Ultima noapte din 2009. Aveam in casa, dormind linistit, un bebelus de sase luni-pe Vladi. Era liniste, aveam tort, sampanie, videoproiector si timp berechet sa vedem filme. Decisesem ca este mai intelept sa ramanem acasa, sa ne veghem baietelul si sa ne tragem putin sufletul.
In noaptea aceea am vazut Avatar. Nu m-am putut desprinde de film nici ca sa urmaresc artificiile. La finalul filmului, cand el se transforma in Avatar, ea ii spune: te vad! Te vad. Mi s-a parut cea mai frumoasa declaratie de dragoste auzita vreodata. Nu te iubesc. Te vad.
Este ceea ce imi doresc eu insami sa aud de la cineva. Si sa il mai si cred :)) Te vad. Fara proiectii, fara judecata, fara interese egoiste. Te vad.
Nu prea ne vedem unii pe altii. Intrezarim pe ici pe colo adevarata natura, avem mici flash-uri de adevar, apoi se interpun iarasi mastile, proiectiile, fricile, graba, rutina...Ieri m-a vazut cineva, fulgurant. Nu pe de-a intregul, dar a intrezarit si atitudinea i s-a schimbat simtitor. Nu stiu cat timp va mai trece pana cand altcineva ma va scruta suficient cu ochii limpezi. Sau pana cand si daca voi auzi acel "te vad" mai valoros ca "te iubesc".
Ma straduiesc mereu sa vad. Dincolo de orice. Si asta imi aduce pace interioara, bucurie si caldura in inima. Ca sa nu zic iubire..Cand "nu vad".....in multele dati cand nu vad...tot eu sunt pagubita de un izvor de bucurie si credinta.
Cu gandul la Avatar si la Te vad, vi-l prezint astazi pe regizorul filmului:James Cameron. Vorbeste despre curiozitatea care ne impinge sa descoperim alte si alte lucruri, despre puterea fascinanta a imaginatiei, care poate transforma visele in realitate, despre cum a facut Avatar si despre fascinanta lume din adancurile oceanelor.
Comentarii