Acum cativa ani, prietena mea a castigat un premiu in valoare de 1000 de euro oferit de o revista glossy. De fapt, nu a primit banii cash, ci o sesiune de cumparaturi intr-un mall din Bucuresti- sesiune de o zi in care putea achizitiona orice dorea de banii respectivi.
Asta se intampla la putin timp dupa revolutie.
M-am bucurat mult pentru ea si pentru ziua ei de huzur. Nu imi mai amintesc ce si-a cumparat atunci, imi amintesc insa perfect reactia ei din clipa in care a pasit pragul redactiei acelei reviste. Si ea era si este jurnalist, scrie pentru un ziar local dintr-un alt oras al Romaniei, asa ca avea cu ce compara. Redactia ei era pozitionata central, insa aveau computere vechi, birouri uzate, dezordine-totul avea un aer mohorat, batranesc (vorbesc in cunostinta de cauza, am fost odata acolo), in timp ce in redactia din Bucuresti totul era nou, curat, amenajat cu gust.
Ce a uimit-o peste masura, a fost bucataria dotata cu ceaiuri si cafea, apa la birou la discretie plasata strategic peste tot in redactie. Mi-a spus ca s-a simtit ca un copil de la tara, sarac, care intra intr-o casa eleganta, stralucitoare, plina de culoare.
A plecat tanjind dupa un astfel de loc de munca-era atat de impresionata, incat imi spunea: ma crezi, as lucra si gratis intr-un astfel de loc, as dormi acolo daca m-ar lasa....Oare fetele alea realizeaza ce norocoase sunt? Eu umblu cu un termos micut cu cafea facuta acasa in geanta, apa cumpar mereu, zilnic....
Va reamintesc ca povestea se derula in primii ani dupa revolutie, cand multi dintre noi nu avusesem experienta corporatiilor dotate cu bucatarii generoase, cu apa La fantana , cu cafea la discretie (circulau atunci glume despre cei care beau apa si cafea la birou in nestire, nu pentru ca aveau nevoie, ci pentru ca erau gratis si la discretie....)
Mi-ar placea ca peste tot in tara sa existe, in toate companiile, mari, medii ori mici La Fantana cu apa proaspata si un colt pentru preparat cafeaua. In ziua de azi, apa si cafeaua la birou nu mai sunt un lux, un rasfat ci o necesitate.
Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2017 si reprezinta prima proba in competitie.
Povestea este reala :-)
Comentarii