Fiecare dintre noi avem nevoie in viata noastra de ceea ce americanii numesc "a corner man". Termenul este imprumutat din box si se refera la persoana careia i se permite sa stea in ring, in coltul pugilistului. Aveti cu siguranta o imagine. Este cel care ingrijeste rapid luptatorul retras, dar care il si incurajeaza, ii administreaza o doza de determinare si vointa.
Nu ca vietile noastre s-ar derula (mereu) pe ringul de box, insa, un corner man, 100% de partea noastra, in coltul nostru nu strica nimanui, din contra.
Poate fi un prieten, mama, oricine. Eu am o persoana care joaca rolul acesta permanent, nu imi amintesc cum si l-a adjudecat, dar este acolo no matter what. Orice fac, este de partea mea, nu ma judeca, nu ma critica, ma sustine, ma incurajeaza, ma sfatuieste, ba chiar preia din sarcinile mele cand eu sunt depasita. Si asta mereu, de ani de zile. Nu am vazut oboseala sau dezamagire pe chipul ei, caci este o ea, niciodata. Nu m-a criticat niciodata, desi asta este cel mai usor. A stiut sa lase locul liber acolo unde parea ca am nevoie de altcineva. In diverse situatii, am avut parte de alti oameni in locul acela-locul de unde ti se zambeste oricand te uiti. Locul din care primesti incurajari si sustinere. Cata iti trebuie si ceva in plus. Fara acesti oameni, nu zic ca nu m-as fi miscat, dar as fi facut-o sigur cu mult mai multe indoieli, cu greutate uneori sau chiar as fi cazut.
Au fost acolo si continua sa fie. Recunostinta si toata dragostea. Azi m-am intrebat pentru cine oare joc eu rolul acesta. Pentru copiii mei? Mie asa mi se pare, insa, ce sa vezi, nu conteaza cum mi se pare mie, ci cum percep ei. Oricum, mereu voi fi de partea lor, sustinandu-i, suflandu-le in aripi, mangaindu-i sau setand limite pentru binele lor.
Cum ar fi daca mi-as asuma constient si total dedicat rolul acesta ? Poate deja il joc, dar cu siguranta nu 100% dedicat, nu constient, nu asumat si in prezenta.
Comentarii