Eu si gatitul

Se vede ca sunt in vacanta, nu? Postez mai des si am mai mult timp si chef sa experimentez diverse.

Nu stiu sa gatesc foarte multe lucruri, insa putinele feluri pe care le stiu, imi ies foarte bine. Am chiar o mana de fani care rad cu orice ocazie tot ce le pun in fata! Ba unii chiar isi fac drum pe la noi daca aud ca tocmai fac, sa zicem, supa crema de linte rosie! O servim cu crutoane si cateva cuburi de branza cu mucegai albastru si poate cateva picaturi de zeama de lamaie.  

In bucatarie-o fotografie facuta de Vladi cu telefonul meu

Citesc multe retete, multe bloguri culinare, uneori ma uit in transa la tot felul de tutoriale youtube (asa am facut cu sotul meu primele si singurele noastre sarmale de post. Eram insarcinata cu Miruna si dupa doua luni de sarcina in care am trait cu mere verzi si castraveti murati, m-am trezit obsedata de sarmalele de post. O vreme sotul meu le procura de la restaurantele din zona, insa apoi s-a terminat postul si nu se mai gaseau deloc usor. Asa ca, dupa ce am vazut un tutorial despre cum se fac sarmalele cu soia si ciuperci, ne-am apucat de treaba. El, eu il filmam si ii faceam galerie, esuasem lamentabil la impachetat). 

De fapt, tot ce stiu sa gatesc eu bun si minunat este invatat de pe net. Ciorba cu sfecla rosie-un hit la noi in casa este dupa o reteta de-a Inei. Reteta de conopida rupta in bucatele mici si coapta la cuptor cu fulgi de drojdie si boia dulce si putin ulei de masline este invatata/adaptata tot de pe net. Cartofii la cuptor cu sos de mustar, clatitele fara oua, salatele, cheesecake fara coacere, chiftelutele de naut, orezul, meiul ori quinoa cu legume, biscuitii cu unt si nuci-toate sunt retete invatate de pe net. Acasa la mama nu am fiert nici macar un ou- mama obisnuia sa imi aduca pe tava in camera mea gustari cand citeam sau cand stateam la povesti si jocuri cu prietenii mei sau ma chema cand masa era deja pusa. Nu dau deloc vina pe mama mea ca nu am invatat sa gatesc, Crista, sora mea mai mica, este o gurmanda pasionata de gatit si statea cu placere pe langa  mama. Foarte indemanatica, a invatat de foarte devreme (11-12 ani) sa prepare diverse feluri de mancare si prajituri. Isi nota retetele in detaliu intr-un carnetel si apoi le pregatea parintilor nostri mese - surpriza. Eu nu paream sa am nicio aplecare-ma taiam ori de cate ori foloseam un cutit, scapam din maini alimente, mi se facea rau de la mirosurile de mancare gatita si deschideam toate geamurile, preferam mancarea frugala, simpla (gen un iaurt, cateva masline si o felie de paine neagra, nuci si mere, cartofi natur cu putina branza rasa etc). Am fost exilata definitiv din bucatarie cand am pus intr-o mancare de mazare aflata pe foc jumatate de borcan de gem de caise, in loc de pasta de rosii. Mama era la baie si ma rugase pe mine sa fac operatiunea asta :)))

Dupa ce am plecat de acasa, m-am specializat in supe la plic si sandwich-uri, a urmat apoi perioada fructe, catering, restaurante, pizza, asa ca abia dupa ce Vladi a implinit 5-6 luni, am inceput sa caut retete, sa citesc cu spaima si lacomie in acelasi timp, sa experimentez, sa fiu interesata de aceasta noua lume. 

In ziua in care am tinut copilul pe soldul stang in timp ce cu dreapta mestecam intr-o oala am inteles ca tocmai am trecut un prag. L-am rugat pe sotul meu sa imi faca o poza. Sa o privesc si sa ma conving ca sunt eu si sa meditez la ceea ce tocmai devenisem :-)) Nu am gasit-o acum, insa am dat peste o poza in care sunt pe terasa cu Vladimir in brate si citesc Copilul vegetarian, de Elena Pridie. Cartea aceasta a fost biblia mea cand am inceput diversificarea! La Miruna, meniurile Cristelei Georgescu m-au tinut pe linia de plutire. 



Inca citesc si invat. Despre condimente, combinatii fericite (azi de exemplu am mancat la pranz orez gatit cu turmeric, fasole rosie si castraveti murati. Multi oameni nu stiu ca orezul combinat cu fasolea inseamna proteina completa) si despre diverse stiluri alimentare-raw, dieta ketogenica sau raw till 4

Nu am gatit carne niciodata (mint, o data, o singura data am prajit  ars pentru prietenul Shanny (adica Szentmiklosi Alexandru) niste pulpe de pui) si nici nu ma vad (Mirunei ii plac foarte mult chiftelutele de carne, sunt o enigma pentru mine, nu stiu sa le fac, asa ca din cand in cand ii comand acasa cateva si ea mormaie bun, bun si cere mereu supliment. Nu stiu oricum cum a iesit din mine un copil atat de carnivor si atat de neprieten cu fructele!), la fel cum nu ma vad stand cu orele in bucatarie ca sa prepar mancaruri laborioase. 

Cand avem musafiri, comandam  mancarea sau iesim la un restaurant, de sarbatori mergem la bunici sau vin ei incarcati cu tot ce trebuie (primele mele oua de paste le-am vopsit anul acesta si asta numai ca sa implic copiii in activitatea asta). Am mai facut niste tarte, e mult spus facut-real am cumparat lemon curd de la Marks  and Spencer,  tarte goale de la kaufland si apoi am pus crema in tarte si am decorat cu bobite de rodie.  Foarte complex, ce sa zic. Imi doresc sa invat sa fac briose, mi se par asa, un fel de doctorat, inca nu sunt pregatita-tot citesc si adun informatii, contemplu tavi si hartii colorate de briose prin magazine si imi fac curaj. Copiilor le plac mult, asa ca sunt motivata. Poate ca luna august va fi si luna in care voi face experimente cu briose de dragul copilariei lor, ca altfel le-as comanda pur si simplu. Nu radeti, au fost si sunt mame si mai praf ca mine la capitolul asta, dar minunate altfel. 


primele mele oua vopsite in 2016. au iesit perfect, am fost foarte mandra de mine

Cam asa ma laud cu gatitul. La teorie stau exceptional-am citit zeci de retete, stiu multe despre alimente, ce vitamine contin, la ce ne sunt necesare. Stiu bloguri cu retete, am in minte meniuri intregi de la diverse restaurante, am in biblioteca cateva carti de nutritie sau cu retete. In ce priveste practica, progresez lent, dar sigur. In continuare nu am cine stie ce interes pentru gatit, insa copiii au crescut, la fel si nevoile lor nutritionale si in plus, imi doresc mult sa le ofer experiente. Sa gatim impreuna, sa experimentam si sa degustam ce a iesit din mainile noastre...Am fost impresionata de faptul ca una dintre cele mai vechi amintiri ale lui Scott Jurek este una in care se afla in bucatarie cu mama sa:
 " Mama mi-a aruncat o lingura de lemn si mi-a spus sa amestec, dar amestecul este prea gros. Mi-a spus sa imi folosesc ambele maini, dar tot nu puteam misca lingura. Dintr-odata s-a miscat si a continuat sa se miste. Ma ghida ea cu mainile puse in jurul mainilor mele. Faceam spirale de culoare galben pai din zahar si unt, iar eu ma prefaceam ca fac totul de unul singur. E una dintre cele mai vechi amintiri ale mele. " (Scott Jurek, in cartea sa Mananca si alearga)
 In zilele urmatoare am sa va las aici doua retete care mi-au atras atentia zilele acestea. Delicioase, nutritive si usor de facut. Este vorba despre un mic dejun marca Scott Jurek si un pranz/cina cu mei, spanac si muguri de pin.

LE Am gasit acest film recent in laptopul meu. Cam atat de priceputa eram...:-P
Am mai facut progrese totusi de la acest episod, filmat acum 7 ani si ceva.

video

Comentarii