Raspunsuri posibile-poate nu stiati de ce aveti baietel ori fetita

Miruna, avea doi ani aici

De ce aducem pe lume fetite, de ce baietei

Stiinta nu are raspunsuri clare, asa-i? Nu-i nimic, oamenii de stiinta nu o cunosc pe vecina mea.  

Am o bunica prin vecini care are o teorie foarte atragatoare. Ea spune ca intr-o familie, intr-un cuplu, un partener este (se lasa) iubit/alintat/rasfatat/servit si celalalt iubeste mai tare, unul este un caracter dominant, celalalt mai supus. Daca sunt amandoi tari, ies razboaie si cuplul nu rezista. Unul trebuie sa fie mai dispus la compromisuri. 

Ei, se pare ca aducem pe lume fetite ori baietei in functie de sexul partenerului care are nevoie de aliati, de intariri. 

Asa bine mi-a intrat asta in cap, incat in perioada in care am inceput sa imi doresc aprig o fetita, nu mai stiam cum sa ma arat mai calina, mai supusa, mai feminina. Il lasam pe sotul meu sa ia toate deciziile. Toate. Cand insista sa ii spun ce parere am, eu zambeam timid si spuneam: cum zici tu e bine. El se uita straniu la mine, eu imediat ma apucam de facut ceva treaba ca sa nu imi musc limba si sa apara gandul potrivnic. 
Ma alintam. La masa-ma ridicam imediat sa ii dau ce cere: stai jos, dragule, iti dau eu furculita, scuza-ma te rog ca nu am vazut ca nu ai. Isi revenea din soc in doua trei minute, dar nu zicea nimic de teama sa nu dispara noua versiune atat de draguta :-))
Am fost yes, master, please master. Era complet zapacit de schimbare. Intr-o zi mi-a zis-auzi, tu iti mai revii? Am clipit din gene, am zambit si i-am raspuns: tu fa ce trebuie si n-avea tu grija, imi revin, dar dupa ce am ce imi doresc: o fetita. Nu pot descrie cum s-a uitat :-))) Luuung, dintr-o parte, indoindu-se ca mai sunt cat de cat de normala. Eu m-am speriat putin, mi s-a parut ca am fost cam bossie, daca am periclitat toata treaba? Trebuia sa raspund ceva gen: s-a intamplat ceva, iubitul meu? Nu mai esti multumit de mine? (clipit de gene). Ma rog, se pare ca nu am fost depunctata, am primit fetita.

In plus, in perioada aceea eram dependenta financiar de el total, asa ca am fost cat se poate de vulnerabila, feminina si supusa. Reteta sigura pentru a avea fetite! 

Povestind, eu caut de fapt sa verific teoria, ia uitati-va in familiile voastre, are vreun sens povestea? O fi, n-o fi vreun sambure de adevar, cert e ca eu am fetita mult dorita. 


De la aceeasi sursa care ma lasa mereu cu gura cascata (ca sa va faceti o imagine, sursa mea este o doamna subtire, fragila, cu alura de balerina la pensie, cu par alb prins coc, fosta invatatoare) am mai aflat ca pruncul va semana la chip cu parintele mai evoluat spiritual. Acela care este mai apropiat de Dumnezeu va fi sursa de inspiratie in crearea noii fapturi. 


Vaaai, cum mi s-a urcat asta la cap! Amandoi copiii seamana cu mine-au ochii mei, pielea mea, parul meu, zambetele, gropitele in obraji tot. Comic este ca baietelul seamana cu mine copil, fetita seamana cu mine cea de acum-cred ca asa a inteles Dumnezeu sa fie creativ, sa nu faca doi la fel.  Tatal lor are ochii albastri, foarte frumosi si eu visam ca cei mici sa il mosteneasca. Un necredincios, m-am dus acasa si l-am certat! :-))


Va astept amuzata parerile :))

Comentarii

Laura C. a spus…
Nu, n-are sens! Trei dintre prietenele mele spuneau că vor fetiţe, că hăinuţele sunt mai frumoase, că ele sunt mai adorabile... Toate trei au băieţi. Când am rămas gravidă le-am zis că eu voi face o fetiţă pentru că aşa simt şi pentru că nu am ,,stofă" de soacră mare. Ele mi-au spus că şi ele au simţit că vor fi mame de fete, să nu mă încred în simţuri pentru că, spunea şi Platon, sunt înşelătoare. Eu nu cred că are vreo importanţă ceea ce ne dorim. Lucrurile se întâmplă independent de voinţa noastră. Dacă un lucru nu se întâmplă, înseamnă că nu i-a fost dat să se întâmple. Şi să nu crezi că nu-şi iubesc băieţeii! Ba chiar foarte mult! Asta e tot ce contează!
Andreea a spus…
Nu ai inteles. Nu conteaza ce ne dorim, putem sa ne dorim mult si bine ceva. Ce conteaza, este cine este mai slab in familie si cine mai puternic. Cine este mai slab, va primi "intariri". Au baieti, pentru ca ele sunt mai autoritare, dominante in relatia lor de cuplu, ele conduc casa si barbatul, asa ca sotii lor au avut nevoie de "intariri", sa fie mai multi la fel. Sunt obosita, sper ca acum am explicat mai clar?!
Laura C. a spus…
Nu, nu e asa!
Laura C. a spus…
Nu sunt autoritare. Mi se pare ciudat acest punct de vedere.
Andreea a spus…
Laura, din afara nu cred ca se vede....mai bine arata-le lor articolul si lasa-le sa iti confirme/infirme ele. Dinamica unei relatii are fineturile ei care nu se ghicesc cu usurinta din afara, oricat de prieteni am fi.

Cine ma cunoaste, nu ar ghici niciodata stilul meu bossie in casa, insa eu cand zic Acum, e acum, se executa toata lumea fara discutii.

In plus, nu e vorba de o autoritate vadita, ci de o putere a sufletului mai mare decat a partenerului.

Si da, ai dreptate, ce conteaza e ca ne iubim copiii. Pana la urma, asta nu e stiinta, e doar o teorie despre care nu stim de unde vine si pe ce bazeaza. Amuzant insa este ca toata lumea pe fb s-a regasit si a confirmat, am ras toata dimineata :-)

Uite un comentariu:

Da, da, pot confirma! Tatal meu provenea dintr-o familie cu 7 baieti! Bunica era un zbir de femeie, bunicul, bun si pupacios! Si eu am 2 baieti , desi imi doream si o fata! Concluzia: barbatii din familia noastra au avut mereu nevoie de ''aliati''! :)))))
cristina a spus…
Eu stiu de mult teoria asta. De cate ori am ocazia, o verific si ma amuz pe seama parintelui care se da seful casei, dar are copil de acelasi sex :)
O fi, n-o fi adevarat, dar pana acum s-a cam verificat ca asa e.
vavaly2007 a spus…
oare sa i dezvalui soțului misterul pentru care am facut eu doi baieti? sau sa l mai las sa si imagineze ca el e șeful? ?:)))
Andreea a spus…
:-)) Nu ii spune, Valeria, lasa-l :-)

Eu am aflat-o cand vladi era micut. apoi m-am uitat la cum suntem noi, m-am uitat in jur si mereu mi se parea ca se verifica fara gres, asa ca am fost pe faza cand a venit vremea Mirunei :)