foarte bine, tot ce era important de descoperit si de spus, s-a descoperit si spus deja.
Dar, dragi traineri, psihologi, vorbitori in public-citati sursa! Mentionati numele ilustrului care "v-a inspirat", faceti o nota mica de subsol pe slide sau spuneti in discursurile care va fac celebri ca tot ce stiti, stiti de la un Simon Sinek ori de la un David Servan Schreiber ori Gottman, Zander si cine mai stie cine.....
Nu le mai folositi exemplele, sintagmele, cercetarile ca si cand va apartin, ca si cand voi le-ati lansat in spatiul public. Primiti bani, recunoastere, aplauze, notorietate in online si offline pe munca altora, compilata istet...
Nici eu nu am prea multe lucruri originale de povestit. Dar de la cursurile mele, oamenii se duc la librarie cu lista de carti de cumparat....
M-am simtit oribil anul trecut la un workshop, in care o fata cu vise mari ne povestea despre neurostiinta si alte chestii complicate. Mi se parea vag cunoscut discursul, dar era asa diluat si prost povestit, incat mi-a luat ceva timp sa imi dau seama - era celebrul Ted speech al lui Simon Sinek. Il povestea, folosea exemplele lui si nici nu o facea bine....culoarea si sarmul lui, precizia si energia lui Sinek cu care explica niste lucruri, erau diluate si decolorate....Urmarisem speech-ul lui acasa, gratis, in confortul casei mele, apoi dadusem o suma de bani pe un bilet sa il aud povestit prost intr-o sala plina de corporatisti entuziasmati de "descoperirea" lor....Luau notite si ii adresau intrebari! Am fost atat de trista, incat nici putere sa ma ridic sa plec nu am gasit. Nu am scris atunci, am preferat sa intorc capul :-(
Anul trecut, o "doamna" de la o "academie a femeilor" (mda) copiase fragmente dintr-o postare a mea de pe facebook si le inserase intr-un text semnat de ea. I-am scris si mi-a raspuns ca nu a vazut nimic rau in asta, dat fiind ca asa simte si ea !! Si ce? Am monopol pe cuvinte?
Traiesc intr-o tara de plagiatori. De la evenimentul cu Sinek povestit pe bani, am mai intalnit si alte cazuri. Nu unul, multe. Fantazez in minte, urmarindu-i pe acesti oameni in online ori offline: cum ar fi sa ma ridic sa le spun: ceea ce tocmai ai spus, am intalnit in cartea x a autorului y. Ce s-ar intampla? Ar face o gluma si ar merge mai departe? Ar nega? S-ar coaliza cu masa nemultumita de intrerupere si m-ar linsa? Mi-ar multumi de interventie si s-ar asigura ca oamenii au retinut sursa? Voi ce credeti?
Unei profesoare universitare care ne invata psihosomatica cu tehnicile lui Dahlke i-am spus ca am citit cartea si am vrut sa vin cu completari. M-a sagetat cu o privire rece si abia atunci a mentionat ca intrebarile ce ma impiedica boala sa fac, ce imi permite boala sa fac apartin autorului german Dahlke si a mentionat si cartea. Eu intarziasem si crezusem ca facuse deja asta....prea vorbea patrunsa de ce spune....
Citesc mult, asta e ceva ce poate nu stii despre mine. Este greu sa ma farmeci cu ceva nou....stiu. Dar n-oi fi singura, asa ca da dovada de respect pentru noi astia, soarecii de biblioteca.
Da-te jos de pe piedestal si fii onest....s-ar putea sa imi faca placere discursul tau, workshop-ul tau-dar va fi vorba de charisma ta, de modul in care ai ales sa ne transmiti ce ai inteles tu din ce ai citit, de faptul ca imi prinde bine un reminder prietenesc...
Mi se pare numai mie trist?
Pana la urma, poate ar trebui sa vad beneficiul-informatie valoroasa ajunge la public, la oameni insetati dupa inspiratie si informatie...
Abtineti-va sa puneti pe piedestal pe cineva, intrebati care sunt sursele sale, unde puteti gasi informatia, sa aprofundati singuri...Cereti bibliografie dupa fiecare curs, workshop, conferinta.
Comentarii