Experienta repetata a hartuirii traite de un copil duce la dezactivarea genei SERT

si la scaderea nivelului de cortizol in conditii de stres. Copiii cu istoric de hartuire prezinta un raspuns cortizolic mai scazut atunci cand sunt expusi situatiilor neplacute. 

Toata lumea accepta, scrie dr Moalem Sharon in cartea sa revolutionara Mostenirea. Cum ne schimba genele viata si viata, genele, ca hartuirea (bullying) poate lasa cicatrici mentale semnificative. 

Exista insa si un alt fel de efecte ale hartuirii si umilintelor in afara de cele psihologice. Cercetatorii au putut evidentia schimbari epigenetice importante, modificari semnificative pe care le prezentau doar copiii expusi hartuirii. S-a demonstrat stiintific, nici mai mult, nici mai putin ca hartuirea modifica funcionarea genelor si maniera in care ele le influenteaza viata si reactiile la stres. 

"La copilul hartuit, o gena numita SERT, responsabila cu codificarea unei proteine ce ajuta la insertia serotoninei in neuroni, prezenta o metilare a ADN-ului semnificativ mai mare in regiunile initiale. Se crede astfel ca aceasta modificare a genei SERT reduce productia de proteina-cu alte cuvinte, cu cat este mai metilata, cu atat este mai "dezactivata". 
Gena SERT din genomul copilului-victima altereaza axa hipotalamo-hipofizo-suprarenaliana, responsabila in mod normal de raspunsul nostru la stresul si complicatiile vietii de zi cu zi. 

Cu cat e mai dezactivata gena, cu atat e mai firav raspunsul cortizolului. Pentru a intelege mai bine profunzimea acestei reactii genetice, va spun ca acest tip de raspuns blocat al cortizolului se regaseste adesea la persoanele care sufera de tulburare de stres posttraumatic (TSPT). (....) Schimbarile epigenetice care cauzeaza blocaje ale raspunsului de cortizol pot duce la tulburari psihiatrice din cele mai serioase, cum sunt depresia si alcoolismul. 

***
"Multe dintre schimbarile epigenetice se transmit de la o generatie la alta. Trauma unei generatii este prezenta doua generatii mai tarziu. 

Mostenirea. Cum ne schimba genele viata si viata, genele

M-am alaturat campaniei nationale Anti-bullying derulate de Cartoon Network si Asociatia Telefonul copilului-campanie prin care se urmareste constientizarea si prevenirea fenomenului, precum si identificarea acelor cazuri de bullying-violenta verbala sau fizica, abuz emotional, hartuire si excludere-care au nevoie de sprijinul specialistilor si pot beneficia de serviciile de consiliere oferite de catre psihologi si asistenti sociali la linia telefonica gratuita 116 111. De asemenea, pe fondul cresterii numarului de cazuri raportate, pledam pentru marcarea unei zile anti-bullying, care sa extinda implicarea la nivelul autoritatilor, al sistemului de invatamant si al altor entitati care pot contribui la constientizarea si prevenirea acestui fenomen. 

in anul 2016, peste 1500 de cazuri de bullying
au fost inregistrate de asociatia Telefonul copilului


Ciprian Marica, fostul capitan la nationalei de fotbal, s-a alaturat acestei campanii de constientizare si este protagonistul spotului de promovare, preluand mesajul: "Fii prietenos, nu rautacios". 

"Este foarte important sa-i respectati pe ceilalti, chiar daca sunt competitori si chiar daca sunt diferiti. Fotbalul este un sport de echipa si doar impreuna cu colegii mei am obtinut rezultate. Asa si voi, in viata, trebuie sa invatati sa contati pe coechipieri si prieteni, iar la randul vostru sa ii sustineti pentru a fi puternici impreuna. Incercati sa va intelegeti frustrarile si sa nu le revarsati asupra celorlalti. De fiecare data cand ati cazut, sa va ridicati si sa mergeti inainte. Agresiunea este inacceptabila, iar prin tacere nu faceti decat sa fiti de partea agresorului. Cereti sprijin si fiti prietenosi, nu rautaciosi." a declarat Ciprian Marica, ambasador al campaniei "Clubul prieteniei Cartoon Network". 


Cea mai raspandita forma de bullying este cea verbala (42,98%), urmata de violenta fizica (38, 58%). In 82% dintre situatii, agresiunile au loc in unitatile de invatamant. 

In scoala la care invata fiul meu, se fac regulat campanii de sensibilizare a copiilor si de trezire a empatiei. 

In clasa zero (Vladimir este acum clasa intai) adormeam butonand pe telefon mesaje catre parinti si ma trezeam dimineata tastand din nou-cu totii ne confruntam din plin cu una dintre fazele prin care trece orice grup in formare-storming. 




Aproape ca nu era zi fara sa nu ne primim copiii acasa juliti, cu ochii in lacrimi, suparati pe x ori pe y. Imi amintesc si acum ziua in care am sunat o mamica (clasa zero incepuse de doua trei luni si fiul meu avea zilnic altercatii de diverse intensitati cu copiii de la el din clasa si cu M. in mod special. Eram putin socata, pentru ca el nu fusese niciodata violent, era genul care dadea jucariile cu zambetul pe buze in parc, nu impingea, nu lovea) si i-am propus sa iesim in week-end la o pizza si apoi in parc cu baietii nostri, ca sa petreaca timp impreuna, sa se cunoasca mai bine, sperand astfel ca micile hartuiri vor inceta. A doua solutie pe care am propus-o parintilor a fost sa o rugam pe Dana Nalbaru (ea avea atunci un proiect numit povesti pe bat-crea la cerere povesti terapeutice, cu personaje care purtau numele copiilor la care se dorea sa ajunga mesajul) sa ne inregistreze o poveste care sa ii sensibilizeze si sa ii ajute sa constientizeze efectele actiunilor lor. Ne durea ca isi lipeau etichete cu usurinta, dar si ca joaca lor plina de energie putea deveni periculoasa-se impingeau in pauze, se loveau...

Cred ca in acea perioada toata lumea tragea de toata lumea, mi-e greu sa spun daca Vladi era doar victima, ori doar hartuitor, ori, mai degraba, si una si alta in egala masura. Se tavaleau, isi puneau etichete (lui Vladi i-a produs reala suferinta apelativul de "copil de gradinita", "pleaca de aici, nu vezi ce mic esti, tu trebuie sa fii la picii de la gradinita". M-a intrebat daca este adevarat ca el este scund. I-am spus ca am sa verific, o sa ma uit la pozele cu ei, insa, si daca ar fi asa, asta nu este o problema. Nici eu nu sunt prea inalta, insa oamenii ma iubesc, sunt desteapta si primesc peste tot pe unde merg complimente (el si tatal lui se amuzau in trecut de atentia pe care o primesc, in general). Asta l-a facut sa zambeasca. I-am spus: uite, sunt mica si rea si ce? Oricum as fi, important e sa fiu sanatoasa si sa ma simt bine in pielea mea. Daca nu ajung undeva, bat pe umar pe cineva sa imi dea ori ma urc pe scaun, nu e big deal! 

Intre timp, am aflat ca cei care il tachinau asa, erau mai mari cu un an ca el! Normal ca ei erau cu un cap mai inalti. Vladi s-a linistit oarecum in privinta asta, a inteles ca el a mers la scoala de la 6 ani, iar ceilalti de la 7 ani, insa stiu ca a suferit tare, s-a simtit etichetat, pus intr-o categorie, a fost umilit si luat peste picior. Uneori i se mai spune asa ori piticanie. 


usa clasei lui Vladi

campania anti-bullying-planificare pe saptamani

Concentrarea pe aspecte pozitive

foarte multe desene facute de copii sunt lipite peste tot in scoala

Fotografiile sunt realizate la scoala lui Vladi, 
intr-o dupa amiaza cand il asteptam sa iasa de la ore.
Cu o zi inainte, fusesem foarte impresionata de experienta Mariucai




In cursul meu de managementul conflictelor, am inclus cateva slide-uri despre hartuirea in scoli, dar si la locul de munca. Iata cateva slide-uri, care duc adesea la marturisiri dureroase in sala de curs:




 



Comentarii

cristina a spus…
Of, Doamne, nici nu ne dam seama cat de importante sunt intamplarile astea nefericite din copilarie! Eu imi amintesc si acum unele dintre ele de pe la varsta de 4 ani. Ne marcheaza pe viata.