Urania Cremene-asa cum nu o stiai

Unde va grabiti asa tare, dra Andreea? Intreba politistul in timp ce se apleca spre geamul masinii sa ne vada mai bine. De surpriza, ramasesem fara grai. Stateam in dreapta si nu ii dadusem eu actele, ci Urania, care, evident, conducea. Si in paranteza fie spus, depasise si viteza legala cu putin inainte de iesirea dintr-o localitate.

Am ingaimat un spre Cluj si Urania peste mine, mai tare: mergem la Sibiu, domnule! M-am uitat la ea incruntata. Surprizele se tineau lant in seara aceea. Fara sa mai auda raspunsurile noastre, politistul a rupt-o la fuga spre masina de politie parcata in spatele nostru si a demarat in tromba trecand pe langa noi. Am apucat sa auzim cum ni se ordona prin portavoce sa ne tinem dupa el. Urania a calcat pedala de acceleratie. Era intuneric deja, masina de politie nu se mai vedea, Urania conducea concentrata, cu viteza mai mare decat cea pentru care fuseseram oprite. Crezi ca ne pandeste dupa colt si ne da amenda mai mare ? am intrebat-o eu. Urania a ras. Nu stiu, o sa vedem. Am mai tacut, am mai scrutat drumul inainte, apoi mi-am amintit: Auzi, Nia, de unde crezi ca stia tipul cum ma cheama?! A fost cam ciudat, nu crezi?

Urania a izbucnit in ras si mi-a intins permisul ei auto. Urania Dana Andreea Cremene scria acolo. Era randul meu sa rad in hohote. Pe buuuneee? Te cheama si Andreea? Ai trei prenume!

•   Putini oameni stiu aceste detalii si multi cred ca recunosc ca numele tau-Urania, este cam neobisnuit pentru meleagurile noastre. Care este povestea numelui tau?

E una simpla: este numele bunicii mele, nascuta in Grecia, venita la studii in Romania si ramasa aici. Este un nume relativ rar si in Grecia astazi, mai degraba vechi (cum ar fi Rada la noi, astazi. Fetitele nu mai sunt botezate Rada :). Urania este muza astrologiei la greci. De aceea, cealalta Urania - mai publica decat mine, si-a luat acest nume de "scena".

Imi place numele meu, pentru ca, odata ce oamenii ma cunosc, nu ma mai pot uita. Maxim poti intreba, fara sa ma fi cunoscut "care Urania"? Aia cu parentingul, sau aia cu astrologia?"

• Tu stii deja, copiii mei se numesc Vladimir si Miruna, am vrut sa poarte cu ei mir-ul (pacea) din numele meu de familie anterior (Dragomir, cel caruia ii e draga pacea, slavona veche). Care este povestea numelui fiului tau, Amos? Esti fan Amos Oz?

Imi place mult Amos Oz, da. Si ma bucur ca l-ai citit. Cred ca are o legatura alegerea numelui fiului meu cu acest scriitor, desi e mai mult in spate.

Mi-am dorit sa-l cheme David, ca pe bunicul meu din partea tatalui. Imi place mult numele David. Doar ca, insarcinata fiind, auzeam in jurul meu doar de Davizi. E un nume tare frecvent acum (are si de ce). Am vrut un nume care sa nu poata fi diminutivat usor si care sa insemne ceva ce rezoneaza cu mine.

Am ales Amos. Sfantul Amos este sarbatorit in calendarul ortodox pe 15 iunie. A fost un profet, care a scris "cartea lui Amos". Inseamna "cel ce-si asuma responsabilitati". Mi-a placut asta. Plus legatura cu scriitorul Oz...

• Te vezi si in postura de mama de fetita? Ce nume ti-ar placea sa poarte? Chiar sunt curioasa. Eu aveam cateva nume preferate pentru fetita mea, insa nu a fost sa fie niciunul, Miruna s-a lipit de ea inca de cand era in burtica si asa a ramas.

Mi-am dorit un baiat si o fata. In ordinea aceasta. Se pare ca n-a fost sa fie. Cand ma pregateam sa devin mama, eram foarte sigura ca va fi baiat si asa a fost. Atunci, mi-era teama sa am o fata. Am un frate mai mare cu 5 ani si am crescut cu masinute, cablaje, catarat in copaci si jucand fotbal. Eram baietoasa. Ma incurca ideea fustitelor, papusilor, pantofiorilor de lac si ojei si credeam ca nu stiu sa gestionez asta.

Acum, cred ca mi-ar fi placut mult sa am si o fata. Am invatat multe lucruri intre timp :)

Nu m-am gandit la nume de fete. Multe ar fi o optiune, dar nu 3, ca mine :). M-a incurcat mai mereu faptul ca ai mei au ales 3 prenume.

• Ceea ce am povestit in intro se intampla cu ani in urma, pe vremea cand noi doua faceam echipa la Achieve Global. Dupa nasterea copiilor nostri, amandoua ne-am reprofilat oarecum-eu am devenit trainer freelancer, tu ai devenit cunoscuta ca „profa de parinti”. Era mare nevoie de cineva ca tine pe piata romaneasca. Ce inseamna succes pentru tine, ca profesionist?

Ma bucur ca mi-ai reamintit episodul cu pricina! A fost o experienta frumoasa. Terminand eu povestea inceputa de tine (sa nu lasam curiozitatea nesatisfacuta), imi amintesc ca politistul primise prin statie o informatie despre un sofer care fugise de la locul unui accident - sau refuzase sa opreasca si politistul nostru a plecat in urmarire, cu actele noastre in masina.

Intorcandu-ma la intrebarea ta (care presupun ca tine de zona profesionala), succes inseamna sa faci ceea ce-ti place - si esti bun la ceea ce faci, ai parte de crestere continua (pe multe planuri) si motivatia ramane, aproape consant, in spectrul optim. Intern.

Succes inseamna sa poti contribui la imbunatatirea vietii cat mai multor oameni, inclusiv la a ta, pastrand un echilibru intre toate celelalte zone ale vietii. Degeaba ai succes profesional, daca fizic, emotional, relational, spiritual, financiar,vocational, esti oriunde, numai in echilibru, nu.

• Sunt curioasa, unde cauti tu inspiratie? Ce fel de caractere, ce fel de femei te inspira ?

Uite un cliseu: ma inspira femeile puternice, care reusesc sa imbine partea profesionala/cariera cu celelalte roluri ale lor, care nu-si pierd feminitatea si nici pe ele insele, pe drum.

Sa raspund serios acum (nu ca n-ar exista femei extraordinare, care sa se potriveasca descrierii de mai sus): CARACTERELE nu au sex. Calitatile, valorile pe care eu le admir intr-o persoana, sunt uniforme, pentru ambele sexe. Un OM este un om si nu m-am uitat niciodata la cei din jurul meu, ca fiind purtatori ai unul sex-sau altul, atunci cand mi-am ales mentorii, muzele, profesorii.

O sa-ti marturisesc ceva: imi place foarte mult sa stau de vorba cu oameni despre care nimeni nu stie nimic, care par ca nu conteaza, pe langa care trecem, fara sa-i vedem. Vorbesc cu taximetristi, cu oameni pe care-i intalnesc in avion, pe plaja, la magazin, vorbesc cu casierite, cu vanzatori, cu baiatul care vinde flori, cu copii in parcuri, cu oameni in varsta (iubesc sa vorbesc cu batranii). De-aia imi si place, cand calatoresc singura: neavand pe cineva cu mine care sa se simta neglijat, pot discuta cu oricine. Este incredibil ce povesti de viata am ascultat, ce sfaturi si ce filosofii de viata, in doar aceste scurte interactiuni.

Inspiratia este peste tot, nici macar nu trebuie s-o caut, trebuie doar sa fiu prezenta si ea apare, mereu. Cand gasesc o sursa care ma face sa vibrez (macar ca este un autor), incerc sa sap mai mult in jurul acelui autor (citesc alte carti scrise de el), sau subiectului pe care il abordeaza.

• Cum iti incarci bateriile cand esti obosita? Si ce te ajuta cand esti stresata? Sper sa ma inspire si pe mine metodele tale, ale mele sunt superuzitate :-))

Eu functionez ca...marea. Ca valurile ei, mai exact: am nevoie "sa intru" intre oameni si apoi, am nevoie sa ma retrag. Solitudinea, este cea care ma incarca, cel mai mult. Am nevoie sa inchid o usa in spatele meu si sa fac "ce vreau eu" :). Chiar daca inseamna sa stau cu o carte in mana, mancand seminte (ma desconspir. Mananc seminte, da).

Apoi, am nevoie "sa intru in oameni" langa care pot fi cu totul eu insami, care ma stiu, asa cum sunt, care ma iau asa cum sunt, in preajma carora pot discuta despre orice. Sunt binecuvantata sa am astfel de oameni langa mine si sunt mereu, aceia langa care reusesc cel mai bine sa ma incarc, macar si pentru ca imi permit solitudinea.

Beau un pahar cu vin. Vorbesc cu un om drag, care are umor si reuseste sa-mi schimbe starea. Dorm. Dorm. Dorm. :). Cand sunt odihnita, nu prea existe multe lucruri, care sa ma faca sa-mi schimb starea.

Pana acum 2 ani, sportul ar fi fost optiunea 1. Acum, a trecut pe alt plan, pentru ca fac sport mult mai putin, decat inainte :(

• Am citit aceasta intrebare intr-un interviu luat Ninei Cassian si am retinut-o: Exista intamplari frumoase netraite la care visezi? La ce viseaza Urania cu ochii deschisi intr-o zi de iarna?

Nu sunt o visatoare, draga Andreea. Macar si pentru ca sunt Capricorn, creierul meu functioneaza pe baterii analitice :). Organizare. Planificare. Eficienta. Decizii. Acum. Sunt foarte mult, in prezent. Iar cand fac planuri, ele nu sunt visuri, ci chiar fac ceva, pentru a ajunge acolo. La mine, lucrurile se fac cu totul: cand muncesc, muncesc, cand ma distrez, ma distrez. Daca visez la ceva, fac.

N-am o structura ludica, creativa in sensul colorat. La mine, ludicul a fost invatat, odata cu fiul meu. Cand am nevoie sa fiu creativa, urmez procese de stimulare a creativitatii, sau invit langa mine oameni creativi. As face orice, in loc sa iau o pensula in mana si sa pictez. Daca m-as apuca sa visez, piticul-soldat din capul meu, mi-ar da una peste acea sinapsa si m-ar trimite la munca. Cred ca realizezi ca ma iau singura peste picior :). Umorul ma salveaza, de fiecare data. Oamenii care au umor, pot sa nu aiba spirit ludic? Da, eu pot :)

Uite, am un singur vis - viziune: ca existenta mea pe aceasta planeta sa fie legata de constientizarea parintilor ca AU DE INVATAT, pentru a fi parinti.

Invata, pentru a fi parinte. Daca asta se intampla, se cheama ca iernile din viitor vor fi mai putin aspre. Daca intelegi ce vreau sa spun...

• Care este relatia ta cu Dumnezeu? Stiu multe despre tine, dar asta chiar nu :-)
  
  
  
  
  Sunt o fiinta profund spirituala, fara sa fiu una religioasa. Crecuta fiind (si) de un tata colonel, resping visceral dogmele, mai cu seama cele care nu au sens.
  
  
  Incerc sa caut sens, in tot ce fac si l-am gasit, intr-un fel sau altul, in foarte multe religii. Fiind deschisa catre diferenta si toleranta la valori si principii diferite, am citit despre mai toate religiile. Imi place sa inteleg. Stiu, Dumnezeu este despre "a crede". Eu sunt in faza in care "inteleg"
  Inteleg ca suntem aproape 8 miliarde de oameni pe aceasta planeta, dintre care doar 2,1 miliarde, crestini. Inteleg ca nimeni nu este superior si inferior nimanui si ca Dumnezeu, imbraca multe forme. Inteleg ca religia iubirii, cea propovaduita de Isus, a imbracat forme, care n-au nicio legatura cu iubirea. Si m-as opri aici :)
  
  

• Fiului mei ii place sa discutam uneori despre superputeri. Eu mereu aleg teleportarea, tare mi-ar placea doar sa ma gandesc la un loc si sa fiu deja acolo! Tie ce superputere ti-ar placea? Una egoista, te rog! :-))

Super egoista! :-) sa pot trai in pielea oricarei fiinte vii de pe aceasta planeta. Sa fiu crocodil, delfin, gandac, meduza si, mai ales, pasare. Si sa tin minte, toate aceste experiente. Sa stiu cum se simte sa-ti tesi panza si sa astepti prada, cum se simte sa respiri prin branhii si sa depui un ou :)))

• Exista vreo carte despre care ai putea sa spui ca ti-a schimbat viata?

Eu nu cred in carti, care sa-ti schimbe viata. Cartile sunt lanterne, lumina. Ele doar scot din intuneric un sambure care era deja acolo, uitat, si-l fac sa creasca. Sau planteaza unul, pe care o alta carte - sau mai multe, il vor face sa creasca. O carte minunata te face sa vibrezi si te impinge catre a explora mai mult, sau pentru a actiona acum, intr-o directie pe care nu o vazusei, sau o uitasei. O carte buna poate fi cel mai bun psiholog - pentru ca te face sa te uiti la tine mai bine decat ai face-o dupa multe sedinte de terapie, poate fi un foarte bun prieten - care povesteste despre el fara masti. O carte buna cere o alta carte buna.

Nu o carte mi-a schimbat viata, ci toate cartile pe care le-am citit. Si, mai mult decat ele, toate experientele mele, CE-AM FACUT cu ce-am citit.

• Apropo de carti, ce citesti acum?

"Mostenirea.Cum ne schimba genele viata si viata, genele" de Dr Sharom Moalem.

"Esentialismul.Disciplina de a urmari mai putin" de Greg McKeown

• Spre surpriza mea, tu ai debutat cu carti pentru copii, insa tu scrii de mult timp beletristica si mereu am sperat ca te vei indura si vei scoate din sertar toate paginile scrise de-a lungul timpului. Zi-mi ca se va intampla curand, te rog! Mai scrii? Altceva decat literatura pentru copii si multe mail-uri? :-)

O spui de parca toata lumea ar sti ca eu scriu. De fapt, scriam :)

Cred ca scrisul are nevoie de stare, de timp si de exercitiu. Cred ca acum, vorbesc mai bine decat scriu. Tocmai pentru ca scriem emailuri, mesaje scurte, ciuntim limba, scurtand distanta dintre substantive si verbe, renuntand la "joaca" cu cuvintele si urmarind esentialul, exercitiul scrierii are nevoie sa fie reamintit.

Pe ceea ce pui lupa, aia se va dezvolta. Am citit atat de mult despre parenting, am depus atat de multa atentie inspre ceea ce inseamna educatie, incat o carte - ca cea la care te referi tu acum, nu si-ar mai gasi locul acum, desi am multe de povestit :)

Cine stie..peste ani...

Am multe ciorne in jur :)

• Imi place la nebunie sa citesc despre ritualurile de scris ale scriitorilor. Tu ai vreun ritual ? Cauti o stare anume, ai un colt in casa dedicat ori lucrurile sunt mult mai prozaice?

Lucrez si scriu bine, oriunde este liniste, pot sa ma misc in voie si am in fata mea un geam, nu un perete. Inchid orice sursa de intrerupere. Ma izolez, chiar daca doar pentru 4 ore.

• In linii mari, ce planuri ai pentru 2017?

Lucrez la dezvoltarea catorva cursuri de parenting axate pe subiecte specifice si provocatoare - pentru parinti. Sper sa reusesc sa-mi maresc echipa si sa ajungem astfel, la si mai multi parinti decat acum. Mi-am facut mai mult spatiu pentru cercetare si sunt multe materiale care ma asteapta.

In rest, 2017 este doar continuarea planurilor incepute cu 3 ani urma si doar un pas catre urmatorii ani, catre aceasi viziune: Invata, pentru a fi parinte.

E valabil, desigur, si pentru mine :)