Viata la 40 de ani


Pe 27 iunie, luni, implinesc 40 de ani. 

Ce vad cand ma uit in urma este o fiinta care 40 de ani a tinut chipul orientat spre lumina. Mereu. Nu am perioade dark in viata mea. Nu am facut rele, nu am inotat in ape dubioase. Stiu ca uneori pragul a fost fin. Mi-am pastrat speranta, optimismul, credinta intr-un mod firesc, fara lupte si conflicte interioare. Este important pentru mine ca am ajuns aici asa. 

Am o viata plina. Doi copii superbi. Miruna a trecut de la "mama" la "mami" si imi spune de milioane de ori pe zi "mami", pe toate tonalitatile posibile. Cel mai mult imi place cand ma cauta prin casa. Sau acel "mami" care tasneste victorios cand m-a gasit. 

De la Vladi invat multe. Zilele trecute s-a uitat la mine serios si mi-a spus linistit: stiai ca imi place o fata de la scoala? Eu am facut ochii mari, este prima data cand aud asta de la el. Vroiam sa iti spun ca atunci cand nu am vrut sa plecam de la serbare, stii, atunci cand ai vrut tu, iti amintesti? Eu confirm. Era ea pe scena si am vrut sa stau sa o privesc. Eu radiez, dar incerc sa stau linistita sa nu sperii sufletul acesta atat de delicat. Cum o cheama, mama? Anne. Este in clasa intai. (Vladi a terminat clasa pregatitoare). O cunosti? Nu. Nu? Nu, stiu doar cum o cheama, ii aud pe copii cand o striga. Vrei sa faci cunostinta cu ea? Vladi da din umeri, gen mi-e egal, nu stiu. Vrei sa ii oferi o floare sau un mic cadou acum, la finalul scolii ? Si cu ocazia asta te si prezinti si ii spui ca o placi? Fac o sceneta, joc rolurile celor doi copii, Vladi rade de teatrul meu, dar nu zice nimic. Eu insist: vrei? El se uita in ochii mei si spune-pai nu. Nu conteaza daca ma cunoaste si ea. Eu o cunosc si imi place de ea oricum. 

Ramanem amandoi in tacere, ochi in ochi. Sunt uluita si am sufletul aureolat. 

Traiesc alaturi de ei multe momente greu de povestit. Atatea nuante, atata iubire. In zilele noastre, e un privilegiu sa am timp de petrecut cu ei. Si o alegere, stiu. Alegerea a fost usoara, fireasca, din inima. Ce a urmat dupa, nu a fost mereu usor. Sa fii freelancer nu este usor mereu. Sunt insa aici, pentru ei. Au o mama senina, care isi regleaza ritmul interior in functie de cum simte. Si ei cresc senini si toata lumea ma intreaba din ce sunt facuti. Din iubire, din pretuire, din grija. Nicio bona nu poate tine locul mamei. 

Revenind la cum sunt in prag de 40- poate diferit de anii trecuti este ca am simplificat unele lucruri. Gandesc mai strategic, am obiective si le implinesc pas cu pas cu mai multa determinare. Am mai multa grija de mine, am mai multe zile de nefacut nimic (un lux azi, stiu), am mai multe momente de contemplare si sunt mai dornica/ mai lacoma de solitudine. Am propriul drum profesional si lucrurile au inceput sa se miste. 

Astazi mi-am facut un abonament la hot yoga. Ieri mi-am cumparat o rochie cu paiete. Ma rog, are pe ea doua cirese facute din paiete. Primele mele paiete. Am de transplantat in jardiniere muscate crete curgatoare, cumparate ieri pe nimic de la piata. Luni am workshop la SanThe si dupa, sarbatoresc cu cunoscuti si necunoscuti implinirea celor 40 de ani. Va fi interesant sa vad pana la urma care vor fi acele suflete alaturi de mine luni. Si de ce. Se vor releva raspunsurile, fie imediat, fie in timp. 

Casa este intr-o dezordine care imi displace, dar azi nu vreau sa ma ocup de asta. Sunt trei etaje, uneori sunt coplesita de cate sunt de facut. Recunosc ca adesea imi este dor sa ma trezesc in garsoniera mea ordonata, curata, aerisita. Sa stau si sa citesc netulburata de nimic. Pe de alta parte, imaginea casei mele de acum imi incalzeste inima. Este o casa vie, un fel de mama mare, buna, care ne contine pe toti. Este o casa locuita de o familie cu copii.  Nu arata chiar ca in reviste. Reusesc sa pastrez constant ordine doar in baia pe care o folosesc eu.  
Hainute de copil intinse pe sarma de rufe. Sandale si tenesi la intrare. Nimeni nu mai sta sa puna incaltarile in dulapul lor. Teanc de haine de vara de calcat. Carti deschise pe covor unele peste altele la biblioteca. Nici nu imi amintesc ce am gasit in ele si ce am vrut sa fac cu informatiile acelea. Cand o sa ajung la ele, imi voi aminti... Acte de ordonat si de dus contabilei. O mansarda in care nu am curaj sa urc. Jucarii si creioane pe jos. Flori de udat, geamuri de sters. Vase. Miros de omleta in toata casa. Nu pot suferi ouale. M-am refugiat pe terasa, cu laptopul, cafeaua si telefonul. Copiii sunt in parc cu tati. 

Mi-au daruit o dimineata. 
Cineva imi trimite cuvintele de mai jos. Zambesc. 




Comentarii

Andreea a spus…
the best is yet come!