Cum este pentru noi si de ce am ales scoala romano-finlandeza (II)

Hristos a inviat! Sa avem parte de iubire si lumina!

Iepurasul a fost foarte darnic, copiii mei se joaca absorbiti cu noile jucarii primite azi, asa ca am ragaz sa va spun mai departe povestea noastra. 

usa clasei in care invata Vladimir

Dupa ce am vorbit trei ore la telefon cu mamica unei fetite care invata la SRF, in minte aveam deja doua liste: una cu aspecte care mi-au placut si o alta, pe care aveam notat un singur punct: performanta scolara. Mamica cu care vorbisem isi exprimase temerea ca rezultatele copiilor din scoala privata nu sunt la fel de bune ca cele ale copiilor de la stat. De asemenea, nu aveam date sa verificam insertia copiilor absolventi de SRF in licee (generatia lui Vladi este prima care va termina clasa a opta in aceasta scoala).  Ea imi spusese ca aceasta era temerea ei cea mai mare-faptul ca la concursurile nationale la romana si la mate, copiii din SRF aveau rezultate vizibil mai slabe (nu am verificat, totul era nou pentru mine). Am spus apoi asta unei prietene, care avusese o experienta nefericita cu copilul la o scoala privata in Brasov. Ea mi-a spus atunci cu naduf ca, pentru bani si pentru a nu pierde copilul- sursa de venit, profesorii nu sunt exigenti si ...apa trece, pietrele raman. 

Nu imi placea deloc ideea asta. Sotul meu mi-a reamintit cu blandete ca atat el, cat si eu, avem profesii bazate pe pasiuni descoperite in jurul varstei de 15-16 ani, ca important pentru noi momentan este sa avem un copil fericit, care sa isi traiasca copilaria (daca va si invata, asta va fi bonus, chiar asa mi-a spus :-)) si ca daca ceva il va pasiona si ii va placea, va invata si singur, fara directionarea noastra, important este sa se simta liber si sustinut de noi sa exploreze. Avea dreptate. Asta era practic si istoria noastra-eu tineam discursuri in fata studentilor si arheologilor veniti din toate colturile lumii de la varsta de 14 ani (mergeam pe santiere arheologice in toate vacantele si iarna, cand nu puteam sapa, mergeam la conferinte, unde mai mereu aveam alocate 30 minute de prezentat diapozitive ori o ora de vorbit in fata auditoriului- imi scriam singura eseele. Scriam pentru revista scolii, castigam concursuri de proza fantastica,  eram olimpica la germana-fara ca cineva de acasa sa stea in spatele meu, sa imi fie model ori sa ma preseze in vreun fel. M-au lasat doar sa fiu cine eram. Sotul meu a invatat informatica fara sa detina vreun computer acasa-la ora aceasta este un programator destept, bine platit si pasionat de munca lui. Si nu, nici el nu a invatat algoritmi de la 3 ani ori din clasa intai. 

Mai linistita in privinta performantei scolare, am mers in vizita la scoala. Deasupra numelui scolii, la intrare, trona un banner pe care scria: Universitatea biblica. Nu doream ca Vladi sa invete religie in scoala. 

Iata si a doua bulina pe lista mea cu temeri. Religie? Acesta este pretul real pentru ca Vladi sa invete aici? Am urcat la secretariat si in loc sa intreb de documentele pentru inscriere, am intrebat direct de legatura scolii cu universitatea biblica si cultul aferent. Mi s-a spus ca sediul scolii este inchiriat de la ei, nu exista nicio legatura. Ulterior am inteles ca multi dintre profesori, personal administrativ etc fac parte din cult, la fel si unii copii. Chiar apreciez lucrul acesta-un om care merge cu Dumnezeu, este un om substantial mai sensibil si mai bun.

Dupa completarea fisei de inscriere, a urmat o alta etapa: un interviu de o ora programat cu invatatoarea clasei. Acesta se deruleaza vara, cu ceva timp inainte de inceperea scolii. Era timp ca noi, parintii, sa punem toate intrebarile necesare, iar invatatoarea sa afle despre noi si despre copil orice ar fi putut sa o ajute in activitatea ei. La interviu s-a dus sotul meu, care s-a intors foarte entuziasmat: este tanara (la mine asta era un minus, el se bucura ca va fi apropiata de copii), asculta cu atentie (o calitate rara, intr-adevar), a fost interesata de copil-de la apelativul pe care il folosim in relatia cu el, pana la preferinte, obiceiuri, puncte tari, puncte slabe, relatia noastra cu el. Era atat de entuziasmat, incat, in ziua in care m-am dus sa duc contractul completat si semnat, am intrebat daca este in scoala si daca o putem cunoaste si noi-eram cu Vladi de manuta. Era, ne-a acordat cateva clipe chiar in clasa in care urmau sa inceapa cursurile. Mie mi s-a parut cam absenta, mult prea tanara, fara experienta, de viata in primul rand, nu mai zic didactica ori ca mama. Nu s-a conectat cu Vladi deloc, lucru care m-a facut sa ajung acasa scotand fum pe nas-o fi scoala buna, dar invatatoarea nu era tocmai ce imi doream pentru Vladi. Imi imaginasem (recunosc) o persoana calda, protectoare, cu lipici, versata, bun pedagog, mai in varsta. Acum realizez ca imi doream o versiune a propriei invatatoare :-) Mi se parea ca Alexandra va creste o data cu copiii nostri si nu eram deloc sigura ca e ce ne trebuie. Din nou, pledoaria sotului meu a fost excelenta-m-a convins sa ii ofer credit, sa nu mai judec pripit, sa avem rabdare, sa luam niste decizii bazate pe fapte, nu pe impresii. A fost un an greu pentru Alexandra-imi pare sincer rau-la cateva luni de la inceperea scolii, parintii au cerut schimbarea ei. Eu am pledat pentru coaching, pentru stabilit obiective impreuna, pentru dat timp. La mine era simplu-nu trebuia sa se ajunga aici, insa, daca s-a ajuns, solutiile nu trebuie sa fie radicale, ci  adaptate. Intre timp, copiii treceau si ei printr-un proces-se formau prietenii, relatii, se inchegau ca grup. Erau plini de energie. Micile sicane zilnice dintre copii si schimburile de impresii intre noi, parintii, au dus si la inchegarea grupului de parinti. Am ajuns sa ne cunoastem relativ bine, sa ne tutuim, sa iesim impreuna, sa se nasca afinitati, prietenii sau distante. 

Sa parcurgem impreuna clasa zero a fost cel mai eficient team building. 

Cand ma uit in urma, imi dau seama cat de greu i-a fost invatatoarei in anul acela. Presiune constanta din partea parintilor, copii neastamparati, care insa au sustinut-o cu iubire si devotament (nu am auzit unul care sa nu o placa, sa nu o asculte ori sa o admire). Ii admir acum calmul si echilibrul, dar si eforturile de a imbunatati ce era de imbunatatit si de a fi aproape parintilor. 

Clasele pregatitoare sunt grupate pe culori-rosu, verde, albastru si galben. Vladi a invatat in clasa pregatitoare Rosu. 

Clasa pregatitoare rosu
Copilul meu este in centru, cu mana ridicata.

Mi-au placut multe lucruri: 

📚au uniforme, atat cu maneca scurta, cat si cu maneca lunga, cu sigla scolii in partea stanga. Uniforma este obligatorie, exceptie facand ultima vineri a lunii. La sport au tinuta obligatorie-tricou simplu alb si pantaloni sport negri. 

📚in scoala poarta incaltaminte de interior, pe care o lasa la dulapul personal

📚clasele sunt foarte colorate, creativ decorate si au spatiu de joaca (cu lego si diverse jocuri) si chiar unul de odihna, cu perne, canapele mici ori covorase.

📚  Vinerea au voie sa isi aduca cate o jucarie de acasa

❤️  In fiecare clasa este admis cate un copil care provine din medii defavorizate si el este scutit de taxe. Asupra identitatii sale se pastreaza discretie maxima, nici copiii, nici parintii nu sunt instiintati despre cine este vorba. 

📚  In taxa scolara intra rechizite si manuale, pe care le lasa la scoala. In clasa au coli, creioane colorate si cam tot ce au nevoie. Vladi are un penar pe care il lasa la scoala, de obicei. 

📚 Fiecare clasa este dotata cu computer, videoproiector si tabla tip whiteboard. Profesorii au libertate in modul de predare al lectiei-pot folosi materiale si filme de pe internet daca considera necesar. 

📚 Orele incep la ora 8. Daca copilul intarzie de trei ori consecutiv, nu mai este primit la ora, asteapta la usa impreuna cu adultul insotitor. 

🍎 Au o gustare la ora 10.45. Li se aduc in clasa pe o tava fructe de sezon, bine spalate. Vladi mananca mereu acasa un mic dejun consistent, apoi un fruct la scoala. La pranz servesc masa impreuna la cantina scolii, unde pot alege meniul normal ori vegetarian (ciorba/supa, felul doi si desert). Dupa pranz, se intorc in clase (cei care raman la afterschool). La ora 16 primesc o gustare-diverse felii de placinte/tarte facute la cantina scolii. Meniurile ne sunt trimise pe mail saptamanal, ba uneori mai primim si cate o reteta, daca ceva anume s-a bucurat de succes printre copii. In clasa zero dormeau dupa pranz (cat ei erau la masa, se montau patuturile), acum isi fac temele (nu mai mult de 30 minute de teme), apoi citesc ori se joaca. Vladi ramane la after.

⚽️ Ies afara in curte impreuna cu invatatoarea, in toate zilele, exceptandu-le pe cele ploioase. Pauzele de iesit afara sunt cele de la 9.45 si 11.45. 

🚌 Transportul a fost asigurat de scoala la inceput si platit separat, acum este externalizat. Pe Vladi il preia soferul dimineata si il aduce acasa seara pe la 17-17.15, in functie de trafic.  

📚 Pe langa invatatoare, Vladi are profesori de engleza, germana (club) sport, educatia muzicala, character first (club), dezvoltare personala (club), club de lectura (la inceputul anului ii inscriem, apoi primim lista cu cartile repartizate pe  luni. Recomandarile au fost mereu excelente, adecvate varstei. Vladi a prins gustul lecturii si multumita participarii la acest club. Uneori sunt vizitati de catre scriitorii cartilor lecturate-Constatin Panisoara, Adina Rosetti etc. ). 

De asemenea, in orele petrecute la after, copiii pot urma cursuri optionale. Vladi a mers in clasa zero la un atelier de modelat emotii, la fotbal si la engleza intensiv. Acum face scrima, fotbal, robotica si engleza. Aceste cursuri se platesc separat. 

Pana de curand, la finele saptamanii primeam un email cu informatii si notite ale tuturor profesorilor-ne informau ce au predat, ne atasau planse de lucru si ne ofereau mici relatari ale atmosferei din clasa, a modului in care copiii au reactionat si receptat informatia noua. Alexandra, invatatoare, centraliza toate rapoartele lor si ni le trimitea pe mail in week-end. Acum avem la dispozitie o platforma pe care gasim toate aceste informatii, plus datele copilului, orar, meniu, informatii despre profesori etc. O accesam pe baza unei parole. Atunci cand copilul primeste o nota noua, suntem automat instiintati printr-un e-mail. 

Toate orele au aplicatie practica, copiii invata experimentand.

martie 2016, lectie despre viteza, sustinuta in cadrul saptamanii altfel
de catre parintii lui Alex, colegul lui Vladi

Gasiti mai multe imagini pe pagina de facebook a scolii.

Ma opresc aici, insa, pe masura ce mai imi amintesc, voi mai completa lista. Rog parintii SRF sa ma ajute, lasand in comentarii aspectele si particularitatile scolii finlandeze, astfel incat, impreuna, sa oferim celor interesati o imagine cat mai realista.

De asemenea, intrebarile voastre ma vor ajuta sa structurez urmatorul material. 

Multumesc!