As vrea sa spun ca august face parte dintre lunile care nu imi plac, insa nu ar fi chiar adevarat. Nu e ca nu imi place luna lui cuptor, ci doar ca astept sa treaca.... Sunt ca pe un fel de pod suspendat, se leagana hipnotizant in lumina zilele fierbinti in timp ce eu il traversez fara ritm, fara determinare sau strategie.
La fel simt si in decembrie si in ianuarie.
Ele sunt cele trei luni care mi se par lungi, cu exagerarile lor greu de suportat.
In august este exagerat de cald, adorm greu, ma mobilizez cu eforturi sa muncesc, decembrie cel sulemenit artificial este prea efervescent, prea colorat, prea agresiv, iar amorteala lui ianuarie ma face sa numar zilele geroase.
Citesc, mare parte din timp. Ma gandesc mereu, in background, la proiectele pe care le am in toamna. Se nasc multe idei bune, nu le notez. Nu mi-e teama ca le pierd. Zambesc, caci asa am facut mereu-am lucrat mereu in mintea mea zile in sir, urmand ca apoi sa pun pe hartie in cateva ore, sa las apoi o noapte si a doua zi sa fac ultimele corecturi si retusuri.
Ma gandesc la ce inseamna pentru mine sarea si piperul in viata. A devenit importanta intrebarea asta in ultima vreme.
Zic multumesc de sute de ori pe zi, recunoscatoare ca pot fi langa copii atat de mult timp. Linistea si relaxarea lor, confortul....nu le pot cuprinde in cuvinte. Transpar uneori in fotografii, mai imi spun oamenii... Imi amintesc uneori cum ma simteam eu cand era mama acasa in copilarie. Gatea, spala, ne dadea tuturor ceva de facut sau stateam pur si simplu la povesti la o cana de cacao fierbinte-ma simteam atat de bine, de ....in siguranta. Parea ca are toate raspunsurile, ca stie ce sa faca in orice situatie, umplea casa cu fiinta ei. Ma gandesc ca daca si copiii mei se simt asa cu mine aproape de ei zi de zi, atunci chiar ca fac treaba buna cu ei. Clipele acestea vor fi insula lor de liniste si stabilitate emotionala mai tarziu....
In sfarsit, simt ca am gasit stilul vestimentar care ma avantajeaza si in care ma simt bine. Dupa nasterea lui Vladi, am simtit ca am intrat pe un fagas schimbat, insa mi-a luat ani sa definesc din ce in ce mai clar cum anume mi s-au schimbat optiunile. In bine, as zice. Linii simple, curate, minimaliste. Haine gen Cos, Happy friday, colors of love, undress. Acum imi va lua ani sa schimb garderoba, la cat de scumpe sunt cele pe gustul meu :-))
Ma gandesc la ce inseamna pentru mine sarea si piperul in viata. A devenit importanta intrebarea asta in ultima vreme.
Zic multumesc de sute de ori pe zi, recunoscatoare ca pot fi langa copii atat de mult timp. Linistea si relaxarea lor, confortul....nu le pot cuprinde in cuvinte. Transpar uneori in fotografii, mai imi spun oamenii... Imi amintesc uneori cum ma simteam eu cand era mama acasa in copilarie. Gatea, spala, ne dadea tuturor ceva de facut sau stateam pur si simplu la povesti la o cana de cacao fierbinte-ma simteam atat de bine, de ....in siguranta. Parea ca are toate raspunsurile, ca stie ce sa faca in orice situatie, umplea casa cu fiinta ei. Ma gandesc ca daca si copiii mei se simt asa cu mine aproape de ei zi de zi, atunci chiar ca fac treaba buna cu ei. Clipele acestea vor fi insula lor de liniste si stabilitate emotionala mai tarziu....
In sfarsit, simt ca am gasit stilul vestimentar care ma avantajeaza si in care ma simt bine. Dupa nasterea lui Vladi, am simtit ca am intrat pe un fagas schimbat, insa mi-a luat ani sa definesc din ce in ce mai clar cum anume mi s-au schimbat optiunile. In bine, as zice. Linii simple, curate, minimaliste. Haine gen Cos, Happy friday, colors of love, undress. Acum imi va lua ani sa schimb garderoba, la cat de scumpe sunt cele pe gustul meu :-))
Imi zambesc mereu contrariata - am imbatranit oare si am devenit deja sclava obisnuintelor? Am produse favorite si refuz sa incerc altceva. Sotul meu a luat o alta pasta de dinti si pentru ca nu era una dintre cele trei care imi plac mie (Splat, Jason si Weleda sale) , am folosit-o cu atata reticenta de parca ma musca. Am ras, dar nu era rasul meu! Pe de alta parte, de ce as schimba daca sunt atat de bune? Si asta nu se intampla doar cu pasta de dinti :-P
A trecut oare vremea incercarilor, a testelor, a curiozitatilor? Asta inseamna maturitate sau saturatie sau intelepciune pur si simplu?
Aud des ca sunt un om bun. Nu fac voluntariat sau alte acte definite ca bune. Nu donez mai multi bani ca altii. Si totusi, daca ai pune pe cineva sa spuna ceva despre mine in primele secunde, ar spune, in proportie de 80%, ca sunt un om bun. Nu stiu ce anume inspira asta, caci buna nu sunt cu siguranta. Chiar si ca mama, sunt o mama ferma, o mana de fier in manusa de catifea. Nu sunt genul buna/relaxata care ii lasa in pace pur si simplu. Sunt doar aspiranta la bine, la mai bine, tanjesc dupa armonie si pace, dar nu toti suntem la fel?
Am convingerea ca avem toti loc pe pamant, asa ca nu intru in competitie, privesc cu detasare pe oricine, stiu ca toate trec....poate de aici sa vina impresia celorlalti ca sunt buna. Sunt toleranta si nu judec, asta inseamna ca sunt buna? Iarasi nu am raspuns.
August este luna intrebarilor arzatoare fara raspuns.
Comentarii