Nu-mi spune nimic-citesc pe chipul tau totul-cine esti, istoria ta emotionala

 Un interviu amplu cu Alexandru Bocunescu, specialist in citirea fetei

Aplecarea mea catre comunicare se explica nu numai prin faptul ca am Mercur in Gemeni, ci se vede si cu ochiul liber pe chipul meu-distanta dintre nas si arcul lui Cupidon format de buza superioara este lata de aproape doua degete. Acest lucru indica, imi spune Alexandru, specialist in citirea fetei, un vocabular foarte bogat, usurinta si placere in comunicare. Ce altceva mai vezi? l-am intrebat curioasa. Acum, pot sa pariez ca omul si-a masurat bine cuvintele si a ales lucruri neutre ori pozitive, insa tot ceea ce mi-a spus mi-a starnit interesul. Asa se face ca am decis sa merg la workshop-ul sau despre citirea fetei si apoi l-am rugat sa imi raspunda la cateva intrebari. 

  Ai lucrat în transport maritim, vânzări și marketing. De unde interesul pentru citirea feței? Care este povestea cuiva care azi predă cunoștințe despre citirea feței? Când și cum a început totul? 

 Povestea mea cu citirea feţei începe cu un cadou primit în 2013, de Paşte, de la sora mea. Nu mi-a oferit multe detalii. A spus doar că este o sesiune privată de citirea feţei prin Skype, cu un domn din Anglia. Am amânat momentul, deoarece la acea vreme nu ştiam nimic despre face reading. În mintea mea era echivalent cu gicitul în cafea sau datul în bobi. Până la urmă, a avut loc întâlnirea online şi, după câteva secunde de prezentări şi saluturi, am început să vorbim despre mine. Nu au trecut multe minute şi discuţia a devenit foarte interesantă, cel puţin pentru mine. De partea cealaltă a monitorului era un om pe care-l vedeam pentru prima oară, dar care vorbea despre personalitatea mea ca şi cum am fi fost prieteni de o veşnicie. Iniţial, am crezut că sora mea îi oferise informaţii despre mine, pentru că altfel nu îmi puteam explica siguranţa cu care vorbea despre evenimente din trecutul meu şi despre anumite trăsături de personalitate despre care credeam că sunt foarte bine ascunse. Am decis să-l verific şi să-l întreb lucruri pe care nici prietenii cei mai apropiaţi nu le ştiau şi am fost uimit când, cu aceeaşi siguranţă, acest străin ştia despre ce este vorba. Dorinţa de a învăţa ce face el a venit aproape instantaneu. L-am întrebat cum face şi atunci am auzit pentru prima oară de tehnica arabă de citirea feţei. Modalitatea de a învăţa atunci a fost fie de a merge în Anglia, fie de a-l aduce pe el în România. Nu aveam experienţă în organizarea de evenimente şi cursuri, dar decizia a fost de a aduce această tehnică de citirea feţei, în premieră, şi în România. În doar o lună sau două, am strâns o grupă de cursanţi din care făceau parte mama şi câţiva prieteni. Impactul a fost bun şi, în toamna anului 2013, a urmat al doilea curs din România, apoi din ce în ce mai multe, până când, în 2015, am deschis în Bucureşti prima şcoală de fizionomie arabă. În cadrul ei am învăţat alături de profesorul din Anglia, dar şi de la profesorul arab al profesorului meu. Am descoperit pe parcurs că există mai multe tehnici de citirea feţei şi am fost repede captivat şi de aceste metode. Am început să studiez, să fac legături, până când am ajuns să îmi dedic în întregime timpul studierii lor, dar şi împărtăşirii cunoştinţelor acumulate cu alţii. Şi asta fac azi, îi învăţ pe oameni să facă primii paşi în Face Reading.

Ce înseamnă Face Keys?

Face Keys este cea mai nouă şi modernă metodă de corelare a trăsăturilor faciale cu cele de personalitate. Numele de Face Keys (cheile feţei) descrie cel mai bine ce este. Este un instrument care te ajută să pătrunzi în personalitatea umană, să descoperi trăsături ale personalităţii, urmărind trasăturile feţei, felul în care muşchii faciali reacţionează şi îşi capătă forma în timp.

Cât de veche este această practică?

Fiecare cultură a lumii are propria tehnică de citire a feţei. Chinezii, de exemplu, se mândresc cu tradiţia lor de peste 5 milenii. În India, prima menționare legată de cititorii de feţe are peste 5500 de ani. Arabii şi evreii se folosesc de citirea feţei de peste 2000 de ani. În Europa, înca din antichitate, cititorii de feţe erau foarte apreciaţi. Aproape toţii marii filozofi ai Greciei Antice erau şi buni fizionomişti, lăsând în urmă nenumărate scrieri legate de acest subiect. De altfel, prima lucrare legată de corelarea trăsăturilor faciale cu cele ale personalităţii, care a supravieţuit din antichitate până în zilele noastre, îi este atribuită lui Aristotel.

Cât și cum ai studiat? Ai menționat de câteva ori că „ acum nu mai crezi că....” Este un studiu continuu, îți ajustezi opiniile pe parcurs?

Privind în urmă, studiul meu a început în şcoala generală. Am urmat cursurile unei şcoli de artă în care, deşi nu eram un artist strălucit, mai mulţi profesori au căzut de acord că reuşesc să surpind emoţii în lucrările pe care le făceam. Emoţiile şi exprimarea lor stau la baza Face Keys. Liceul l-am făcut la o secţie de istorie-arheologie şi ştiinţe sociale și așa am rămas şi cu pasiunea pentru antropologie. Antropologia este o piatră de temelie a ceea ce înseamnă Face Keys, pentru că demonstrează rolul pe care l-a avut nevoia de comunicare şi cum a dus la schimbări majore ale felului în care am evoluat. Am descoperit că, reduse la esenţa lor, toate metodele tradiţionale de citirea feţei au un numitor comun, pentru că ele preced orice cultură în sine, orice formă de scriere sau de limbaj articulat. Sociologia stă şi ea la baza Face Keys, pentru că nevoia şi modul de comunicare au evoluat odată cu societăţile preumane. Specia şi societatea umană încă evoluează, iar nevoile de comunicare nu sunt lăsate în urmă. Din contră, asistăm azi la cea mai mare diversitate de tipuri de comunicare la care a asistat omenirea de cand există. Facultatea de transport maritim mă ajută să folosesc ceea ce ştiu şi descopăr în crearea de instrumente pentru societatea modernă în care trăim, pentru domenii din cele mai variate. Predau atât oamenilor interesaţi de propria dezvoltare şi autocunoaştere, cât şi specialiştilor în comunicare, vânzări, resurse umane, management etc.

Şi da, Face Keys se actualizează constant pentru că zilnic asistăm la descoperiri în domenii variate, cum sunt cel al psihologiei, sociologiei, geneticii, biomecanicii, fiziologiei şi a altor ştiinţe unanim acceptate în zilele noastre şi care reprezintă surse de confirmare şi verificare.

 De ce să învățăm despre citirea feței?

Rolul acestei metode este de a înlesni comunicarea, de a o face mai eficientă, de a ne face capabili să comunicăm cu oricine şi să ne asigurăm că suntem înțeleși. Ne ajută să cunoaştem oamenii repede, să descoperim cu uşurinţă ce îi motivează, cum pot fi coordonaţi constructiv, cum este bine să le vorbim, să anticipăm comportamentul lor.

Metoda Face Keys este folosită cu succes de cei care construiesc strategii de vânzare, de cei interesaţi de tehnici de comunicare sau negociere, în departamente de resurse umane, de către profileri, psihologi, medici sau oameni simpli, care doar doresc o metodă eficientă de comunicare.

Ai spus că fizionomia noastră este modelabilă. Eu, de ex, îmi doresc niste pometi mai proeminenti. Nu am osatura necesara, am vreo sansa sa ii modelez? Ce elemente sunt implicate/responsabile de felul in care arata chipul nostru?

Muşchii faciali sunt primii care reacţionează şi transmit ce se întâmplă în mintea unui om. Ei nu se mişcă aleator, ci sub influenţa directă a stimulilor transmişi de creier, ca răspuns direct al modului acestuia de funcţionare. Practic, faţa umană este o reflexie a modului în care noi gândim şi simţim. Peste 90% din mişcările pe care le fac muşchii feţei sunt involuntare, controlate de subconştient. De aceea pot spune că faţa nu minte. Deşi putem încerca să controlăm anumite mişcări faciale, să ascundem anumite emoţii sau să le mimăm pe altele, acestea acţionează asupra noastră pentru o scurtă durată. Majoritatea mişcărilor pe care le facem sunt necontrolate şi sunt cele care afectează forma muşchilor. Dacă dorim să schimbăm ceva la aspectul nostru, cel mai bine este să începem schimbarea din interior, pentru că, foarte repede, ce trăim se va vedea în ce exteriorizăm. Există însă și cazuri în care schimbarea exterioară duce la schimbări interioare. Adică, acţionând controlat asupra muşchilor faciali să producem schimbări şi în noi. Este vorba despre legea biofeedback-ului.

Ca să fac referire la cazul tău, pentru nişte obraji mai plini, este suficient să râzi mai mult (acţiune externă) sau să îţi schimbi atitudinea faţă de viaţă (să devii mai bucuroasă). În primul caz, când schimbarea vine prin acţiunea asupra musculaturii, nu este suficient să te uiţi la o comedie şi să râzi pentru două ore, ci zi după zi să încordezi cât mai mult muşchii zigomatici şi pe cei din jurul lor pentru a-i ridica. Muşchii feţei funcţionează la fel ca toţi ceilalţi muşchi din corp, cu cât îi folosim mai mult cu atât ei devin mai puternici. Vestea bună este că în trei săptămâni creierul adoptă un obicei nou, deci, dacă reuşeşti să faci exerciţiile cu perseverenţă în această perioadă, vei căpăta un obicei bun şi vei face aceste acţiuni musculare şi involuntar. În plus, vei observa că şi atitudinea se schimbă, devii mai optimistă, mai veselă şi mai plină de vitalitate.

Care este cel mai important element?

Exită două tipuri de elemente care influenţează felul în care arătăm. În primul caz, vorbim de elemente fiziologice, moştenite sau formate. Acestea sunt structura osoasă, muşchii faciali, stratul de ţesut adipos şi structura pielii. Dintre acestea, cel mai important rol îl au muşchii faciali. În al doilea rând, este vorba despre elemnte legate de psihicul uman. Aici discutăm despre trăsături de personalitate, evenimente care ne afectează, obiceiuri pe care le căpătăm, atitudini pe care le avem, emoţii pe care le experimentăm.

Ce gandim si simtim influenteaza, evident, fizionomia. Este valabil si drumul invers? De la expresii faciale la schimbarea unor trasaturi de personalitate?

Da, este valabil. Mă întorc la legea biofeedback-ului din biologie care spune că impulsurile nervoase nu merg unidirecţional, ci în ambele sensuri. Ce facem cu corpul nostru afectează felul în care funcţionează creierul şi, implicit, personalitatea. Accidentele, traumele, operaţiile estetice, tatuajele, felul în care ne aranjăm părul, până şi banalul machiaj ne afectează personalitatea, pe termen mai lung sau mai scurt. Sunt multe exemple care ilustrează că tot ce facem cu faţa afectează personalitatea. Mă voi opri însă la exemplul celor care, prin natura meseriei, sunt forţaţi să fie foarte atenţi la detalii (contabili, editori, electronişti, IT-işti etc). Atunci când suntem concentraţi sau atenţi la detalii folosim o serie întreagă de muşchi faciali (procerus, occipitali frontali, orbiculari oculari, corugatori, ridicatori ai pleoapei superioare) care - în timp - devin mai puternici. Atunci când ei se relaxează, sprâncenele sunt împinse şi se îndepărtează una de alta, iar în fizionomie asta arată că omul este mai interesat de detali şi, în aceeaşi masur,ă pierde din abilitatea de a vedea imaginea de ansamblu.

Vorbesti  despre expresii faciale si microexpresii. Care este diferenta dintre ele?

Ambele sunt mimici sau moduri de a transmite cu ajutorul muşcilor faciali emoţiile trăite. Diferenţele între ele sunt mai multe, dar cea mai importanta este legată de durata lor. Microexpresiile durează până la 0.5 secunde şi sunt de obicei involuntare. Este relativ greu să mimezi sau să ascunzi, dar şi să detectezi o microexpresie facială. Pentru asta ai nevoie de antrenament în acest sens. Expresiile faciale, care sunt de durata mai lungă, sunt exteriorizări ale emoţiilor ce au ca scop să le trasmită celor din jur informaţii legate de emoţia pe care o trăieşti şi fac parte din limbajul nonverbal. Atunci când vedem frica, de exemplu, pe faţa cuiva din grupul nostru ştim că e vorba despre un potenţial pericol în apropiere.

Povesteste-ne putin despre cele 4 tipologii fizionomice si despre meseriile pe care le aleg.

O să subliniez de la început că nicio parte a feţei noastre, luată separat, nu defineşte un tip de personalitate, ci doar o trăsătură, o parte a acelei personalităţi. Astfel, nici cele patru forme de feţe nu califică un om pentru o meserie anume, dar ele pot apărea, se pot forma în timp, în funcţie de meseria aleasă. În metoda pe care eu o predau există 4 forme principale de feţe, dar şi combinaţii între acestea. Cele 4 forme sunt dreptunghiulară, pătrată, rotundă şi ovală. Faţa dreptunghiulară apare la oamenii obişnuiţi să îşi ascundă emoţiile sau să le stăpânească, să nu le exteriorizeze. În fizionomia orientală este numită faţa de jad, şi nu doar datorită formei pe care o aveau plăcuţele de jad de pe armurile de ceremonie, ci şi datorită “căldurii” pe care o arată aceşti oameni. Par reci, direcţi, insensibili şi cinici, deşi nu sunt întotdeauna aşa. Aceste trăsături se văd în alte părţi ale feţei. Cei cu faţa pătrată sunt încăpăţânaţi, această formă de faţă venind de obicei la pachet şi cu o anumită lungime a gâtului, dar şi cu o anumită structură corporală formată în timp datorită posturii. Faţa rotundă este atributul oamenilor echilibraţi, a căror companie este plăcută şi mai mereu căutată pentru suport moral. În fizionomia chineză, această formă de faţă este numită şi „faţa lună plină” datorită formei şi întruchipează cel mai bine principiul yin-yang. Fața ovală apare la oamenii obişnuiţi să aibă dese schimbări de stare emoţională şi să afişeze emoţii pe care nu le trăiesc neapărat. Comunicarea cu acest tip de oameni este cea mai dificilă, pentru că nu ştii niciodată la ce să te aştepţi. Actorii, în special, capătă această formă a feței pentru că, prin prisma meseriei, intră şi ies des în şi din pielea personajelor, adesea caracterizate de emoţii dintre cele mai variate. Şi reciproca este valabilă, cei cu feţe ovale pot fi buni actori, chiar dacă nu urmează o carieră în acest sens.

Ce este epigenetica? Ce rol joaca in citirea fetei?

Epigenetica este o ramură a genetici care studiază, printre altele, modul în care anumite informaţii sunt transmise de la o generaţie la alta. În urma trăirilor puternice pe care le avem, a emoţiilor, a sentimentelor, a traumelor suferite, de lanţurile noastre de ADN se ataşează anumite proteine care sunt transmise la generaţiile următoare odată cu informaţia genetică. Practic, ce facem noi la nivel emoţional se va răsfrânge şi asupra copiilor noştri. Este important echilibrul emoţional al fiecarui om pentru că altfel riscăm să vedem un principiu din creştinism aplicat în transmiterea genelor – păcatele părinţilor se vor răsfrânge şi asupra copiilor.

O poveste beduina veche spune ca avem in noi informatii mostenite de la 7 generatii anterioare. Imi poti spune mai multe?

Aşa este, şi nu este singurul caz în care lucruri cunoscute oamenilor din vechime încep să fie redescoperite. În trecut, beduinii credeau că în fiecare dintre noi se află înscrise informaţii de la 7 generaţii de înaintaşi pe linie maternă şi 7 pe linie paternă. La un calcul simplu, vedem că ei credeau că în fiecare dintre noi se regăsesc informaţii de la 28 de înaintaşi, fiecare venind însă cu propriul bagaj de informaţii de la înintaşii lui. Epigenetica a reuşit să explice acest fenomen până la a 4-a generaţie. Este vorba de experimente făcute pe familii de şoareci. Prima generaţie era curentată ori de câte ori i se dădea să simtă mirosul florilor de cireş. Astfel, această generaţie a asociat mirosul florilor de cireş cu durerea. Într-o anumită parte a lanţurilor de ADN s-a ataşat o numită proteină, care a fost transmisă generaţiilor următoare. Acestea din urmă, fără să fie supuse tratamentului cu curent electric, ori de câte ori simţeau mirosul florilor de cireş, intrau într-o stare ca şi cum ar fi fost curentaţi.

Ce ne diferentiaza, este intensitatea cu care traim emotiile. Unde ori cum putem verifica la prima vedere daca cineva este mai emotiv sau mai bun stapan pe el insusi?

Forma feţei trădează dispoziţia unui om de a-şi schimba starea emoţională. Când ne construim strategia de comunicare cu el este primul lucru la care ne uităm încă dinainte de a-i strânge mâna sau de a-l saluta. Intensitatea cu care persoana respectivă trăieşte emoţiile se vede însă la colţurile interioare ale ochilor. Cu cât aceste sunt mai coborâte, cu atât omul respectiv trăieşte emoţiile mai intens şi este mai uşor de emoţionat. Atenţie însă! Pentru a trage o concluzie corectă, trebuie să privim omul față în față, iar capul să fie drept.

Mă fascinează modul în care ne putem influența personalitatea aducând modificări fizionomiei. Cei care suferă operații chirurgicale estetice la nivelul feței, suferă și o modificare a personalității?

Bineînţeles, tot ce facem cu faţa noastră are efect şi asupra trăsăturilor de personalitate. În unele clinici se apelează la psihologi pentru suportul pacienţilor, după intervenţii. Este posibil ca, după operaţie, să nu te regăseşti în noua faţă pe care o ai şi să suferi un şoc. Nu de puţine ori însă, oamenii apelează la aceleaşi operaţii estetice iar şi iar. De ce se întâmplă asta? Pentru că ei nu corectează felul în care îşi folosesc muşchii feţei. Mecanismele musculare, acţionând la fel ca şi înainte de intervenţie, vor recrea - într-un timp relativ scurt - trăsătura inițială, de dinainte de a fi corectată.

Ce impact a avut in viata ta aceasta cunoastere? Vinzi mai eficient, esti mai greu de influentat? Mi-ai putea relata cum s-a schimbat viata ta, la nivel emotional, in urma studiului fizionomiei?

Viaţa mea s-a schimbat radical în ultimii 4 ani, de când studiez acest domeniu. Au fost multe elemente care au influențat schimbarea. Dar, în primul rând, acum sunt mult mai deschis și mai comunicativ. Pot spune fără niciun fel de rezerve că cititul feţei, sau corelarea trăsăturilor faciale cu personalitatea, îşi găseşte azi aplicabilitate în tot ce fac, fie că vorbim de afacerea pe care o dezvolt, fie de dezvoltarea personală şi chiar autocunoaştere.

Am început să predau şi să-i învăţ şi pe alţii să citească feţe sub deviza că nu vreau să induc pe nimeni în eroare. Scopul meu este să fac viaţa oamenilor mai uşoara, nu să le-o complic. Procesul meu de învăţare şi de dezvoltare continuă şi este alimentat de oamenii pe care îi învăţ să facă primii paşi pe acest drum. Sunt convins că viaţa oricui se schimbă, atunci când învaţă să folosească o metodă de comunicare, veche de când lumea, dar adusă în prezent. Îi priveşte altfel pe cei din jur, dar se vede altfel şi pe sine, “altfel” însemnând fără măşti, fără zâmbete de complezenţă. Capătă abilitatea de a vedea cum este cu adevărat o persoană, de ce a ajuns aşa şi cum poate face comunicarea mai uşoară.

Toate acestea te ajută să vinzi mai bine, să angajezi mai eficient, să devii un om mai bun, indiferent de ce faci în viaţa de zi cu zi.

Cand este urmatorul curs si cum este el structurat? Cu ce asteptari vin oamenii la un curs de citirea fetei?

Alexandru Bocunescu

Următorul curs din Bucureşti este în zilele de 18 şi 19 Februarie (Sâmbătă şi Duminică, de la 10:00 la 17:00). De fapt, aceasta este doar partea de predare a cursului, partea de teorie, după aceste două zile începe practic perioada în care cursanţii învaţă să citească feţe, pentru că primesc teme săptămânale şi au acces la mine pentru îndrumări. Evident că şi după această perioadă mai ţin legătura cu ei, dacă doresc să aprofundeze sau să-şi confirme anumite observaţii. Face Reading-ul, la fel ca orice altceva, nu se învaţă exclusiv din cărţi. Este vorba despre practică, despre căutare şi cercetare. Nu ajută pe nimeni să vină la un curs dacă apoi nu aplică ce a aflat acolo.

Există două categorii de cursanţi, cei care vin pentru dezvoltarea personală şi profesională şi cei care vin din curiozitate. Există oameni interesaţi de comunicarea eficientă în viaţa privată sau la locul de muncă. La curs vin profesionişti, care ştiu foarte clar pentru ce caută şi în ce domenii vor să aplice cunoştinţele respective, fie că este vorba de vânzători care vor să fie mai eficienţi, de agenţi de resurse umane care vor să angajeze omul porivit la locul potrivit, de psihologi sau medici care doresc sa eficientizeze timpul petrecut cu pacienţii lor, fie că discutăm de persoane înrolate în diverse agenţii de securitate. Cei curioşi vin pentru că li se pare ceva exotic, de care nu multă lume a auzit. Nici unii, nici alţii nu pleacă însă dezamăgiţi, pentru că aşteptările le sunt depăşite.