Comunicarea, vitală pentru vindecare. De vorbă cu celulele

Terapeut si translator, Silvia Toma-un om minunat

Sunt bucuroasă să vă pot prilejui întâlnirea atât cu o carte deosebită, cât și cu un om special-Silvia Toma, terapeuta cu care mi-am început anul 2016 si ale carei mâini magice m-au ajutat să fiu bine eu cu mine, echilibrată și limpede într-o perioadă dificilă profesional.

Rândurile de mai jos îi aparțin. Eu vă invit să citiți cartea, dar și să faceți cunoștință cu terapia craniosacrală de care Silvia este pasionată. 

Dacă aveți întrebări pentru Silvia, le puteți lăsa în comentarii, va raspunde cu drag fiecăruia în parte. 

De curând, mi-a picat în mână o carte deosebită: „Cell Talk”, sau, „De vorbă cu celulele”, de dr. John E. Upledger. Deși dr. Upledger îmi este „prieten bun”, pentru că de șase ani m-am îndrăgostit de terapia craniosacrală, creată de el, „Cell Talk” merge ceva mai departe decât ceea ce citisem până acum. Pe lângă partea emoțională și anatomia sistemului craniosacral, „Cell Talk” implică întregul corp, în componentele sale cele mai mici, privite atât cu ochii omului de știință, cât și cu cele ale spiritului.

Doctorul Upledger a început ca mulți alți medici, cu o viziune de cauză-efect și cu scepticism față de metode alternative. Cu toate acestea, atunci când medicina convențională nu i-a oferit răspunsuri convingătoare, nu s-a resemnat, ci a dorit să le caute mai departe. Poate că această curiozitate i-a permis să creeze, pe baza osteopatiei craniene, terapia craniosacrală. Era în timpul unei operații de îndepărtare a unui chist cervical: el trebuia să țină membrana Dura mater nemișcată, și nu a reușit, deoarece această membrană meningeală avea o minimă mișcare la intervale regulate, de 7-8 secunde. Chirurgul nu l-a crezut, pentru că nu cunoștea așa ceva din studiile sale. Însă dr. Upledger descoperise, „pe viu”, ritmul craniosacral, creat de circulația lichidului cefalorahidian în interiorul sistemului de membrane și oase craniene și vertebrale care ne înconjoară sistemul nervos central – un ritm despre care nu auzise la facultatea de medicină, deși osteopații americani îl numeau „mecanism respirator primar”.

De aici a început aventura care l-a dus la crearea unei forme de terapie centrată pe capacitatea corpului de auto-vindecare, și nu pe boală. Inițial, s-a concentrat pe sistemul craniosacral, care are într-adevăr capacitatea de a regla și ameliora cam toate celelalte sisteme ale corpului, atunci când este liber și vital. Însă curând, dr. Upledger a observat că această formă blândă, noninvazivă, de a se conecta la corpul pacientului, ducea la o eliberare spontană a unei emoții negative. A văzut că atingerea blândă, care spune, tacit, „sunt aici ca să te susțin, ajută-mă să te ajut”, stimulează ceva mai mult decât doar o „reparație” mecanică a corpului. Deseori, apăreau lacrimi, furie, tristețe, supărare, care, odată exprimate, făceau pacientul să se elibereze de tensiuni, țesuturile să devină calde, moi și „vii”, fața să se lumineze și boala să se vindece. Încetul cu încetul, dr. Upledger a început să folosească întrebări simple, deschise, prin care pacientul însuși ajungea mai aproape de cauza problemei sale de sănătate. Prin imaginație și joc, oricine putea accesa ceea ce nu era în regulă cu propriul corp, sau cu propria viață, pentru a schimba ceva în această privință.

Ceea ce îmi place cel mai mult la abordarea doctorului Upledger este că s-a considerat facilitator pentru „medicul interior” al pacientului – fie că acesta este sistemul imunitar, înțelepciunea corpului, conștiința sa, sufletul – indiferent de crezul său sau al pacientului, Upledger a ajuns să aibă încredere în faptul că omul se vindecă singur, atunci când ajunge în contact cu acea parte din sine.

Pe baza acestei filosofii, „Cell Talk” duce terapia craniosacrală mai departe, la nivelul în care putem vorbi cu celulele imunitare, cu cancerul, cu timusul sau ficatul sau orice alt organ implicat în boală și vindecare. Pentru că vindecarea poate să apară, acolo unde există comunicare – fie ea verbală sau non-verbală, sub forma colaborării între celulele noastre. Cell Talk prezintă inclusiv diferitele părți ale creierului nostru, nu doar din punct de vedere fiziologic, ci și cu „personalitatea” lor, cu partea de sarcini „metafizice”, pe care le au. De exemplu, spune despre cerebel că este una dintre cele mai vechi părți ale creierului, iar ca un bătrân înțelept, poate deveni „ursuz”, dacă nu este luat în considerare, în timp ce deseori, lobii frontali sunt ușor „aroganți”, crezând că ei știu totul mai bine – dar fiecare are contribuția sa importantă pentru ca noi să funcționăm bine. Și deseori, au nevoie de spațiu, pentru ca lichidul cefalorahidian să poată circula bine, hrănind și curățând structurile atât de sensibile din sistemul nervos central. 

Mișcarea este viață pentru corp, la fel cum o minte deschisă către nou, către inspirație și ghidare din emisfera dreaptă, este cel mai bun aliat pentru o viață fascinantă.

În altă ordine de idei, „Cell Talk” ne duce în miezul corpului, până unde găsim sufletul. Iar pentru oricine este pasionat de anatomie, este o lectură fascinantă, care te ajută să îți imaginezi mai bine ce se întâmplă în corpul nostru. 

Pentru „laici”, vă avertizez că este o lectură destul de grea, cu mulți termeni anatomici, și nicidecum o carte spirituală despre corp, ci mai curând o carte de anatomie privită cu deschidere față de viața conștientă din celule, din corp. Cât despre terapeuții de orice fel, mi-aș dori ca într-o bună zi această carte să fie un must have, pentru că le poate aduce atât de multă înțelegere și respect față de corpul pe care îl ating zilnic.