Citisem candva despre ei, mai bine zis despre sandalele lor pe pagina lui Calin.
Ieri mi-a picat in maini o carte minunat scrisa, cu umor si bine documentata despre acesti alergatori de exceptie: tribul Tarahumara. Cartea se numeste Nascuti pentru a alerga, de Christopher McDougall. Am citit deja cateva capitole din ea, nu simt niciun impuls de a iesi la alergat, insa cu siguranta sunt fascinata de acesti oameni care alearga ca si cand ar pluti, ca si cand ar zbura pe deasupra pamantului desculti sau in niste sandale simple din cauciuc.
"Pe taramul tarahumara ( Canionul de Cupru, Mexic) nu exista crima, razboi sau furt. Nu exista coruptie, obezitate, dependenta de droguri, lacomie, violenta domestica, copii abuzati, boli de inima, hipertensiune arteriala sau emisii de carbon. Nu se imbolnaveau de diabet, nu erau deprimati si nici macar batrani: oameni de 50 de ani puteau alerga mai repede decat adolescentii, iar strabunici de 80 de ani puteau alerga distante de maraton de-a lungul si de-a latul muntilor. "
" Numele lor real este raramuri-Cei care alearga. Au fost botezati tarahumara de conchistadorii care nu intelegeau limba tribului."
"Este una dintre culturile care raman un mister nedescifrat, confirma dr Daniel Noveck, antropolog la Universitatea din Chicago, specializat in tarahumara "
"Probabil ca de la spartani incoace niciun alt popor nu a atins o conditie fizica atat de remarcabila". Dr Dale Groom
Doua lucruri mi-au atras atentia in mod deosebit: salutul lor obisnuit: Kuira-ba! - care se traduce prin: toti suntem unul! si consumul regulat de seminte de chia (iskiate sau chia fresca)-un fel de red bull facut acasa, foarte revigorant si energizant. Dupa ce am citit aici despre micile seminte negre, cred ca imi reconsider radical atitudinea fata de ele! Am mereu in casa, insa le folosesc rar.
"O lingura de chia este asemanatoare unui cockteil facut din somon, spanac si hormon de crestere umana. Aceste mici seminte sunt pline cu omega 3, omega 6, proteine, calciu, fier, zinc, fibre si antioxidanti. Daca ar fi sa alegi un singur aliment pentru a-l lua pe o insula pustie, cea mai buna alegere ar fi chia, cel putin daca te-ar interesa cresterea masei musculare, scaderea colesterolului si reducerea riscului de boli cardiovasculare. Dupa cateva luni de dieta chia, probabil ai fi in stare sa te intorci acasa inot. Chia era odinioara atat de apreciata, incat aztecii o daruiau regelui in semn de omagiu. Aztecii obisnuiau sa mestece chia inainte de a porni la lupta, iar tribul Hopi isi incarca bateriile cu chia in timpul epopeicilor lor partide de alergare din Arizona pana la Oceanul Pacific. " (pp 48-49)
Se pare ca una dintre explicatiile pentru modul uluitor in care alearga acesti oameni este aceasta bautura gelatinoasa, neagra-seminte de chia fermentate in apa cu putin zahar si un strop de lamaie.
Comentarii