Cand eram in liceu, obisnuiam sa tin un jurnal. Ca orice adolescent, aveam parte de trairi intense si scrisul ma ajuta mult. De fapt, obisnuiam sa gandesc atunci ca asa exorcizam amalgamul de emotii cu care ma confruntam zi de zi. Le numeam, le tintuiam pe foaia alba, le puteam contempla si analiza apoi dupa voie, detasandu-ma straniu de ele, de indata ce le incredintam foii albe. Chiar zambesc acum cand realizez ca in vocabularul meu de atunci nu exista cuvantul "terapie", dar "exorcizare" da :-)
Trucul meu ca adult sta acum in puterea imaginatiei. Nu imi place cum ma simt? Simt ca nu am putere interioara? Ma simt trista, inutila, urata ori nedorita? Sau toate la un loc? Da, mai am si eu zile cu ceruri interioare gri si plafonul de nori jos. Ma gandesc la opusul starii mele, la cum doresc sa ma simt si ma port ca si cand. Sexy? Zambet, umerii trasi, merg frumos, constientizand ca am forme feminine. Orice reactie pe strada ori compliment primit ma ajuta sa instalez si mai bine in mine starea dorita. Puternica? Mici schimbari fiziologice, potrivesc cu ajutorul imaginatiei cockteilul de emotii pe care doresc sa il simt si ma concentrez pe ce imi doresc. Trista? Zambesc, rad cu ochii ori de cate ori interactionez cu o fiinta umana, ma interesez de viata lor, imi amintesc glume ori replici spumoase de-ale copiilor ori prietenilor, merg cu pas mai vioi, aleg muzica ciurli burli, fac exercitii de recunostinta si bucuria vine negresit, cand gaseste spatiul primenit.
Am si zile cand gasesc o anume placere in a ma lasa prada melancoliei, tristetii ori gandurilor care aduc cu ele indoiala. Si atunci ma ajuta ori sa fiu buna cu mine, ingaduitoare, sa imi ofer ceva dorit, frumos si putin timp de nefacut nimic ori auto-ironia. Ma intreb-cui ii pasa? Ce conteaza? Maine va mai conta? Poimaine? Asta e problema ta? Serios? Hai sa vezi probleme adevarate si imi trece rapid.
Pe tema "prefa-te pana reusesti" sau, cum zic eu, "poarta-te ca si cand..." vorbeste aici Amy Cuddy.
Comentarii