Facem cunostinta cu ea, cu suferinta, din primele noastre clipe pe lume. Suntem intampinati de lumini artificiale orbitoare, de clinchet de tavi metalice, primim o palma la fund ca cei din jur sa fie siguri ca ne incadram in lumea asta-plansul nostru din primele clipe de viata pare sa fie dovada ca stim imediat ce este aia suferinta.
Siguranta, dulceata si intimitatea sunetelor din viata intrauterina devin amintiri care se indeparteaza rapid.
Siguranta, dulceata si intimitatea sunetelor din viata intrauterina devin amintiri care se indeparteaza rapid.
Totul se naruie si trebuie reconstruit cu mult mai multa participare si implicare din partea noastra. Incepe dansul natural, crud si salbatic dintre bine si rau, dintre placere si suferinta.
Eu mi-am definit pana recent fericirea ca fiind absenta necazurilor. Daca nu am necazuri-si cate necazuri as fi putut avea, facand o simpla mutare pe tabla mea-se cheama ca sunt fericita. Pe de alta parte, cata bucurie as putea trai, la fel, facand niste mutari ici-colo....De data asta, am inteles ca mutarile cele mai important sunt de facut in interior.
" Daca e sa ma paraseasca demonii, tare ma tem ca si ingerii isi vor lua zborul" (Rilke). Oare? Am crezut asta, insa nu mai cred. Putem trai in partea insorita a vietii fara sa mai credem ca depindem de altii, de circumstante? Fara sa mai fim atat de dispusi sa platim "pretul" pentru binele trait?
Universul nostru este abundent, bogat, darnic. De ce nu am lua si accepta cu bucurie? De ce nu zambim mai des si de ce nu ne simtim bine fara atata drama? Fara asteptari de la altii. Noi mereu credem ca altii ne datoreaza noua ceva, insa uitam ca si noi datoram altora si mai mult, ne datoram noua insine sa fim bine.
Asta vara am descoperit magia lui fake it till you make it. Adica prefa-te pana reusesti. Este magic, pentru ca ma joc in imaginatie, potrivesc in mine cockteil-ul de emotii:
- hm, cum m-as simti si as arata daca......si fiecare completeaza cu ce vrea: as fi iubita si adorata chiar acum de cineva minunat?
- Cum as arata si m-as simti daca tocmai as fi pe cale sa ma mut intr-o casa asa cum am visat? Si inchid ochii si ma joc.....corpul se transforma, expresia chipului se schimba, atitudinea are alta vibratie.
Si magia incepe sa curga si sa aduca darurile....
Nu mai vreau sa fiu dependenta de suferinta. Nu e nevoie sa fie pe drumul meu, caci stiu sa nu mai ma pierd, tin nordul acum din credinta, nu de nevoie. Suferinta este adesea biciul care ne aduce inapoi la ce conteaza, ne domoleste orgoliile, ne intoarce la credinta, ne intinde nota de plata pentru lipsa de daruire si pentru arogante-ale noastre ori ale stramosilor nostri....
Asta vara, am avut o dimineata in care ma simteam mizerabil. Aratam batrana, obosita, fara directie-o capcana in care cad multi freelanceri, deprimata, plictisita, sastisita de tot. Si atunci s-a infiripat gandul-prefa-te.
Cum ai arata si te-ai simti daca te-ai simti iubita, daca cineva ar crede in tine cu adevarat? Cum ar fi daca toate celulele s-ar simti iubite?
 |
| prima incercare-inca ma simteam fragila si trista. Fara zambet, aratam chiar mai rau. |
 |
| a doua, deja se vede o schimbare |
 |
| a treia: schimbarea se instalase in mai putin de un minut forografiile sunt selfie-uri cu laptopul, facute una dupa alta, intr-un interval scurt |
"Trupurile noastre ne modifica mintile" spun ultimele cercetari si experimente si asta ne schimba comportamentul, lucru care ne duce, evident, la rezultate diferite.
Am mai observat ceva la mine-cand sunt blocata emotional, ma duc si fac sport intensiv. Sau ma duc la masaj, merg pe jos, tin post.
Ma concentrez dintr-o data pe corp, stiind ca prin el, voi obtine schimbarile interioare pe care mi le doresc. Am luat fiecare amintire de genul acesta si am pus-o sub lupa. Apoi am inceput sa citesc, sa merg la cursuri, sa caut raspunsuri si sa pun totul cap la cap, ca intr-un puzzle urias.
Tot ce am invatat despre corp si despre modul in care ne putem folosi de el ca sa ne schimbam starea emotionala am pus intr-un curs pe care te invit sa il parcurgi.
" Iubesc ceea ce trupul aduce în dar creierului, cand creierul este deprimat și arogant." ( Natalie Angier, Geografia intima a femeii)
Comentarii