 |
| photo de aici |
1. " ....I should put my knee on the ground … rostește el, privindu-mă în ochi. În mintea mea întrebări au început să alerge:
Ce semnificație mai are knee în română în afară de genunchi? Și ground în afară de podea? Mai e vreun obicei, altul decât o cerere în căsătorie, când bărbatul se așează în genunchi? Mă cere de nevastă? Are și inel? Ochii îmi aterizează pe cutiuța roșie care se desface?
Perla mea mare luase forma unui diamant micuț.
Nici măcar nu știu dacă m-a cerut de nevastă. Nu-mi mai amintesc nimic după I should put my knee on the ground. Imaginația m-a proiectat pe tărâmul amintirilor în primă fază. Până în punctul în care am văzut în viitor. Noi, la curte, cu trei copii, căței și pisici. El era. El era alesul. Puteam să-mi văd pentru prima oară viitorul în cuplu.
La urechi îmi ajung vorbele lui în timp ce-mi cuprinsese umerii, chemându-mă din lumea viselor. Yes or no will be enough.
YES!"
Povestea Irinei poate fi citita integral pe blogul ei.
2. Cand aude ce o rog-sa imi spuna povestea inelului de logodna, zambeste poznas-amuzata. Acum sunt si mai curioasa. Haide, o imbii, cum a fost?
"Cum sa fie? Ca naiba! Upss, cum asa? o descos. Tu nu ma cunosti de mult timp-eu sunt asa, mai zarghita din fire! (se vede, am vrut sa ii zic, dar m-am abtinut)
Iti zic pe scurt, ca altfel o sa zici ca-s nebuna de legat-eu si cu Mircea ne-am cunoscut la o iesire in oras cu niste prieteni. Am glumit toata seara, am ras cu el. Mi se parea cam aprins asa, subjugat din prima, ceea ce ma facea foarte relaxata in relatia cu el. Eu nu eram in cap dupa el, ma jucam cum se joaca pisica cu soarecele, l-as fi mancat, dar nu prea aveam chef, mai mult joaca. Daca imi spunea cineva ca dupa cateva luni o sa ma marit cu el, muream de ras! Si ca soarecele fusesem eu..ca sa vezi. El organizaze iesirea aia ca sa ma cunoasca oficial, ma vazuse nu stiu unde naiba si i se pusese pata pe mine, intelegi? Si eu, fraiera, credeam ca eu sunt pisica, cand ce sa vezi, picasem in plasa motanului.
Iti zic pe scurt, ca altfel o sa zici ca-s nebuna de legat-eu si cu Mircea ne-am cunoscut la o iesire in oras cu niste prieteni. Am glumit toata seara, am ras cu el. Mi se parea cam aprins asa, subjugat din prima, ceea ce ma facea foarte relaxata in relatia cu el. Eu nu eram in cap dupa el, ma jucam cum se joaca pisica cu soarecele, l-as fi mancat, dar nu prea aveam chef, mai mult joaca. Daca imi spunea cineva ca dupa cateva luni o sa ma marit cu el, muream de ras! Si ca soarecele fusesem eu..ca sa vezi. El organizaze iesirea aia ca sa ma cunoasca oficial, ma vazuse nu stiu unde naiba si i se pusese pata pe mine, intelegi? Si eu, fraiera, credeam ca eu sunt pisica, cand ce sa vezi, picasem in plasa motanului.
In fine, nu stiu, frate, cum s-a infiltrat asta in viata mea, de am ajuns atat de apropiati in cateva luni. Nu mai vroiam nimic deosebit, decat sa fim impreuna, acasa la noi, ca ne mutaseram fulger amandoi intr-un apartament inchiriat. Mai ma intreba maica-mea de copii, daca acum am si un iubit, daca facem nunta, ai mei se tot duceau pe la nunti la rubedenii, ca sa vina si alea la noi si noi pauza :-)) Dupa ce vorbeam cu maica-mea, il luam pe al meu la rost : zi, ma vezi nevasta ta? Ia zi, sotia mea, sa aud cum zici! (de fapt, vroiam sa ii citesc nonverbalul, microexpresii, d-astea, imi statea capul numai la "ia sa-l vezi cum il prind cu minciuna!") Si zicea....de ma topeam! Multe zicea zabaucul si eu ii raspundeam cu rautati, nu vrei sa stii. Cred ca era invatat cu traiul rau, ca niciodata nu se supara.
Ei, si intr-o vara, eram la mare, ne decidem brusc sa mergem la Istanbul cu vaporul. Traversam marea noaptea, dimineata cine bea cafea turceasca, noi! Zis si facut! Numai ca in larg, astuia ii e rau! Vomita, pare mai zabauc decat este, mi se parea ca e atins de o maladie si o sa mergem direct la spital in Turcia. Asa suparata n-am fost in viata mea! Ei, si ies la un moment dat pe punte sa respir naibii nitel, ca se vaita de ziceai ca naste. Si nu apuc sa stau eu singura nici 10 minute, ca vine al meu clatinandu-se, de zici ca era beat, se tinea cu mana de burta, facuse si diaree parca...dezastru. Ma reped la el, el cade in genunchi cu cutiuta! Mie imi iesisera ochii din cap, am inceput sa plang de frica ca moare, am tipat dupa ajutor, nici nu vedeam cutia!! Mai incepuse sa bata si vantul, se clatina barca, asta nu stiu ce bolborosea pe jos, au venit niste oameni din echipaj si i-a pufnit rasul, au inceput sa aplaude! Draceee, eram fiarta, transpirata, speriata de moarte si el ma cerea de nevasta!! Asa a fost la noi....Daca auzi si versiunea lui, razi cu lacrimi! Oricum, mi-a promis ca reluam episodul, in special faza cu inelul, care a fost unul dragut, dar nu potrivit pentru mine. Nu il port, e ceva din aur rose, cu nu stiu ce olivite! Roz cu verde, zi si tu ce a putut alege! Asa fistichie ma vede el?! Imi doresc un inel de logodna cu diamant, sa il port ca farmacista in spatele verighetei! Ca cine? Farmacista, nu o stii, e o fatuca simpatica la farmacia de la noi din cartier, mereu ii atrag tontului atentia la ea. Ma, nu acum pe bune, vreau ceva atat de special de sa-l dau mostenire fiicei si ea fiica-sii si tot asa. Cand ii zic, sughite, al naibii! Da sa vad ce porti, ii zic. Are doar o verigheta din aur cu ceva motive traditionale. Faina si pare scumpa, ii zic. Este, asa ca mai am de asteptat pana la inelul de logodna cu diamant la care visez :-))
Pe zuza povestitoare o cheama Ruxandra, lucreaza la o editura si este maritata cu Mircea, programator zabauc. Jur ca am scris dupa dictare :-))))
3. A treia poveste vine de la Isabelle. Isa mi-a fost eleva-pe vremuri, am predat limba germana la o scoala din Brasov. Cu atata iubire m-a inconjurat in anii aceia, incat nu a lipsit mult pana cand intreaga ei familie m-a adoptat, dandu-mi astfel sansa sa asist mandra la parcursul ei in viata. Isabelle traieste acum in Germania, este mami de Lukas mic si o sotie iubita si pretuita. Povestea inelului ei este una dintre cele mai romantice pe care le cunosc.
Da, inelul meu este foarte deosebit. L-am primit la 11 luni dupa ce ne-am cunoscut. A fost asa ceva, chiar wow! Nici prin cap nu mi-ar fi trecut. Ne-am dus la Sibiu de Valentine s Day, in 2011 a fost. Am rezervat in centru o camera, am plecat amandoi cu trenul, a fost super. Am ajuns acolo, iar cand am intrat in camera era...de vis. O camera maaaare, luminoasa cu multe petale de trandafir peste tot. Si in baie, chiar si pe calorifere. Aveam jacuzzi, super totul. Am iesit sa ne plimbam prin Sibiu, am luat masa, in piata era si un concert la care am mai stat si cand am ajuns la pensiune, cada era plina de spuma. Lumanari si flori peste tot, nu stiu prin ce minune....
M-am bagat in cada, imi dorisem mult jacuzzi. Aveam o sticla de sampanie, a desfacut-o Marius si am dat noroc. Si am zis-oare pentru ce ciocnim? Si m-am gandit ca asa, ca de Valentine's Day. Si Marius a zis serios ca nu, avem un motiv mai important. Nu ma intreba de unde a scos inelul, nici pana azi nu stiu. Undeva dupa pahar era, nu stiu. M-a intrebat atunci daca vreau sa fiu sotia lui, moment in care m-am blocat. L-am intrebat daca mai e cineva in spatele meu :)) Si a zis ca nu, el cu mine vorbeste. Am zis Da fara sa ma gandesc, nu stiu de ce :-))
Adica nu asta aveam in cap inainte sau imi fi dorit intens ca vreau sa ma marit, nu. Stii cum eram eu, dar am zis Da automat, asa am simtit. Dimineata, cand m-am trezit, stateam in pat langa geam si ma uitam la inel ca un copil prost care nu intelege ce se intampla si ma intrebam oare daca am visat. Dar il aveam pe deget :-))
Acest articol este scris pentru diamante.ro (firesq.ro). Daca sunteti in cautarea bijuteriei perfecte, la ei gasiti inele de logodna, verighete din aur, bijuterii din aur cu diamante.
Daca aceste povesti v-au readus in memorie propria poveste, m-as bucura mult sa o citesc.
Da, inelul meu este foarte deosebit. L-am primit la 11 luni dupa ce ne-am cunoscut. A fost asa ceva, chiar wow! Nici prin cap nu mi-ar fi trecut. Ne-am dus la Sibiu de Valentine s Day, in 2011 a fost. Am rezervat in centru o camera, am plecat amandoi cu trenul, a fost super. Am ajuns acolo, iar cand am intrat in camera era...de vis. O camera maaaare, luminoasa cu multe petale de trandafir peste tot. Si in baie, chiar si pe calorifere. Aveam jacuzzi, super totul. Am iesit sa ne plimbam prin Sibiu, am luat masa, in piata era si un concert la care am mai stat si cand am ajuns la pensiune, cada era plina de spuma. Lumanari si flori peste tot, nu stiu prin ce minune....
M-am bagat in cada, imi dorisem mult jacuzzi. Aveam o sticla de sampanie, a desfacut-o Marius si am dat noroc. Si am zis-oare pentru ce ciocnim? Si m-am gandit ca asa, ca de Valentine's Day. Si Marius a zis serios ca nu, avem un motiv mai important. Nu ma intreba de unde a scos inelul, nici pana azi nu stiu. Undeva dupa pahar era, nu stiu. M-a intrebat atunci daca vreau sa fiu sotia lui, moment in care m-am blocat. L-am intrebat daca mai e cineva in spatele meu :)) Si a zis ca nu, el cu mine vorbeste. Am zis Da fara sa ma gandesc, nu stiu de ce :-))
Adica nu asta aveam in cap inainte sau imi fi dorit intens ca vreau sa ma marit, nu. Stii cum eram eu, dar am zis Da automat, asa am simtit. Dimineata, cand m-am trezit, stateam in pat langa geam si ma uitam la inel ca un copil prost care nu intelege ce se intampla si ma intrebam oare daca am visat. Dar il aveam pe deget :-))
Acest articol este scris pentru diamante.ro (firesq.ro). Daca sunteti in cautarea bijuteriei perfecte, la ei gasiti inele de logodna, verighete din aur, bijuterii din aur cu diamante.
Daca aceste povesti v-au readus in memorie propria poveste, m-as bucura mult sa o citesc.
Comentarii