 |
| Ana Nicolescu ( mamicaurbana.ro/ParentingPr) |
Sambata am participat la a doua editie a Digital Parents Talks. Tema: "Cum iti gestionezi blogul? Pasi spre monetizare. "
Initial, tema intalnirii parea sa coincida cu cautarile mele - imi doresc sa gasesc cai de a castiga bani pasiv. Vorba vine, pasiv. Am avut anul acesta ca obiectiv inchiderea datoriilor, am reusit inainte de final de an, ba am reusit si sa economisesc o mica suma intr-un depozit, pasul urmator este sa gasesc cai de a castiga bani pe mai multe canale. Exista oameni care traiesc din blogging? Ce fac si cum fac? Acestea erau intrebarile ale caror raspunsuri speram sa ma inspire.
Numai ca, ajunsa la fata locului la conacul Dinicu Golescu Grant (pe viitor, eu insami va voi da intalnire acolo pentru cursurile open- este foarte linistit locul si frumos) am realizat ca, de fapt, ceea ce m-a atras la un nivel mai profund a fost ideea Anei (mamicaurbana.ro) de a crea o COMUNITATE, de a ne cunoaste si sprijini intre noi, de a forma legaturi, oricare ar fi pretextul si steagul sub care ne adunam. Recunosc in jur tendinta noastra de a ne individualiza si separa din ce in ce mai mult. Suntem insetati dupa iubire, apreciere, recunoastere, validare ( si multi scriem tocmai pentru a primi aceste lucruri), insa nu le oferim la randul nostru. Sau o facem cu multa retinere, cu zgarcenie, cu teama.
Aceasta a fost prima revelatie. A doua, a fost ca, desi imi amintesc cand (2007) si de ce am inceput sa scriu pe acest blog, nu am avut niciodata vreo strategie si nici vreo nisa favorita. Ba chiar am simtit un usor blocaj la intrebarea Anei despre ce scriu. Sigur, exista teme recurente aici pe blog, dar abia sambata am realizat asta, cautand cu febrilitate raspunsul. Nu scriu pe nicio nisa, nu am teme de la care nu ma abat, mai nou postez si retete ori muzica. Am cititori? Am, spun statisticile. Problema, spunea Paul Olteanu-trainer-ul care a deschis discutiile cu un workshop despre brandul personal- este ca daca nu imi cunosc publicul bine, nici nu pot face calibrarile necesare astfel incat sa devin o resursa relevanta pentru publicul meu. Cum imi voi cunoaste publicul? De ce in trecut oamenii scriau comentarii si acum nu o mai fac sau o fac foarte rar? Cred ca tine si de timpul nostru, tot mai aglomerat cu activitati, de faptul ca mai nou citim pe telefoane, adesea in mers, dar si de o anume disponibilitate pe care o percepe publicul despre noi-la mine comentariile s-au cam oprit cand m-am casatorit si a aparut primul copil. Ideea aceasta de "disponibilitate perceputa de public" am intalnit-o discutata mai pe larg si in cartea Amandei Palmer, Arta de a cere.
Multumesc, Paul, ma bucur ca te-am cunoscut!
Urmarind prezentarile celor din sala, unii bloggeri si jurnalisti cu state vechi, altii la inceput de drum, am mai realizat un lucru-nu ma simteam deloc blogger. Cel putin la inceput, prin 2007-2008 publicul de pe blog era format din participantii la cursurile mele si colegii mei, plus o mana de cititori de pe damaideparte. ro, caci acolo am debutat, asa ca am simtit multi ani ca scriu din perspectiva trainerului. Apoi, doar din perspectiva unui om care cauta cai sa se rafineze, sa devina mai intelept si mai aliniat la niste valori. Am ascultat cu atentie cum se prezentau participantii la workshop si exclamam bucuroasa-wow, te citesc de mult, ah, te stiu, am intrat de cateva ori pe pagina ta, stiam detalii despre alcatuirea lor interioara, despre obiceiuri si acum le vedeam chipurile in fata ochilor. Ma refer la Miruna, Cristina, Ana, Raluca, Cristina Otel, Mihaela ale caror bloguri le citesc si eu uneori.
Ce vreau sa spun e ca nu m-am simtit ca fiind in aceeasi tabara cu ele, ci m-am pozitionat ca un cititor topit de admiratie la intalnirea cu scriitorii favoriti. Asa ca intrebarea: cum si ce sa fac sa ma simt ca un blogger a venit firesc si m-a si amuzat.
Nu ma simt atat de asumata in acest rol, e doar o piesa mica de puzzle in alcatuirea mea.
Am avut ocazia sa aud si sa inteleg oarecum si cum un client alege bloggerii care sa ii promoveze serviciile si produsele in campanii. Laura Dumitrescu-marketing&pr executive Romania, Bulgaria & Balkans la Turner a stat in fata noastra si a raspuns intrebarilor curiosilor. Am ascultat cu interes, a fost prima data cand am auzit ca exista agentii care promoveaza bloggeri, ca exista tarife pe anumite servicii si ca fiecare blogger poate trimite agentiilor de PR o prezentare care sa raspunda la intrebarile: cine este, ce trafic inregistreaza, ce il diferentiaza de restul pe piata. Bine de stiut, eu sunt in faza in care adun informatii si vad apoi cum vor dospi si ce voi face cu ele. Multumesc, Laura!
Mai pe limba mea a vorbit Raluca Motoca, Digital Marketing Manager la Immochan Romania care ne-a reamintit ca, desi in ziua de azi digitalul este pe buzele tuturor si pare ca este TOTUL, nu TOTUL este digital. Emotia este reala, nu digitala si tehnologia conecteaza prin emotie. Raluca si colegii ei vor demara in viitorul apropiat un proiect care are mare legatura cu cartierul in care locuiesc. Va dau detalii la timpul potrivit, dupa ce voi intelege mai bine povestea.
De la Raluca am primit o agenda foarte colorata si inspirationala. Multumesc, imi place foarte mult! Am regasit in ea spiritul Ralucai: pragmatic, dar si creativ, o combinatie care imi place foarte mult, motiv pentru care imi doresc mereu oameni ca ea in preajma.
La ultima prezentare, a Laviniei Pavel-strategic partner in ParentingPR, omul cu cifrele, am stat foarte putin si nu am inteles mare lucru-SEO, Key word planner, setari din wordpress (eu folosesc blogspot)-m-a cam pierdut.
Mi-a placut insa foarte mult energia Laviniei, este genul de om dintr-o bucata, foarte activ si tonic. Sper sa ne revedem curand si sa am ocazia sa invat si eu toate smecheriile tehnice.
Multumiri din toata inima Anei-o combinatie fascinanta de fragilitate si putere, asa cum o intuiam si din articolele ei, gazdelor noastre de la conacul Dinicu Golescu Grant, Cristinei Durica, editor al revistei Fabulafia, dar si celorlalti sponsori ai evenimentului: Sloop si MamaPan care ne-au rasfatat cu produse delicioase, Turner si Centrul Comercial Auchan.
Am venit acasa cu daruri de care copiii mei s-au bucurat foarte tare-o carte cu povesti despre discriminare, un pix cu un Ben Ten plutitor care a fascinat-o pe Miruna, o agenda care va fi doar a lui Vladi pentru benzile lui desenate si un set de magneti ovali pe care aproape s-au certat :-).
Cel mai important, am venit acasa cu o tolba de intrebari si cu chipuri noi in inima. Cu monetizarea blogului, o iau catinel, nu e nicio graba :-)
Multumesc mult, Ana pentru invitatie si experiente.
Comentarii