La un workshop despre strategiile de comunicare in conflicte, i-am intrebat pe participanti daca stiu ce inseamna sa respecti proprietatea cuiva (casa, bunuri etc). Toata lumea stia ce inseamna - sunt lucruri pe care le invatam inca din copilarie-nu lua ce nu este al tau, nu atinge, nu intra neinvitat/in absenta stapanilor, nu folosi ceva ce nu iti apartine etc. Oricat de mult ne-ar atrage ceva ce detine celalalt, stim sa ne infranam si sa respectam proprietatea privata a cuiva si integritatea acelor bunuri.
Am discutat apoi despre ce inseamna sa respectam integritatea fizica si emotionala a unei persoane. Aici granitele s-au dovedit miscatoare, inselatoare, propozitiile incepeau des cu depinde. Integritatea fizica este mai bine definita - nu atingem, nu lovim, nu ranim, nu facem rau. La fel, este o lectie care ni se preda de mici.
Dar ce inseamna sa nu facem rau la nivel emotional? Emotiile noastre se impletesc, sunt asemanatoare cu luminile nordului, unduitoare si colorate, amestecate. Ne cunoastem prin intermediul lor, aflam despre noi, despre butoanele noastre interne in interactiunea si de ce nu, in ciocnirea cu/de ceilalti. A respecta integritatea emotionala a cuiva, in totalitate, nu inseamna oare si a-l condamna la nedezvoltare? La a nu-l scoate niciodata din apele caldute si confortabile proprii? La a nu-i da sansa sa se cunoasca? Nu este scris in biblie ca asa cum fierul fier ascute, iara omul pre om ?
Si atunci? Poate ca totul se rezuma la intentia cu care tulburam emotional pe cineva. Daca o facem ca sa se simta rau, rusinat, umilit, infrant ori daca o facem ca el sa invete ceva din poveste, sa creasca, sa se nuanteze. Partea a doua poate fi cealalta fata a monedei, asa se intampla cel mai des, rareori suferim fara sa si invatam ceva din asta. Si atunci?
Intentia din spate se simte diferit si asta schimba tot. Cel mai apropiat exemplu este modul in care o mama isi dojeneste/pedepseste copiii-ei se simt iubiti si stiu ca pedeapsa/dojana este justa, meritata si asta nu stirbeste dragostea mamei pentru ei.
Multe conflicte si suferinte cred ca ar putea fi evitate daca am putea avea acest comportament de "mama"-manie justificata, dublata de dragoste si pretuire. In timpul unui conflict, ne simtim deconectati dureros de la celalalt, acuzati, bruscati, hartuiti, improscati cu cuvinte grele, pusi la zid si mitraliati. Nu avem de ce sa ne tinem, mai ales daca furia este dublata si de vinovatie.
Ne gandeam impreuna in sala daca am fost certati vreodata asa, sa ne simtim totusi iubiti, inca conectati ori daca tot ce crezusem ca este iubire, fusese retras violent in timpul unui conflict. Evident, ne gandeam si daca noi am declansat vreun conflict in care sa avem intentia corecta si dorinta de a nu face rau celuilalt, in care sa reusim sa il facem pe celalalt iubit si apreciat, in ciuda nemultumirii de moment. Ne cam dadea cu minus....
Nici sa ne certam nu stim, niste analfabeti emotional suntem! a izbucnit cineva.
Nu stim sa ne certam, pentru ca nu stim nici sa iubim...Ce numim noi iubire este cel mai adesea dorinta de a primi, ego. Aici am gasit o perspectiva diferita.
subtitrare disponibila doar in engleza.
Comentarii