Povestea unei Cucoane

Cam asa mi-am imaginat-o pe Cucoana Raceala, spre amuzamentul lui Vladi

Cand Vladimir a racit prima data-avea aproape doi ani- am fost devastata. Ma simteam de parca in mine implodase o bomba si eram franjuri pe dinauntru. 

Ma miram scurt in oglinda cand vedeam ca pe dinafara arat cam la fel, pentru ca pe dinauntru eram ravasita. 

A fost greu. Sa ii aud plansul, sa il vad letargic, palid si moale, sa il aud tusind pana la epuizare, sa ii simt obrajorii fierbinti, sa nu ii pot ostoi suferinta ca sa doarma.  

Sigur ca am fost la medic, apoi la farmacie. Am facut cunostinta cu batistuta bebelusului, am comandat primul aparat de aerosoli, am citit prospecte peste prospecte, am invatat sa deschid fiole cu gesturi precise, de profesionist, sa dozez, sa administrez. Cu forta. Cum ce, cu forta ? Administrarea. 

Asta a fost partea care ma lasa transpirata, fara vlaga si zgariata pe dinauntru de vinovatie si disperare. 

Inainte sa il am pe Vladi, practicam aikido. La ce credeti ca mi-a folosit mie aikido in viata? Am invatat sa fac o priza ca sa tin copilul nemiscat si in siguranta ca sa ii pot administra medicatia. Nu ma puteam baza pe sotul meu-tremura, tipa la mine sa ma opresc, in loc sa ma ajute (nu puteam amana, avea ore fixe de administrat medicamentele si voiam sa il ajut sa se faca bine).

Am dus greul, asa cum multe mame il duc, cu gesturi din ce in ce mai precise, de asistenta. Dupa ce ii administram toate medicamentele, il tineam in brate, il mangaiam, ii vorbeam, il pupam, il rugam sa ma ierte, ii spuneam ca tot ce fac e pentru ca el sa se simta mai bine. Adormea suspinand….si eu plangeam apoi pe intuneric cu fata in prosopul de la baie. 

Ma certam cu sotul meu. De ce nu ma ajuti? De ce nu vorbesti cu el sa il linistesti? De ce ma lasi singura? Crezi ca mie imi place sa ii bag chestia aia pe nas? Crezi ca nu stiu ca nu e placut sa stai cu gura in masca aia? Crezi ca mie imi face vreo placere sa urmez tot protocolul ala? Am incercat, spunea sotul meu, i-am povestit si eu, i-am explicat si i-am aratat toate medicamentele-plange numai vede medicamentele, nu stiu ce sa ii fac. Atunci nu mai  ma judeca pe mine si nu mai ma face sa ma simt ca ultimul om cand ii dau medicamentele! Nu mai iesi trantind usa si nu mai imi cere sa il las in pace! Daca il las in pace, ajungem la spital de urgenta, asta vrei?! urlam la el. Nu, ingaima el pierit. Vreau doar sa gasim o cale mai blanda, nu suport sa il vad asa. Nici eu, ce credeai...doar ca bronsolita lui era una cu evolutie rapida, cu retractie costala si nu aveam timp sa inventez o cale. Singura posibila era administrarea urgenta si respectarea prescriptiilor medicale!

Altă cale, altă cale...am scotocit internetul căutând altă cale. Vladi nu suportă durerea de niciun fel. Zero toleranță la disconfort. Este o particularitate a lui, pe care Miruna nu o manifestă, din fericire. 

Am agonizat luna aceea. Am racit si eu, pe fondul oboselii. Imi atârnau cearcănele până la bărbie, mă durea coșul pieptului când tușeam, slăbisem si imi scăzuse dramatic stima de sine si încrederea că sunt o mama bună. Copilul s-a facut bine, însa eu mă simțeam ca o agresoare. 

Vai de capul meu eram

M-am interesat-multe mamici administrau medicamentele cu forta-ii tineau bine, le bagau seringa cu siropelul intr-o parte a gurii si gata. In brate, manutele blocate cu mana mamei si aerosoli 3 minute. Cum te simti dupa?! Hm, cui ii pasa? Nu e nimeni acolo sa te mangaie si sa te inteleaga. A suferit el, dar ai suferit si tu. Suna cunoscut ori numai la noi a fost asa ? 

Copilul s-a facut bine. Eu imi simteam in continuare sufletul greu si ...patat. Cand si cand, ii vorbeam despre ce am trait impreuna. Ii explicam ce am facut, de ce si cat de rau imi pare ca am trecut prin tot chinul. Si el ingaima: de ce ai dat la mine silop? Nu pace, si barbia ii tremura de plans. 

Si atunci....atunci s-a nascut povestea.

Am inventat-o pe Cucoana Raceala! O hoașcă bătrâna cu multe valize si pusa pe rele. Se instaleaza in noi si incepe dezmatul, ea da petrecere! Si mami o prinde si se lupta cu ea. Vladi era numai ochi si urechi. 

De unde vine, cucoana Raceala mami? Din lumea ei, pui. De ce se instaleaza in mine? In tine, in mine, in alti oameni-ii place! Unde e mai bine si mai la adapost ca acolo, in interior? Si ce face acolo inauntru? Numai rele: trimite muci verzi pe nasucul nostru, face focul si noi facem febra, ne gadila si noi stranutam, joaca tontoroiul pe plamanii nostri si noi tusim. Da?? Da. Dar stii ceva? Noi ii venim de hac, daca facem amandoi echipa! 

Toate astea le povesteam cu el si uneori le desenam cand era sanatos. 

Mamiiii, stii tu cand te ruga mami sa bei ceai de patlagina (este antitusiv si are gust bun) cat mai cald cu putinta? Ihim. Stii de ce te ruga mami sa il bei? Pentru ca aceasta cucoana nesuferita nu il suporta! Si tu bei si bei si i-l torni fierbinte in cap si ea sare si tipa ca o arzi! Copilul radea in hohote, eu ma maimutăream imitand-o pe cucoana Raceala. Si cand ii dam sirop de tuse, stii ce face? Se ineaca cu el, sare si se tine de gat, nu ii plaaceee delooooc! Si aratam cum face cucoana si copilul radea cu lacrimi. Aerosolii o ingrozesc, e atat de nervoasa ca isi face bagajele, isi ia mucii si vrea sa plece! Rasete. Măi, cand aude aspiratorul de muci, isi pune fustele in cap si plange de nervi! 

Asa i-a facut mami! I-am turnat ceai fierbinte in cap, am inghesuit-o bine, nu am lasat-o deloc in pace, ca sa plece de la noi! Da, da, zicea entuziasmat baietelul meu. 

Ce facem data viitoare daca mai vine nepoftita si ingrata si urata de Cucoana? !(tonuri indignate, teatrale). O dăăăm afarăă! striga el. Cum? verificam eu. Ii turnăm mult ceai fierbinte în cap si apoi o facem sa scoata limba că îi dam si siropel si.....si….vitamina C sa ii strepezim dintii!!

Am fost mandra de mine, gasisem acea ...alta cale :-) 

Jur, de atunci pana acum, administrarea medicatiei la nevoie a fost la noi insotita de rasete si scalambaieli. Acum ce face, mami, mai ma intreba stins cand facea aerosoli. Cine? trageam eu de timp. Cucoana.  Vai de ea, isi impacheteaza sosetele imputite si cauta iesirea! Baga aburi acolo ca sa nu vada! Si rasete amestecate cu accese de tuse! 

Mirunei nu mai este nevoie sa ii spun povestea, i-o spune fratiorul ei: Miru, deschide gurita sa iti dea mami ceva ca sa o chinuim pe cucoana Raceala! Daa?  o roaga el cu zambetul ghidus si amuzat. Are aproape 8 ani si noi inca ne distram cu Cucoana Raceala.

 Miru este extraordinar de cooperanta cand vine vorba de medicatie. Atat de cooperanta incat odata, i-am administrat din greseala 5ml de nurofen, apoi m-am albit la fata cand am inteles ca am gresit copilul.  Am sunat speriata pediatra care s-a stricat de ras, in timp ce eu ma gandeam ca poate mai intai trebuia sa sun ambulanta! Nu se intampla nimic, stati linistita. Dar cum ati reusit sa faceti asta? Well, pregatisem seringa si ea statea langa piciorul meu cu ciocul deschis si eu pac, i-am dat! Nu era ea racita, evident....

La spital cu Miruna-prima ei bronsolita cu evolutie rapida la 8 luni.
Spitalele din Bucuresti erau pline de copii de varsta ei in aceeasi conditie, a fost ingrozitor.
Miruna are insa un istoric mult mai frumos decat Vladi. A racit rar.

Mămici, sper ca povestea cu Cucoana Răceală să vă inspire, să o folosiți la nevoie. Cu povestea potrivită, poate nu va mai fi nevoie de forță si copilul va fi cooperant. 

Cartea se gaseste online aici. Gasiti inspiratie, mici trucuri utile si pagini de colorat cu personajul cartii, Cucoana Raceala. Aceasta carte nu este una clasica, de povesti, cat o sursa de inspiratie pentru parinti si bunici, dar si pentru copii, carora le ofera un personaj, un chip, ajutandu-i astfel sa inteleaga mai bine ce li se intampla. 
Eu, Miruna si Vladi va dorim sanatate. Daca vine totusi Cucoana, lasati-o sa faca curatenie, fara insa sa produca avarii. Goniti-o repejor, cu odihna, supe gustoase si veselie.