astazi este ziua internationala a Fericirii
Ca o ironie, m-am trezit indispusa azi dimineata, fara motiv limpede.
Poate sa fi fost o reminiscenta cu gust de zgura a certei de ieri cu sotul meu, poate intelegerea ca nu o sa fim cu adevarat pe aceeasi lungime de unda niciodata si gri-ul resemnarii care vine o data cu intelegerea, poate lumina putina si intunecoasa de afara, dorul de soare si lumina si caldura- m-am gandit la toate cauzele posibile. Nu numai indispusa m-am trezit, ci si cu o usoara stare de greata si cu dorinta de a sta in pat toata ziua, eventual refugiindu-ma in cartea Elenei Ferrante (mi-am cumparat in week-end volumul trei). Cu toate astea, m-am imbracat, am dus Miruna la gradinita, am cantat pe drum vulpe, tu mi-ai furat gasca, am cules frunze, am mangaiat niste viorele proaspat rasarite.
Mi-am indreptat spatele si am incercat sa ignor vocea care ma implora/santaja/presa sa ma intorc in pat in timp ce ma indreptam spre sala de sport. Este prima data cand ma trezesc intr-o luni dimineata fara chef de sport. Pe drum, mai ca nu m-am autoconvins ca o sa intarzii si nu va mai avea rost sa intru. Apoi am zis ca am sa ma intorc daca este aglomerat la Razoare (mereu esteaglomerat, este o intersectie complicata - granita a cartierului in care stau in Bucuresti), o sa imi cumpar niste flori si o sa ma intorc acasa sa beau o cafea. Tot drumul am dialogat si m-am (auto)contrazis...ignorand vocea cea mica care imi soptea - cand te simti asa, este o prostie sa te izolezi! Iesi si vorbeste cu oamenii, este dovedit ca relatiile de prietenie sunt surse de fericire autentica. Sportul de asemenea, ajuta la schimbarea starii de spirit, de ce as sari acest antrenament? Si totusi...am marait pana in sala....Am facut liste cu surse de nefericire, am inventariat cum ma simt: singura, deprimata, neiubita, grasa, urata, am refuzat sa ma uit in jur.
Dar, o data ajunsa acolo, m-am lasat in pace si am lucrat cat am putut eu de bine.
La final, eram alt om.
Prilej numai bun sa imi reamintesc si sa va reamintesc si voua ca sta in puterea noastra sa fim fericiti.
Pe reteta pentru fericire scrie asa: prieteni dragi, oameni care ne iubesc si ne apreciaza, sport, emotii pozitive zilnic, joaca, sa nu ne luam asa tare in serios si sa gasim un scop, o misiune in viata, ceva care sa ne justifice existenta in proprii ochi (si ai altora, desigur).
Frumos spunea Viktor Frankl in cartea ta: Cei care au un "de ce" pentru care sa traiasca, pot indura orice "cum"...
De asemenea, pe reteta mea mai scrie si sa daruiesc, sa ofer, sa servesc. Si vis amari, ama (lat.: iubeste daca vrei sa fii iubit). E un privilegiu, o bucurie, o sursa de bine si fericire.
Specialistii spun ca 50% din fericirea noastra este controlata de genele mostenite, 10% de circumstantele vietii noastre ca statutul nostru, bani, cariera si obiectele in jurul carora graviteaza viata noastra. Raman 40% care stau in puterea noastra, in alegeri constiente si comportament.
40% inseamna destul cat sa simtim din plin diferenta dintre fericit vs nefericit.
Nefericirea este pretutindeni, dar si fericirea la fel. (Voltaire)
Mai zi ceva....:)))
Comentarii
Trec toate, noi sa fim sanatoase!