Nu DE CE traiesc, ci CUM este important pentru mine

Viata mea se poate defini printr-un singur cuvant: dor. Sau tanjire. Dor de iubire, de lumina, de Acasa. Dincolo de rolurile pe care le joc asa cum fac toti aici, ramane mereu acest izvor care a susurat mereu in mine cu aceeasi intensitate. Nimic nu l-a facut sa se stinga. 

Nu mi-am batut capul sa ma intreb de ce traiesc. De ce aici, de ce acum, de ce in aceasta familie si nu in alta. Am acceptat totul, ca parte dintr-un joc complex pe care inca nu il pot cuprinde. Dar mi s-au dat ani sa ma straduiesc si sa joc bine partea mea de partitura, si sa inteleg, ridicandu-ma deasupra, imaginea de ansamblu, puzzle-ul complet. 

M-am uitat in dex sa vad cum este definit cuvantul tanjire. Dintre toate sensurile notate acolo, imi place si accept ca potrivit cu ce simt eu : a se topi de dor, a se consuma, a se topi. Rolurile pe care le joc-trainer, mama, sotie, prietena, sora etc sunt ancore, ma tin ocupata ca tot acest dor sa nu ma cuprinda pe de-a intregul, sa nu ma subjuge ca o patima nimicitoare. Inca nu sunt atat de pregatita cat sa pot duce aceasta vapaie in mine fara sa ma consume pe mine prima. 

Melancolie


După ce m-am plimbat 
prin gîndurile mele,
 frumos amenajate,

cu alei pietruite, 
felinare discrete

şi emoţii decorative,

m-am aşezat lîngă o amintire de-a ta. 
Aici e întotdeauna mai cald
şi mai multă lumină


M-am intrebat mereu CUM traiesc. Cum a fost mai important mereu pentru mine decat De ce-ul atat de pretuit. Stiu ca va veni clipa cand raspunsul la "de ce" se va revela intr-o clipita, voi intelege atunci cu limpezime, imi imaginez eu, cum viata mea a fost o piesa necesara in puzzle-ul lumii. Pana atunci, ma preocup de CUM. Pentru ca raspunsul la CUM sta in puterea mea. 


cu dragoste de viata si de oameni vreau sa traiesc
fara frica
cautand fara incetare, invaluita de dorul meu
fara sa fac rau 
sa contribui cu ce stiu si ce fac la bunul mers al lucrurilor
sa invat si sa ii invat si pe altii
in pace
preocupata de toate caile prin care imi pot rafina fiinta
cu sens, cu bucurie, in curatenie si limpezime


Căutare


Ca un leu ascuns în iarba deasă aştept sosirea luminii.

Caut să o surprind
şi pe neaşteptate să-i descopăr secretul mersului ei pe cărare.
Am încercat tot felul de paşi: sărind ca un tigru,

săltînd ca o broască,
plutind ca un vultur sau sprijinit în genunchi,
am tot mers zile în şir. Dar misterul luminii ce vine şi pleacă

mi-a rămas negăsit.
Ca o femeie frumoasă

văzută prin parbrizul unei maşini,
fără să ştii de unde vine sau unde se duce, aşa apare şi dispare lumina.
Cum şi cînd să-i mai spui că te-ai îndrăgostit? 



Identificare 


Îmi încordez privirile şi văd marginea de carne a fiinţei si mă doare

tot ceea ce încă nu sînt.
Îmi încordez privirile şi văd

firele verzi spintecînd coaja pămîntului şi mă bucură
viaţa ce sînt.


***
Penele nu sînt sfîrşit pentru pasăre.
Nici pielea nu este sfîrşit pentru om. 



Aripi interioare


Uneori,

îngerii se nasc cu aripile în interior şi atunci sînt trimişi pe pămînt
ca oameni.
Ca oameni putem zbura doar înlăuntrul nostru.

În lumea din jur

picioarele nu ne pot duce mai departe decît îi duc aripile pe îngeri,
însă cu aripile noastre interioare putem ajunge mult mai departe
decît orice înger;
putem ajunge
în inima lui Dumnezeu! 


M-au fermecat poeziile acestea! Volumul ii apartine lui Cristian Constantin Turcanu si este intitulat Timp inflorit

Comentarii