De curand, m-a intrebat fiul meu: pe cine iubesti tu cel mai mult? Nu ma refer dintre mine si Miruna, ci asa, pe lume. Si am raspuns, fara sa ezit: pe Dumnezeu. Si apoi pe mine? A vrut el sa stie. I-am spus ca atunci cand il iubesti pe Dumnezeu, iubesti tot, caci Dumnezeu este in toate.
Nu exista nimeni si nimic in afara de EL si tot ce ii putem cere e sa ne deschida si noua inimile si mintile sa ii cuprindem frumusetea si maretia, sa intelegem cum lucrurile sunt conectate, sa ghicim panza iluziei in care traim si sa vedem cu smerenie cum pana si diavolul lucreaza tot pentru Dumnezeu si ce ni se intampla rau tot spre binele nostru este....
E greu pentru noi sa cuprindem toate astea, insa am incredere in inima mea si stiu ca intr-o zi noi toti vom putea cuprinde Lumina Lui si vom vedea clar. Am zis mereu ca daca intr-o zi mi s-ar stinge dragostea asta din inima, as fi saraca, o bucata de lut fara lumina si directie, un mort viu as fi. O pazesc si imi hranesc iubirea si admiratia, gasesc multa placere in asta.
Se apropie Crăciunul. Aur şi argint să dăm celor din jur nu avem. Doar cîte o vorbă bună să le rostim. E şi acesta un dar de preţ, ce-şi poate avea locul în traista bunului Moş Crăciun.Să ne rugăm Domnului să ne acorde un anotimp de liniştire şi tihnă spre a putea întîmpina cum se cuvine dulcea, duioasa Sărbătoare a Naşterii Sale. Şi, în general, să ne acorde un mai acut simţămînt al vremelniciei şi deşertăciunii aşa-ziselor noastre treburi preaomeneşti (pentru ca, apoi, cîndva, cînd va fi să fie, să putem muri îndestulaţi de dulcele şi teribilul joc al acestei vieţi).
Comentarii