 |
| fotografie facuta in ultima zi de tabara. sunt cea din stanga, in prim plan. |
Spun nutritionistii. Asa o fi, nu stiu sigur.
Ce stiu insa, este ca suntem ceea ce "mancam" sufleteste. Toate acele lucruri cu care ne hranim sufletele-prezenta lui Dumnezeu, oamenii, o carte buna, un film inspirational…
Mi se pare ca se vorbeste mult prea mult despre mancare, despre cum ne hranim corpurile si mult prea putin despre lucrurile cu care ne hranim sufletele....Junk food sufletesc de multe ori...ingurgitam ce ni se da, fara discernamant, pe fuga....scrollam ecranele telefoanelor pana ne saturam, citim reclame fara substanta, facem conversatii fara profunzime si bucurie....
Imi amintesc o tabara arheologica in care am fost demult-eram la liceu atunci. Venise acolo un adolescent care vorbea ingrozitor de vulgar, avea un fel de furie in exprimare, un apetit copios pentru o vorbire urata, murdara, vulgara. In primele zile, incasam soc dupa soc. Mie, in perioada aceea, si cuvantul "gagica" mi se parea mega vulgar, refuzam sa il pronunt si in gand, darmite alteva.
La sfarsitul taberei, vorbeam si eu mai colorat. Nu chiar ca el, dar imi ieseau din gura cuvinte pe care inainte nici in gand nu le rosteam. Imi amintesc apoi drumul spre casa-in tren eram inconjurata de "golanimea" cool a scolii, poetii si literatii ma parasisera. Dupa o ora ...tanjeam dupa ultimii....discutiile cu ei ma hraneau, imi stimulau creativitatea si imaginatia. M-am speriat-parea ca o iau la vale, ca mizeria, ca si frumosul nu aveau margini. Hahaiala aceea vulgara, repetarea obsesiva a acelorasi mizerii, glumele sexuale stupide-ok, asta e tot? Asta era libertatea? O tinem asa inca trei patru ore pana ajungem acasa si maine o luam de la capat? Atat puteti? M-am speriat. Am ales imediat, cu hotarare si tot atunci, am inteles cat este de important ceea ce faurim in atelierul sufletului nostru, cat de importanta este hrana sufleteasca, cat de importante sunt sursele din care ne alimentam….
Ce pun in mine ma configureaza subtil, cum as putea lasa asta la voia intamplarii?
Ce ziare citim? Ce filme vedem? Ce surse de bucurie si iubire, ce surse de inspiratie avem zi de zi? Cu ce fel de oameni ne inconjuram?
Ce hrana sufleteasca alegem?
Bucuria artificiala, indusa de alcool ori rasul autentic, cand suntem perfect treji, bucuria libera si vie care izvoraste din noi? Stiu oameni care nu gasesc nimic amuzant decat dupa unul doua pahare...
Pe cine sau ce iubim, cum ne intretinem relatiile? Ce dam si ce luam intr-o relatie?
Am cunoscut pe cineva drama addicted. A fost socant si destul de aproape de patologic, din punctul meu de vedere. Daca nu e cu plans, drame, telenovele, cearta-nu e relatie, nu e iubire. Atata timp irosit...atata drama inutila in detrimentul iubirii, al bucuriei, al tandretii si frumosului...Joc de orgolii nemasurate, de ego-uri care cer recunoastere si atentie cu orice mijloc....Eu m-am suparat, tu impaca-ma. Daca nu ma impaci si nu te faci pres in fata mea, nu ma iubesti. Apoi joc eu rolul asta si te impac eu pe tine. Ce trist mi s-a parut.
Ori, din punctul meu de vedere-bucuria si iubirea, senzatia aceea de inima deschisa, de dospire a sufletului luminat si incalzit sunt semne de sanatate emotionala, afectiva.
Avem nevoie de echilibru, de trai in lumina si soare, nu in umbra si umezeala, avem nevoie de incredere, de credinta, de simplitate-caci traim intr-o lume plina pana la saturatie de idei, fake news, temeri, frici, produse de care nu avem cu adevarat nevoie....
Avem nevoie de surse organice, curate, puternice de hrana sufleteasca. Cum zic nutritionistii? Hraniti-va constient.
Bucuria nu este in lucruri, este in noi.
Richard Wagner
Există hrană, ca
pâinea, care alimentează o parte
a vieţii tale şi hrană ca lumina pentru cealaltă parte.
Sunt multe reguli despre cum ar trebui să te abţii
de la prima parte, dar numai o regulă pentru a ultima,
Să nu te saturi niciodată. Mănâncă şi bea însăşi substanţa sufletului,
cum face candela cu uleiul pe care-l absoarbe.
Dăruieşte lumină celor printre care umbli.
pâinea, care alimentează o parte
a vieţii tale şi hrană ca lumina pentru cealaltă parte.
Sunt multe reguli despre cum ar trebui să te abţii
de la prima parte, dar numai o regulă pentru a ultima,
Să nu te saturi niciodată. Mănâncă şi bea însăşi substanţa sufletului,
cum face candela cu uleiul pe care-l absoarbe.
Dăruieşte lumină celor printre care umbli.
RUMI
Comentarii