de aceste rochii!
Inainte sa o am pe Miruna, as fi zis ca niciodata nu as purta haine identice cu ale altcuiva din familie. In copilarie obisnuiam sa ma holbez impreuna cu alti copii la un cuplu care parea sa isi croiasca hainele din aceleasi materiale: ea purta o fusta rosu cu negru, el avea o camasa facuta din fix acelasi material. In fiecare zi se asortau si ieseau impreuna. Am vazut mame care isi tundeau si isi imbracau fiicele (aproape) identic ca pe ele si mereu ma gandeam ca e pacat de atata diversitate si libertate. Sau imi spuneam: "ce lipsa de imaginatie! "
S-au mai schimbat lucrurile acum, mai ales dupa ce am observat cu cata admiratie ma priveste cand ma imbrac. Lung, uneori pare ca nici nu respira. Ma atinge curioasa, imi face mai-mai pe haine, ma imbratiseaza emotionata. Ma topeste pur si simplu. Cred ca daca am avea amandoua rochite la fel, nu si-ar mai incapea in piele de bucurie.
M-am indragostit de aceste rochii! Pe toate le-as purta bucuroasa alaturi de fetita mea :-), fara sa imi fac griji ca unora poate li se parea, ca mie pe vremuri, lipsa de imaginatie....
Cum vi se par? Unde mai gasesc altele?
PS Scriind, mi-am amintit brusc, limpede, ca in copilarie, cand aveam putin peste varsta Mirunei, am avut o papusa. Poate prima. Si mama ne facuse mie si papusii rochite si palariute din acelasi material. Era ceva cu floricele mici, dese, colorate pe fond alb. Iubeam rochita aceea. Si papusa imbracata la fel ca mine :-)
Comentarii
La primul copil, baietel, nu am avut o astfel de dorinta...:-)