M-am trezit dimineața devreme, înaintea tuturor. De mult n-am mai avut așa o dimineață în care să umblu pâș pâș prin casă, complet trează și plină de energie.
Ceai negru cu lapte. Delicios. Doua felii de pâine neagră cu gem de căpșuni. Gemul ăsta a călătorit spre mine tocmai de la Gura Humorului. E un borcan grăsan, uriaș. Aș putea pregăti tartine din ele pentru toata strada mea. Cum ar fi, chiar? Să aștern o masă mare pe câmpul din fața casei noastre? Aerul miroase a iarba verde tăiată-deschid fereastra și vizualizez-o masă mare întinsă cât e campul de lung -pe ea, cafea aburinda, ceaiuri negre si verzi, tartine cu pâine neagră gustoasă cu gem de la Gura Humorului. Și vecinii mei, ies în pijamale și halate din curti, se servesc, schimbă câteva cuvinte unii cu alții, se aud câteva râsete ici și colo, o bătaie de palmă pe un umăr, o încurajare. Lumina devine din ce în ce mai puternică și pe lângă mine rămân doar copii, bunici și bone. Ce început de zi ar fi? Micul dejun împreună. Poate în viitor, cine știe, poate atunci vom fi mai deschiși unii către alții. Poate vom fi mai dornici să trăim cu adevarat într-o comunitate. Poate nu chiar să luăm micul dejun împreună, ci doar să ne vedem, să visăm împreuna.
Mereu am tânjit după o familie mare. După o comunitate, după un trib. Si ca un făcut, mereu am fost si mereu sunt singura. Intr-un fel anume, pentru ca aparent, numai că sunt singura nu poti spune despre mine. Diferită, da. Din alt film. Mi s-a spus asta mai mult cu reproș, decât cu admirație. Nu că ar fi ceva de admirat. Outsider, chiar dacă fac ce fac și ceilalți și chiar dacă am aceleași rezultate ca ei ori mai bune. Mereu, peste tot. Nu mai caut răspunsuri de mulți ani, e destinul meu, karma mea, accept totul așa cum e. Asta însă nu mă împiedică să visez. Știu că visul meu are energia lui care se duce acolo, în inconștientul colectiv. Când va întâlni vise similare se va întrupa. Poate, cine știe...
Asa că, dacă tot m-am trezit așa devreme... savurez ceaiul negru cu lapte, ma uit lung la a doua felie de pâine cu gem de căpșuni pentru care nu simt că mai e loc și aprind un vis. E timpul. Visele țin de cald.
O dimineață cu ceai negru cu lapte, cu liniște, aer răcoros care miroase a iarbă proaspăt tăiata și cu un vis scris detaliat pe hârtie este o dimineață buna.
Poate îți faci și tu un ceai, nu negru neapărat și apoi aprinzi un vis îndrăzneț în tine. E așa bine. Fără bariere. Lasă-l sa fie curajos, măcar în imaginație să nu ne punem frână.
Comentarii