma "good karma", daruirea neconditionata, recunostinta, increderea ca ies bine indiferent de context, "factorul de mutra" si nu in ultimul rand, promovarea propriului noroc. Spun asta pentru ca avem obiceiul sa ne plangem altora, sa scoatem la inaintare necazurile, cautand intelegere si compasiune. Promovand insa lucrurile bune care ni se intampla, nu facem altceva decat sa intarim credinta, a noastra si a celor din jur, ca suntem "norocosi". Si daca nu cred eu in sansa mea, ceilalti din jur nu au niciun dubiu si mai ma si cearta (cu exemple) ca ma indoiesc. Cand totul se termina, aud - ai vazut? si iti era frica! pai la bafta ta....etc, etc.

Printre ultimele intamplari, caci am zilnic o mica tolba-de curand am inceput cautarile a doua carti. Ambele tiraje epuizate. Scotocisem deja internetul-librarii, depozite de carte, intrebat cunoscuti daca le au de imprumutat, anticariate. Imi propusem sa sun editurile sa intreb daca se mai reediteaza si apoi sa incerc sa scap de micile obsesii legate de ele. Mereu fac tot ce pot sa fac eu si apoi las lucrurile in voia lor daca nu am reusit sa schimb ceva. "Teama de zbor" semnata Erica Ioja era una dintre cartile cautate (in romana o doream), iar cea de-a doua, "Biotransformari sub influenta psihicului", de Cristian Muresanu. 

Nu mai povestesc detaliile, savuroase altfel, ci va spun doar atat: a doua zi pe masa era Teama de zbor, singurul exemplar, din Romania cred, la ora aceea, disponibil. Mi-a fost trimis de cea mai frumoasa librareasa din lume, cum ii spun eu Loredanei Tudor de la Libris, Brasov. Mi-a scris cu cel mai firesc ton-un singur exemplar am chiar acum pe biroul meu, maine este la tine. In ce priveste cea de-a doua carte, de ieri conversez cu insusi autorul cartii, realizatorul TV Cristian Muresanu (emisiunea Stiinta si cunoastere, TVR Cluj), care mi-a trimis azi cateva fragmente din carte si imi raspunde cu rabdare ingereasca intrebarilor. La ce se refera biotransformarile, raspunde in videoclipul de mai jos. Pe masura ce eu insami progresez in intelegerea ideilor pe care cu atata amabilitate mi le mijloceste Cristian Muresanu, am sa va tin la curent. 

Sunt norocoasa, stiu :-)) Mai ma gaseste si frumoasa, ceea ce este bonus pentru mine :-)) Multumesc!!

P.S. Inchei articolul cu o trimitere catre un articol bun si un zambet - inainte de a-l publica, am avut doua apeluri telefonice, apoi, inainte de a reveni aici pe blog, am rasfoit mailurile. Primesc zilnic de la ed For You un mesaj semnat Neale Donald Walsh cu subiectul: In aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea sa stii. Uneori deschid aceste mailuri, alteori nu. Azi l-am deschis si am zambit, vedeti mai jos de ce....

În această zi din viaţa ta,

cred că Dumnezeu vrea ca tu să ştii ...

... că, în viaţă, cea mai importantă întrebare este:
Cât de mult bine poţi tu, oare, accepta?

Binele se revarsă către tine, în fiecare zi. Cât de mult din el
este trăit ca experienţă, depinde de cât de mult din el

poţi tu accepta. Iar cât de mult din el poţi accepta,

depinde de cât de 'vrednic' crezi tu că eşti.

Bineînţeles că Dumnezeu cunoaşte răspunsul 

la această întrebare.

Eşti vrednic de tot Binele din Univers.
Dar tu? Îţi vine să crezi că e adevărat?

Nu va trebui să te gândeşti decât o clipă, 

pentru a şti exact de ce ai primit

acest mesaj, în cursul zilei de azi.

Cu dragoste, prietenul tău ...