Cu placere, iubire



                                         



Am vrut sa dau numele acestei postari: fericiri marunte. 



Apoi mi-a aparut Hary in minte, un prieten israelian care imi aduce mango si cafea cu cardamom din Israel, cand nu pot sa mi le cumpar eu singura si care imi raspunde la toda (multumesc) al meu: cu placere, iubire. Prima data cand mi-a spus asa, m-am zbarlit imediat. Nu mai imi spune asa! l-am somat. Cum, iubire? m-a intrebat el senin. Asa, iubire. Zi-mi pe nume, Andreea, ce e asa greu. De ce, iubire?  Vaai. N-am scos-o la capat. Acum, daca mi-ar spune altfel, m-as supara. 

Cu placere, iubire.


Asa imi spune viata, zi de zi. Cu placere, iubire


  • cand ma trezesc fara ceas desteptator si fac dus bucurandu-ma de sapunurile mele naturale si de uleiurile de dus luxuriante
  • cand pun scortisoara in cafeaua de dimineata
  • cand se trezesc toti si ne salutam si ne pupam si ne imbratisam/smotocim
  • cand duc Miruna la gradinita pe alei cu liniste si case si gradini frumoase
  • cand ascult muzica buna
  • cand rad in hohote, complice cu Vladi
  • cand petrec ore in librarii cu el alegandu-ne carti. Ieri am mancat cu el in oras, apoi a inceput ploaia si  ne-am deschis umbrelele, ne-am relaxat corpurile si am mers lipa lipa printre stropi. Ne-am adapostit la Carturesti-a fost magic-auzeam tunetele si ropotul ploii de afara, in timp ce ascultam muzica si rasfoiam carti....Am plecat de acolo cu Neil Gaiman si Babette Rotschild, cu semne noi de carte si ciocolata neagra. Cand am revenit pe bulevardul aglomerat, cu sunete stridente, claxoane, vajait de masini, voci, m-am simtit cateva clipe teleportata in Salonic. Ajunsesem acolo dupa multe zile de huzur si fericire pe insula Thassos (nu era asa cunoscuta pe atunci, fusese data de putin timp in circuitul turistic). Statusem desculta, rasesem cu Dimitri  pana ne dadusera lacrimile, dansasem, mancasem bine si adormisem fericita zi de zi...dupa toata linistea si tihna de acolo, Salonicul mi s-a parut aglomerat, agresiv...prima trecere de pietoni la care am asteptat mi-a adus lacrimi in ochi. Sandalele, la fel, vitrinele ingrijite si luminoase...mi se pareau toate fake-uri, cioburi colorate, departe de adevarul si simplitatea autentica traite pe insula...Izgonita din paradis. Asa a fost si ieri pe mult prea aglomeratul bulevard bucurestean dupa oaza plina de carti si tihna...
  • cand imi zambesc oamenii pe strada. Nu stiu ce am facut bun ori ce fac-oamenii sunt buni cu mine, deschisi, zambitori. Cred ca le plac rochiile tale, mi-a zis Vladi ieri, cand purtam o rochie cu mult roz pudrat si putin alb si verde pal. Si eu si Miruna purtam rar pantaloni.
  • nu mai am multe certitudini si ma simt eliberata
  • pretuiesc linistea si meditatia, cu increderea ca daca  meditez si ma rog si sunt centrata, lucrurile vin mai usor si un pic magic, cat sa ma faca sa ma simt o rasfatata a universului
  • cand gasesc muzica buna, cum a fost piesa de ieri de la Maria
  • cand ma uit la copiii mei si imi dau seama ce suflete si ce chipuri frumoase au. Cand le fac poze, primul lucru la care ma uit sunt stelutele din ochi. Singura mea grija in ce ii priveste e sa veghez ca stelutele acelea sa le ramana in priviri.
  • cand visez cu ochii deschisi
  • cand imi setez intentia zilei inainte de a ma da jos din pat dimineata
  • cand gatesc ceva bun cu multa dragoste
  • cand fac curat...si copiii ma ajuta dupa puteri 

Cu placere, iubire, zice viata. Atatea de iubit, atatea de facut. Joaca-te frumos.


                                              (are subtitrare in romana)
 



Comentarii