Idei despre fericire

Cat s-au copt la cuptor cele patru felii de dovleac (servite cu scortisoara, nuci si miere) am ras cu Sophie Scott, apoi am mai cercetat putin fericirea. 

Cautatori inascuti de placeri, suntem fericiti cand suntem in flux, cand suntem impreuna cu alti oameni, cand suntem activi, cand facem sport ori sex, cand ne concentram asupra celor iubiti, cand invatam ceva nou ori ajutam cuiva etc. 

Cat de priceputi suntem sa ne sporim fericirea? , intreaba Nancy Etcoff, cercetator in stiinte cognitive. Eu una incep sa ma pricep din ce in ce mai bine. Cred ca merge mana in mana cu autocunoasterea, cu acea cunoastere de sine care vine din observare si experimentare directa, din intrebari, din trait. Multi credem ca stim despre noi, insa, in realitate, pusi in fata unor situatii diverse, reactionam in feluri care ne bulverseaza si care nu se potrivesc cu ce credeam despre noi...Cum am putea fi priceputi deci la a ne spori fericirea daca nici nu ne cunoastem? Genele noastre joaca si ele un rol in fericirea noastra, insa procentul este cam de 50%, spun specialistiii. Restul, sta in puterea noastra. 

O problema majora care, poate a sporit nefericirea noastra, spune ea, a fost concentrarea noastra pe eu, nu pe noi, ori noi suntem fiinte interconectate, avem nevoie unii de altii. "Singuratatea nu este un lucru obisnuit pentru oameni", sustine Nancy Etcoff. In paranteza fie spus, aceleasi adevaruri le sustine si Cabala-vorbim despre NOI, despre unitate si conexiune, ca si cale de a ne salva si de a creste, nu despre EU care ramane solitar si in mizerie.


Oamenii în mod deosebit sunt fiinţe imitative. Imităm aproape din secunda când ne-am născut. Acesta este un copil de trei săptămâni. Dacă scoţi limba spre el, copilul va face la fel. Suntem fiinţe sociale de la început. Chiar şi studiile de cooperare arată că la cooperarea dintre indivizi se aprind centre ale recompensei în creier. O problemă pe care a avut-o psihologie e că, în loc să privească această intersubiectivitate... sau importanţa creierului social la oamenii care vin pe lume neajutoraţi şi au nevoie enormă de celălalt...ei s-au concentrat asupra sinelui şi stimei de sine, nu relaţia eu-altul. E mai mult "eu", nu "noi". Şi cred că a fost o problemă majoră care e contrară biologiei şi naturii noastre şi nu ne-a făcut deloc mai fericiţi.

Despre trairile negative spune ca sunt foarte puternice. Practic, pentru o singura remarca negativa trebuie sa venim cu alte cinci pozitive, pentru a-i contracara efectul. 
Urmariti-o pe Nancy Etcoff:


video

Comentarii