Sa ma cunosc, sa ma accept, sa fiu buna cu mine

Aceasta fotografie este un selfie ( cu laptopul)
facut anul trecut pe terasa casei intr-un moment de plictiseala si singuratate.


Sa ma iubesc. 


Un mugure hotarat creste in sufletul meu. Nu mai vreau conflicte cu mine, nu mai vreau sa musteasca nemultumirea, nu mai vreau sa traiesc in asteptare ori comparandu-ma cu altii. Nu mai vreau sa ma simt stingherita eu cu mine, nu mai vreau critica si detasare de propria fiinta. 


Ca sa ma cunosc, este necesar sa experimentez. Sa traiesc pur si simplu evenimentele fara judecata, sa aleg sa ma implic in tot felul de situatii, invatand mereu despre mine. Care imi sunt limitele, abilitatile, punctele slabe, triggerii emotionali. Cine sunt. In teorie, suntem cineva, practica insa ne poate surprinde cu date noi. Imi doresc sa ma locuiesc plenar, cu adevarat, sa ma simt centrata si echilibrata, sa imi cunosc bine picioarele si ce pot face ele, energia sexuala cu creativitatea si dulceata ei, pantecul cu muschii care se definesc frumos, sanii, cu care impung lumea, gatul cu vocea pe care o pot modula cum doresc, chipul care radiaza si reflecta inocenta, puritate si intelepciune. Da, asa o femeie imi doresc sa devin. 


Ca sa ma accept, sa nu mai intorc capul la intalnirea cu mine, este necesar sa imi amintesc ca sunt si scanteie divina. Nu doar lut. 
Este nevoie sa imi imaginez ca imi sunt o prietena, ale carei calitati stralucesc in ochii mei. Sa ma accept si atunci cand simt emotii neplacute. Sa ma accept si cand dau gres. Sa ma accept si in asa zisele "faze de tranzitie"-sunt prezentul meu, nu doar faze care trec. Sa imi accept senzualitatea, gratia, feminitatea. Nu sunt murdare, nu sunt o povara, ci binecuvantari si daruri de pret. 


Sa fiu buna cu mine, tandra, atenta, empatica. Nu inseamna plafonare, inseamna indreptare cu blandete. Trecutul poate fi iertat, schimbat in poveste, din sursa de durere, poate deveni sursa de putere. Totul a fost cu voia lui Dumnezeu, pentru binele meu cel mai inalt. 

Ceilalti ne iubesc cand noi insine ne iubim, cand suntem in armonie cu totul-minte, corp, inima. 

Sursa mea de putere-sa raman fidela in orice situatie felului meu de a fi, sa raman onesta, integra, autentica. Ce e in gusa, si-n capusa. Sa imi asum totul-singuratatea, feminitatea, puterea, energia, optimismul, puterea interioara, luciditatea, credinta, lumina


Tanjim dupa iubire, suntem flamanzi si disperati sa ne iubeasca si pe noi cineva. Ne uitam cu ochi iscoditori in toate partile, sperand sa intalnim persoana care sa ne iubeasca. Ori masuram si cantarim cata iubire mai are pentru noi partenerul/partenera de viata. Adesea mustacim nemultumiti si speriati, caci nu mai simtim fiori, nu mai simtim ca suntem centrul universului acelei persoane.

Putem incepe insa cu noi insine, putem sa ne cultivam iubirea de sine, intr-un egoism delicios, fara vina. Putem sa ne crestem aprecierea fata de propria persoana, sa ne cultivam indragostirea si tandretea fata de propriul trup si propriul eu. 

Nu imi este teama: nici de plafonare, nici de o crestere obraznica a ego-ului, nici de orbire fata de ceilalti. Ma cunosc . Cu cat voi reusi mai bine sa fiu in armonie cu mine, impacata si echilibrata, cu atat mai buna, intelegatoare, iubitoare si inteleapta voi fi in relatia cu ceilalti. 

Cu asta ma ocup. Imi cresc energia si charisma, cu iubire si grija, ma accept si ma privesc cu umor, cu iubire, cu simpatie. Culeg roadele si traiesc din plin. 


Comentarii