Poveste de noapte buna

Seara, in jurul orei 20, ii trimit pe copii sa se spele pe dinti si le spun sa se pregateasca de culcare. Pe la 20.30, inchid muzica si ii trimit sus, in camerele lor. Si de aici incepe ritualul si joaca lor: li se aprind lumini ghiduse in ochisori si, in timp ce eu mai strang una alta prin bucatarie, ei striga Baba Cloantaaaaa si apoi o rup la fuga pe scari. Se face liniste la etaj. Dar nu pentru ca s-au culcat, ci pentru ca s-au ascuns. Au aceleasi locuri mereu....nu stiu de ce, ma induioseaza detaliul acesta, inocenta lor....Ii gasesc, tipa, chiuie, alearga, cadem in pat imbratisati. Apoi incep rugamintile-Vladi, du-te in patul tau, promit ca vin mai tarziu la tine. Nu vreau, vreau sa dorm cu tine. Este perfect langa tine, intelegi? Per-fect! si zambeste strengareste. Te iubesc, mami! zice si se lipeste tot de mine. A io te besc, mami! Esti fumoasa mea, mami a mea! nu se lasa nici Miruna mai prejos. Mi-e drag...stau intre ei, un picior de-al lui vladi peste picioarele mele, manutele Mirunei in jurul gatului meu si fetisoara ei dulce fata in fata cu a mea. O mana pe unul,  o mana pe altul. Respiram in liniste si le simt trupusoarele cum se destind. Nimeni nu reuseste sa ii adoarma mai repede ca mine. 

Am inima si bratele atat de pline! 

Dupa cateva clipe de liniste si tihna, Miruna cere o poveste. Nu o refuz niciodata, oricat de obosita as fi. Cu ce sa fie povestea Miru? Cu miau miau maleee. Cu o pisica mare adica. 

A fost odata ca niciodata, ca de nu ar fi, nu s-ar povesti. A fost o pisica, pe nume....Eu spun, eu spun sare Miruna. Zambesc si imi potolesc cu mana bataile inimii speriate. Asa face mereu, ii place sa aleaga ea numele. Uneori radem de ne prapadim cand face asta, alege nume caraghioase. Cum s-o cheme pe pisica, Miru? Mimi? Nu. Fifi? Nu. Pisi? Nu. Lili? Daaa. Bine, era o pisicuta Lili. Era foarte ingrijita si cocheta, ii placea sa fie curata, ii placeau funditele (Miruna da din cap pe intuneric, semn ca si ei). Ei, Lili avea stapani foarte bogati care o iubeau si o ingrijeau cu drag. Daaar, stiti voi vorba aceea, inimii nu ii poti porunci? Ai auzit-o Vladi? Nu, zice el, ce inseamna? Asteapta. Inseamna ca Lili era indragostita tare de Tom, un motan golan (rad amandoi de rima), un motan care manca din tomberoane si isi facea veacul pe acoperisuri. Si Lili era tare indragostita de el, obisnuia, de grija lui, sa manance doar jumatate din portia sa si sa ii opreasca lui jumatate...Ii pansa ranile, il oblojea, il astepta pe pervaz uneori zile intregi. Se gandea des la el si vorbea numai despre el. Dar Tom? Venea cand avea chef si in plus, el o placea foarte mult pe Maia, pisicuta-prietena si vecina cu Lili. 

Ce parere ai Vladi, de situatia asta? Il intreb pentru ca il simt ca asculta cu atentie. Stiu si ca spera sa ofer eu rezolvarea, dar nu o fac. Daca ai fi Lili, ce ai face? Dar daca ai fi Tom, cum ar fi corect sa procedezi? Daca ai fi Maia? Si prietena ta ar fi indragostita de cel care te iubeste pe tine, cum ai proceda? Nu stiu, nu stiu suna din ce mai speriate raspunsurile lui. Gandeste-te, pui, nu e graba. Inchidem ochii acum si dormim si vedem maine....Miruna doarme deja...Vladi ofteaza, stiu ca ar vrea retete si raspunsuri....eu insa imi doresc sa aplice in tot si toate, fara ezitare, valorile pe care ne straduim sa i le insuflam. Si sa le constientizeze de mic, de aceea si exersez cu el asa, sub forma povestilor. 

Temele care ii sunt neclare revin, reluate sub alte povesti, alte personaje si ite dintre cele mai provocatoare...Am vorbit, plecand de la povesti inventate pe loc despre bullying, despre conflicte, despre comportamente care deranjeaza, despre familie. Mereu il provoc sa se gandeasca, il incurajez, nu critic si nu judec. Ce ai face daca.....? Cum te-ai comporta cand....? Daca ai fi locul lui....ce ai alege? De ce? Uneori sunt surprinsa de raspunsuri si atunci pun intrebari din nou: de ce ai ales asa? Cum de te-ai gandit la asta? Si in raspunsurile lui razbate inima lui buna, pasiunea lui pentru viata, dorinta de a fi bun. Atunci cand ma anunta ca asta e, asa cred eu ca este cel mai bine, il intreb cum stii ca este cel mai bine asa? Asa simt eu, imi spune. Gandeste-te, ce anume din tine iti spune ca e totul bine? Poti sa imi spui? Ma simt, asa, nu stiu cum....se gandeste el. Apoi se supara putin pe mine. Imi pui numai intrebari grele! E vremea pentru imbratisare, alint ...il privesc in ochi si il rog sa ma ierte, daca poate sa raspunda bine, daca nu, nu. Nu ma supar. Si atunci raspunde cu ochii in ochii mei: stiu pentru ca simt eu asa, ceva, ca o bucurie in mine, de acolo stiu ca e bine! 

Mi se umezesc ochii. Nu trebuie sa il invat nimic. Doar sa ii pun din cand in cand intrebarile potrivite. Raspunsurile sunt in el, mereu au fost. 

Noapte buna! Sa fiu mama lor este un privilegiu si o binecuvantare si sper sa ma dovedesc demna, la final, de aceasta dulce si grea responsabilitate...





Comentarii

Laura a spus…
Ce frumos!
Andreea a spus…
:-)
Andreea a spus…
Vladi iubeste povestile si teatrul, ce modalitate mai buna puteam gasi decat asta? Asa exerseaza potentiale situatii, le exploreaza in siguranta si asta sper ca il va ajuta sa se inarmeze cu strategii corecte, in acord cu valorile lui...Explorarea variantelor va scurta in viitor timpii de decizie si confuzia pe care uneori o situatie noua o aduce in viata lui.
cristina a spus…
Un exemplu foarte fain si pentru alte mame.