Va mai ganditi si la lucrurile astea, asa-i? :-)



Sunt destui anii de cand ma gandesc si intorc in minte pe toate partile subiectul acesta: iubirea de aproapele. A-l servi si a-l iubi ca pe tine insuti. Este chintesenta tuturor religiilor, este mesajul pe care il primim in orice directie ne-am uita. Lumea se va transforma intr-un paradis daca am reusi sa trecem deasupra egoismului nostru inscris adanc in fiinta noastra si daca am pune pe cel de langa noi mai presus de castigurile si interesele noastre. Nimic cu conteaza cu adevarat in aceasta lume a iluziilor-nicio alergare dupa faima, bani, recunoastere, confort si bunastare, nimic, daca toate astea nu sunt puse in slujba aproapelui. Si nimic nu aduce o satisfactie mai de durata, mai hranitoare ca implicarea si ajutorarea celui de langa noi. Va amintiti? O lumanare nu pierde lumina sa atunci cand aprinde o alta lumanare...din contra, lumina sporeste....
Va las cu cateva povesti scurte, minunate extrase din cartea Arta de a mustra, de Ileana Vasilescu. Sa le citim si sa ne gandim cum putem spori lumina in lumea asta care parca devine din ce in ce mai rece si mai intunecata...Uneori ma gandesc ca a fi mama este un privilegiu, nu numai datorita minunatiilor cu care vine la pachet maternitatea, ci si pentru imensa ocazie de a servi. Un suflet, doua, trei. O servire neconditionata, dublata de iubire. Mereu aproape, mereu pe primul loc ei, copiii, mereu cu grija si preocuparea ca lor sa le fie bine, cald, frumos si usor. 



Un om, care se considera fara de pacat, la Judecata de Apoi, i-a spus Creatorului:
-Doamne, am pazit legea ta, n-am facut niciun rau, nicio nedreptate. Priveste mainile mele, sunt curate!
-Fara indoiala, ca mainile tale sunt curate, dar sunt si goale!
  
  ****
Undeva, la munte, pe o carare ingusta, am intalnit un baiat slabut care isi purta in spate fratiorul. Se vedea cu usurinta ca micutul era prea greu pentru putinele lui puteri, I-am spus cu inima stransa de mila:
-Baiete, ce grea povara duci in spate! El mi-a spus cu repros in glas, privindu-ma mirat:
-Nu este o povara, este fratele meu!
El a plecat mai departe. Am ramas mut si uluit. Tocmai primisem o lectie de viata. Cand imi pierd tot curajul si durerile oamenilor ori necazurile ma coplesesc, cuvintele acestea pline de miez, imi amintesc: nu este o povara, este fratele tau! 

****

Un batran intelept si-a intrebat ucenicii:
-Cum stiti ca s-a terminat noaptea si incepe ziua?
-Va spun eu! s-a repezit un ucenic. Cand de la distanta poti deosebi cainele de oaie! 
-Nuuu! a raspuns batranul.
-Ar putea fi inceputul zilei, a spus altul, cand vazand de departe un arbore, poti spune daca este piersic sau smochin.
-Nici! a insistat batranul.
-Atunci cum putem sti? au intrebat ucenicii, nerabdatori sa afle.
-Cand privind un om, vom vedea in el un frate! Altfel, la orice ora a zilei, tot noapte este! 


                              

                                      

Comentarii