Lunea si portiile de fericire

Nu stiu prea bine ce ii face pe altii fericiti, pe mine insa, am invatat ca ma face fericita sa ma cunosc mai bine. Cu cat ma cunosc mai bine, mai amanuntit, cu atat iau decizii mai bune pentru mine. Cu cat stiu mai limpede si mai onest ce imi place si ce nu, cu atat ma pun mai rar de-a curmezisul propriei fiinte. Stiu ca frictiunile produc perle, dar asta este valabil la scoici, nu la mine. La mine "perlele" se nasc in liniste si frumos, in curat si  in bucurie. 
Atat de simplu este. Credem ca stim cine suntem si ce ne place si ce nu, insa, de cele mai multe ori suntem suma parerilor celorlalti, trebuie munca sa ajungem la noi prin straturile depozitate unul peste altul. 



Ma face fericita gandul ca le ofer copiilor mei experiente, ca le creez amintiri. Nu las viata singura in curgerea ei sa se ocupe de asta. Le provoc eu, le caut, le ofer cu bucuria gandului ca peste ani ei vor avea ce sa isi povesteasca amuzati din copilarie. 
Chiar ieri zambeam viitorului: mi-l imaginam pe Vladi adult povestind cum l-a dus mama lui cea incapatanata intr-o dimineata rece de octombrie la cercetasi si cat de speriat si de coplesit s-a simtit in biserica catolica in care se desfasura festivitatea de deschidere. Cum m-a rugat el sa plecam acasa in timp ce isi zdrobea lacrimile mari cu pumnisorii si cum eu am ramas ferma si am ingenuncheat in fata lui si l-am rugat sa ramana calm, curios, sa isi deschida inima, sa isi invinga frica si dorinta de a se intoarce acasa la lego-ul lui. Ieri am luat parte la festivitatea de deschiderea a anului cercetasesc si Vladi este de acum un cercetas lupisor.
Si cand a facut asta, ce lume frumoasa i s-a deschis in fata! Cate cantece, cati prieteni, cate jocuri! Si cat de fericit si de ostenit s-a intors acasa fredonand cantece! Eu am respirat usurata si bucuroasa ca nu am cedat-stiu ca in fata lui se vor asterne multe aventuri si multe lucruri frumoase....Cercetasia il va invata de timpuriu sa lucreze in echipa, sa fie lider, sa respecte, sa onoreze, sa ofere. 



Iau lucrurile cum vin si cum sunt. Nu mai simt nevoia sa pun etichete si asta de multi ani. Vremea nu mai este "naspa", "urata", "deprimanta", ziua de luni nu este "antipatica", "grea". Este un inceput, vine dupa doua zile libere, relaxante, cum as putea sa ma simt rau la inceput de nou segment? Vad saptamanile ca pe secvente scurte din cablul vietii mele, asa ca lunea este inceput de secventa, cum as putea sa incep taras sau scarbita? Incep cu pofta, cu energie! Este un inceput care musteste de posibilitati si oportunitati. 
Nu mai ma gandesc ca cineva are ceva cu mine, ci ca acel cineva are nevoie de putina iubire, sa reinvete sa creada, sa se relaxeze. Acel cineva are poate o zi grea, mai grea decat a mea. Si daca cineva face rau cu intentie, premeditat, este pacatul lui si suferinta lui...


Ma face fericita un film bun (am vazut ieri dupa amiaza, cand dormeau copiii, filmul Philomena) si un ceai aromat ori un pahar de vin rosu. O carte cu miez. O vorba buna de la vreun om. Tare zgarciti am devenit cu vorbele bune, tare neatenti, tare grabiti. Tanjim dupa ele, dar nici nu le oferim...uitam ca asa mentinem cercul deschis si energia in miscare. 


Ma face fericita munca mea. In sala, ii provoc pe oameni sa reflecteze. Sa isi puna intrebari, sa preia controlul, sa viseze, sa isi doreasca, asa cum imi doresc si eu, sa inteleaga mai mult din lumea inconjuratoare si sa tinda spre versiunea lor cea mai buna. Toate astea in timp ce pe tapet avem o tema business, de care ma ocup cu toata seriozitatea. Si oamenii revin la cursurile cu mine, nu trimisi de sefi, ci pentru ca doresc ei si asta ma face recunoscatoare si fericita. Nu e putin lucru...


Ma face fericita visatul cu ochii deschisi. Visez lucruri materiale si imateriale. Potrivesc, scot, adaug, intind, simt, sterg totul si reiau. Stiu, consum multa energie, dar este jocul meu favorit dintotdeauna, nu pot renunta la el. Il joc seara inainte sa adorm, cand merg pe jos (ma rog pentru oamenii pe care ii cunosc ori visez asa) si dimineata cand ma trezesc si mai raman cateva minute intinsa. 



Hai, indreapta spatele, tu, cel/cea care bombani de la trezire. Este toamna, bate vantul ca sa amestece mai bine energiile noastre, este rece, dar, hey, suntem in octombrie, frigul este bun, ne trezeste rapid, ne energizeaza, ploua, dar ce bun este aerul spalat de ploaie! Spune-ti: nu exista frig, ci doar haine nepotrivite! Bea/mananca alimente care incalzesc (ghimbir, ardei iute, preparate la cuptor, alimente cu energia toamnei precum dovleac, pere, nuci, conopida etc), pune pe tine haine termice, potrivite, respira adanc pentru o portie buna de oxigen si ai grija de lunea ta. Este a ta, nu iti bate joc de ea. Desi e la moda. Nu ingrosa randul celor care urasc lunea. De ce ai face-o? Este a ta. Este un inceput. Nu lunea este problema, ci ceea ce ai pus (sau...ups, au pus altii pentru tine) in ea, activitatile placute sau mai putin placute. Acolo umbla si schimba ce se poate schimba...




Comentarii

Laura a spus…
Fiecare zi de luni e un inceput promitator! :)
Andreea a spus…
Asa simt si eu, mereu :-)