Placeri dintr-un univers feminin

                                 


Imi place sa intind rufe proaspat spalate. Ani de zile, le-am intins mecanic, fara prezenta. Pana la primele hainute de copil. 

Pana la intalnirea cu Vladimir, acum sase ani, mai era o luna. Ii cumparasem cateva hainute si le spalasem. Le-am intins cu grija, apoi am privit indelung sarmele pline cu hainute mici si frumoase. Am crezut ca bucuria aceea va trebui incapsulata, ca nu o voi mai regasi altundeva decat in memorie. Insa de atunci, ori de cate ori intind haine curate si parfumate discret, resimt aceeasi pace, aceeasi bucurie, aceeasi multumire.

 Voluptatea de a fi la adapost cand afara se dezlantuie stihiile. Am regasit aceeasi placere descrisa in cartile lui Sylvain Tesson (in specia "In padurile Siberiei"). Cand in casa este liniste, copiii se joaca linistiti si eu ascult muzica in surdina, jazz de exemplu si savurez o ceasca de ceai. Si afara....afara vantul isi sterge lacrimile reci de geamuri. 

Sau placerea de a asculta ploaia torentiala care tropaie hipnotic pe tigla si eu citesc la mansarda.

Sunetele pe care le scoate Miruna cand ii place mancarea. Ei ii place mult orezul cu turmeric gatit cu ciuperci, morcovi si mazare, iar lui Vladi mazarea. Nu orice mazare, doar cea facuta de mine. Ea isi descanta farfuria din priviri cu chiote de bucurie si incepe sa cante miam, miam si deschide gurita ei mica sa primeasca cat mai mult. In timp ce mesteca tacticoasa, ma dirijeaza cu degetelul autoritar. Imi arata ce sa iau cu furculita din farfurie. Basculez, incarc furculita, iar si iar, amuzata de placerea cu care mananca si se joaca in acelasi timp. Vladi, in fata portiei lui de mazare, imi cauta privirea serios si spune- inainte de prima lingura: mami, te iubesc! Mananca apoi si eu numar clipele pana cand voi auzi: mami, mai vreau o portie! Nu stie nimeni sa faca mazare ca tine. Cand bunica i-a pregatit mazare dupa reteta mea, Vladi a inceput sa planga frustrat ca nu e ca a lui mami.....:-))

Se joaca apoi amandoi. Satui, fericiti, curati. Nu exista priveliste mai frumoasa pentru o mama :-)) Cand ii aud razand in hohote.....inchid ochii sa fixez mai bine in mine momentele acestea de preaplin, preabun, preafrumos. 

Diminetile in care ma trezesc devreme - devreme ca sa alerg sau ca sa ma plimb si sa savurez o cafea in parc. Si linistea. Fac asta indiferent de vreme. Asta iarna ma imbracam bine si ieseam afara pe la 6-6.30. Un tur de cartier, in pas alert. Zapada care troznea sub talpile mele. Aerul rece care imi sfasia plamanii. Linistea. Le-am adorat pe toate. Veneam acasa transpirata, cu pielea rosie de frig, dar mai vie si mai fericita ca niciodata. Dusul, o binecuvantare, o mangaiere, un rasfat. Cafeaua, de care ma lasasem pana am primit prima cutie de cafea cu ganoderma, delicioasa. Starea de spirit-luminoasa. Am fost toata viata mea o fiinta matinala.

Ieri am iesit la 6 sa alerg in parc. Nu prea am alergat, corpul meu nu parea inca adunat si legat, mi se parea ca ma misc in cateva directii distincte. Insa de savurat am savurat. Duminica dimineata imi cumpar o cafea si uneori si o felie de cheesecake si ma bucur de verde si de liniste in parc. De putin timp mi s-a alaturat si o prietena. Un privilegiu sa pot face asta. Sa am timp, sa nu ma grabesc, sa stiu ca ai mei dorm acasa in siguranta, sa am linistea interioara necesara care imi permite sa vad. Si mai ales sa simt. Bucuria ca pot sa respir adanc, in pace.

                                                      

Placerea de a ma uita la rochii. Chiar ma intreb daca o mai exista vreun magazin online cu rochii de care eu sa nu stiu. Unele nu sunt ieftine deloc. De fapt, cam toate care imi pica mie cu tronc costa mult. Asta nu ma impiedica sa visez. Sa le admir, sa le fixez in panoplia mea cu mici placeri si frumuseti. Pe ultimele doua le-am gasit pe iiana.ro. Aceasta si aceasta

Nu sunt indragostita de pantofi. Doar de rochii...Cum nu sunt indragostita nici de machiaj si produse de make up, insa cand vine vorba de creme....as putea sa ofer consultanta la cate cunostinte si informatii am acumulat tot citind si folosind :-)) Cam de pe la 14 ani.

Si ultima placere-aceea de a uda florile. Chiar asta urmeaza sa fac acum. Sta sa ploua, florile de pe terasa de sus vor fi udate de ploaie, dar mai am o terasa mai adapostita unde apa de ploaie nu ajunge. Imi place sa le ud, sa le curat de florile si frunzele uscate, sa le miros si sa le privesc. In timpul zilei le caut cu privirea adesea. Imi place sa le vad acolo, cuminti in jardinierele lor, colorate si bogate.