Mana de fier in manusa de catifea. Eu, ca mama (I)


Sunt genul de mama "mana de fier in manusa de catifea". 
La baza acestei atitudini stau cateva idei, pe care incerc sa le limpezesc mai jos, in speranta ca vor ajuta cuiva.

1. Am setat reguli ferme, am impus timpuriu o rutina si m-am purtat natural cu copiii. Rezultatul? Copiii senini, echilibrati, veseli, foarte cooperanti si empatici. Mi se tot cere, mai in gluma, mai in serios, "reteta de copii cuminti". 

Imi amintesc ca m-a impresionat ce mi-a povestit odata o prietena care lucra ca psiholog la centrul pentru dependenti de droguri. Citisem undeva ca drogurile sunt o scurtatura catre o conexiune cu Dumnezeu. Ceea ce se obtine prin meditatie de-a lungul anilor, ei obtin prin intermediul drogurilor sau cel putin asa cred in faza de inceput. Am vrut sa verific teoria aceasta (Stanislav Grof) asa ca mi-am antrenat prietena intr-o discutie despre profilul consumatorilor de droguri. Am retinut peste ani un singur lucru-multi dintre cei care ajungeau consumatori erau copii crescuti in libertate totala, fara reguli. Imi povestea despre parintii unui baiat care plangeau in cabinet si spuneau ca au vrut sa il creasca liber, fara constrangerile cu care ei au crescut, ca si-au dorit sa ii ofere totul, ca lui sa ii fie usor in viata. Erau oameni educati, cu profesii frumoase, dar si solicitante. Si ce e rau in asta, am intrebat eu, pentru ca nu intelegeam clar ce vroia sa imi spuna. 
Copiii crescuti fara limite primesc mesajul: nu imi pasa de tine. Nu te vad/aud, fa ce vrei, nu imi pasa, esti liber. Si atunci incep sa faca tot felul de prostii cautand sa atraga atentia asupra lor. Se ajunge in impas, copilul intra pe o panta periculoasa si parintele este intrigat fara sa stie unde a gresit. Copiii au nevoie de fermitate, de reguli stabilite clar, respectate de toata familia. Copiii mici iubesc rutina, le organizeaza universul, ii ajuta sa il ia in stapanire, le ofera repere. 

Poate ca as fi fost o mama mult mai permisiva daca nu as fi avut aha-ul acesta prilejuit de discutia cu prietena mea. Asa ca am transmis in casa copiilor mesajul: cand e de joaca, e de joaca, cand avem treaba, avem treaba si ne concentram pe ce avem de facut. Toti patru suntem firi vesele si ghiduse, asa ca cele doua se intrepatrund adesea, ceea ce se traduce prin munca facuta razand in hohote. Ma exprim la persoana intai singular si nu spun "noi" pentru ca sotul meu inca are dificultati in a seta limite copiilor si ei le testeaza cu orice prilej. Cel mai simplu pentru el pana acum a fost sa ma sustina pe mine si nu o data l-am auzit spunand copiilor-daca mami a zis ca acum mergeti la baie sa va spalati pe dinti, atunci asa faceti sau mami are dreptate, facem cum a zis mami.  Eu le spun cu blandete, dar ferm. Nu ridic tonul, nu amenint, dar nici nu ma clintesc din hotararea mea decat daca ei argumenteaza o alta alegere si eu ii vad utilitatea. De ex, Vladi obisnuieste sa spuna-stai putin, ma spal, dar inainte vreau sa imi duc cartile in camera mea si imi iau si pijamaua de sus (camera lui e la mansarda). Ceva de genul 

Uneori regulile trebuiesc repetate cu fermitate si cand spun asta, am in minte o intamplare recenta. 
Rareori suntem acasa toti patru la ora de culcare a copiilor. De regula, ii culc eu, el ajunge tarziu acasa. Intr-o seara, pentru ca ajunsese devreme, l-am rugat sa o culce pe Miruna, ca eu sa petrec putin timp cu Vladi inainte de culcare. Cand am iesit din camera lui Vladi, l-am gasit pe sotul meu obosit si exasperat, rezemat de o comoda si pe Miruna in mijlocul patului, ciufulita si inconjurata de tot felul de obiecte-olita, un bol cu cereale, multe plusuri. Era tarziu. Am luat olita si am intrebat: ce este cu asta aici?! M-a trimis dupa ea, a zis sotul meu. Si cereale la ora asta? Zice ca ii e foame. Le-am scos afara si le-am spus ferm-in dormitor, olita este permisa doar daca vreunul e pe moarte. S-a inteles? Pana atunci, la baie, Miruna, ai inteles? Te dor picioarele, de ce nu te-ai putut duce la baie? Dupa ce te speli pe dinti Miruna, am terminat cu mancarea, astepti dimineata. Stii ca e ora de nani acum? (folosesc cu ea sintagme gen ora de nani, ora de masa si le repet ferm). Ce trebuie sa faci cand e ora de nani? Te intinzi si respiri linistita. Am vazut usurare pe chipul sotului meu. Miruna facuse ping pong cu el, testandu-i rezistenta si fermitatea. Miru a plans putin, s-a tavalit nervoasa, dar eu am stins lumina si am repetat (tehnica discului stricat): este ora de nani, acum ne intindem si dormim. Iti canta mami, ce cantecel vrei? Vrei sa vii la mami in brate? Gata, gata, nu mai plange fetita! Si gata. ( e un  fel de tehnica "politistul rau, politistul bun" -o cert, sunt ferma, apoi indulcesc tonul si o mangai si o linistesc, asigurand-o de iubirea mea). 
Regulile ne simplifica mult viata si ne ajuta sa nu ne pierdem in haos. Sunt si reguli pe care le mai incalcam, pentru ca vreau sa inteleaga ca nimic nu este batut in cuie (si le transmit si verbal mesajul acesta, cu exemple daca este necesar), pana la urma, insa, in general, ne tinem de ele. Am avut o bona care era foarte impresionata ca amandoi copiii dispar in baie sa se spele pe maini dupa ce se descalta :-)) 

2. Obisnuiesc sa le vorbesc despre ce urmeaza sa facem- de exemplu, daca suntem pe drum spre casa, le spun: ajungem acasa, ne spalam pe maini si ne schimbam, apoi mami va pune masa si apoi ne jucam. Va ganditi pana ajungem ce vreti sa mancati.  Ii ajuta foarte mult. Cand uit sa fac asta, ma intreaba ei: dupa ce ajungem la doctor, ce facem, mami? Cerem o hartie la receptie si plecam, nu stam mult. Daca vrei sa bei apa sau sa mergi la baie, poti acolo, imi spui, bine? 

Le vorbim mult si acesta cred ca este motivul pentru care ei sunt atat de cooperanti si intelegatori cand noi avem de facut lucruri pentru noi. Ii iau cu mine peste tot-calatoresc cu trenul singura cu ei, i-am luat cu mine la dentist cand erau mai mici decat sunt acum, la unele workshop-uri de-ale mele sau la teatru, la cumparaturi ori la salonul de cosmetica. Intotdeauna, le creionez, uneori cu o zi inainte, tabloul a ceea ce urmeaza sa experimenteze. Le spun ce voi face eu, ce vor face ei, ce ne este permis in spatiul respectiv si ce nu, cum se vor derula lucrurile, ce asteptari am de la ei. Am mare grija ca ei sa se simta confortabil in spatiul in care ajungem. 

De vorba cu Miruna dupa ce o alaptasem 

3. Auzeam multi oameni cu bebelusi ca acestia nu dorm nici picati cu ceara, ca plang mult si ca viata cu bebe incepe sa aduca cu un cosmar din cauza nesomnului. Eu am plecat la drum cu ideea ca un copil sanatos si cu toate nevoile implinite, este un copil care, teoretic, nu ar trebui sa puna probleme prea mari. Au avut pe la doua luni fiecare dintre ei o perioada in care nu ii puteam lasa jos din brate, se activau instant la contact cu patutul, asa ca m-am resemnat, i-am tinut in brate ore in sir. Ma cuibaream pe canapea si citeam in timp ce ei dormeau lipiti de mine ori mergeam agale prin casa, kilometri intregi si ii tineam in brate sa isi faca somnul. Stiam ca nu va dura la infinit perioada aceea, asa ca m-am inarmat cu rabdare. 

Miruna avea doua luni si facem km prin casa cu ea in brate.
Ii povesteam si ii aratam casa, alteori dansam pizzicata cu ea in brate. Pe melodia aceea adormea intotdeauna. 

In rest, dupa ce aceasta faza a trecut, am avut grija sa ii implic in tot ce fac. De exemplu, daca gateam, aduceam copilul intr-un scaun special aproape de mine si, in timp ce taiam legumele, vorbeam cu el, ii aratam ce fac, numeam obiectele, faceam mici scenete cu dnul Morcov si razatoarea care ii face gadi-gadi, ne mai giugiuleam, mai un cucu bau. Ma spalam pe dinti? Mutam scaunelul la usa baii si vorbeam-mami se spala pe dinti, uite asaaa, bau! Si copilul radea in hohote, dadea din manute, asista curios la tot ce faceam. Stiu mamici care stau inchise in dormitor cu copilul si spera ca aceasta sa adoarma, dar cum sa o faca daca ei sunt super plictisiti si neexpusi stimulilor? 


Vladi adormit pe covor dupa o dimineata
plina de activitati

Miruna dormind pe covor. O plimbare, o masa buna, jazz in surdina









va continua :-)

Comentarii

Anonim a spus…
Multe multumiri! Ma ajuti foarte mult! Dumnezeu sa te binecuvinteze pentru tot ceea ce faci! Cu mult drag, Cristina
andreea a spus…
Mulțumesc mult, Cristina pentru mesaj! Era cât pe ce sa șterg ce scrisesem, gândind ca nu e nimic interesant, așa ca apreciez din toată inima feedback-ul tău. Fericita ca pot fi de folos cuiva.
vavaly2007 a spus…
vaaiii, parca m ai descris pe mine, pe noi, la multe multe faze. lucrurile pot fi asa de simple uneori... desigur, nu am stiut totul din prima, am invatat din mers, m am adaptat, inainte de a ma documenta.
si la noi in casa este regula cu mami are intotdeauna dreptate (chiar si cand nu are dreptate, gluma inventata de soțul meu). e constient ca eu petrec cea mai mare parte din timp cu ei asa ca stiu cel mai bine cum stau lucrurile.
pentru Dante (copilul de 8 ani) cea mai mare suparare este sa ii spun ca nu ma mai implic si nu ii mai zic nimic (atunci cand ii spun de exemplu sa isi stranga hainele, nu face, ii repet, si a treia oara ii spun ca nu i mai zic, sa le lase asa ). copiii au nevoie de reguli pentru a se ghida. cum spun mereu: adultul e cel responsabil, nu punem in carca copilului responsabilitatea.
am vazut un documentar demult tare, pe la inceputurile mele ca mama, despre femeile din Africa. faptul ca isi implica copiii in absolut tot ce fac ii ajuta sa aiba incredere in ei, sa fie pregatiti pentru viata si activitatile care ii asteapta. eu deja faceam asta instinctiv si m am bucurat sa aflu ca e bine. filmul se cheama Baby, arata viata unor bebelusi in primii ani de viata. sunt bebelusi din mai multe tari, dar cei din Africa erau cei mai fericiti. paradoxal, nu?
Andreea a spus…
Ce mult ma bucur! Mie un prieten imi zice mama nazi :-))
O sa caut si eu documentarul, multumesc pentru el.

Eu n-am intotdeauna dreptate :-)) si ma bucur, la un nivel, ca cei mici au sansa sa vada ce inseamna flexibilitate, ca ma pot replia, daca primesc informatii suplimentare si argumente. Am avut un debate sustinut cu sotul meu vis-a-vis de riscurile pe care mi le asum plecand in Israel anul acesta in februarie. Nu ne-am certat, stateam fata in fata la masa, sotul meu argumenta si imi oferea articole din ziare cu tot felul de atentate, eu raspundeam calm (sunt deja antrenata, avem discutia asta cu Israelul in fiecare an de cand studiez Kabbalah), iar copiii se jucau. Cu coada ochiului l-am vazut pe Vladi ca urmareste cu interes discutia, apoi a fost atat de captivat de cum ne construiam pledoariile, ca a lasat joaca si s-a apropiat de noi. I-am zambit si l-am intrebat care este parerea lui, apoi am ascultat amandoi ce avea si el de spus. Am vazut cat de bine s-a simtit, ne-am bucurat amandoi ca a crescut atat de mult incat participa la astfel de discutii....
Da, mai practic si eu retragerea emotionala, am sa scriu poate despre asta, insa e foarte dureroasa pentru ei. Am inceput sa pun intrebari, mai degraba, decat sa ma retrag-daca nu vrea sa isi stranga jucariile, fac cercuri largi in jurul lor cu intrebari pana ma apropii de adevaratul motiv.
Laura a spus…
Eu sunt ca o furtuna din cauza temperamentului negestionat corespunzator. Pentru Sofi imi doresc calmitate si rabdare, dar cum sa i le insuflu daca eu nu le posed?
vavaly2007 a spus…
retragere emotionala... uite ca nu stiam ca are si un nume :).
sigur ca facem greseli, nu avemcum sa le facem pe toate bine.
uneori, cand nu stim cum sa gestionam o situatie, cand bajbaim efectiv dupa o cale de abordare, ii spunem copilului: sa stii ca nici noi nu le stim pe toate, nu am mai avut copii pana la tine, e prima data cand avem un copil de 8 ani, asa ca e posibil sa gresim. dar invatam impreuna si te ascultam si pe tine, chiar daca esti copil.
e asa eliberator sa recunosti asta ...
vavaly2007 a spus…
aaa, documentarul nu l am mai gasit de atunci, doar trailerul. cred ca a fost free doar o scurta perioada de timp, sunt 6 ani de atunci... poate totusi il mai gasesti, tare as mai vrea si eu sa il revad.
Andreea a spus…
Pe youtube nu am gasit. Nu-i nimic, imi imaginez lesne ca cei crescuti mai aproape de natura sunt mai fericiti, mai vii, mai sanatosi emotional :-)