Mancam carne cam la toate mesele. Nu imi amintesc sa ma fi gandit prea mult la mancarea mea in trecut. Mancam cand simteam foame si cu asta basta. Mancam ce aveam la indemana. Fructele erau desert. Nu le cumparam oricum prea des, pentru desert preferam totusi dulciurile.
Pana in adolescenta, am avut o relatie dificila cu mancarea-mancam putin spre deloc, ceea ce i-a determinat pe ai mei sa ma indoape cu suplimente aduse de la sarbi, la noi nu se gasea mare lucru. Vitamine, cavit, glucoza-orice credeau ei ca m-ar tine pe linia de plutire si m-ar ajuta sa cresc. La finele clasei a opta cantaream 30 si ceva de kilograme. Eram cea mai micuta din clasa si asa am ramas pana in studentie-varsta, nr kilograme, inaltime. Dupa aceea, intr-o tabara de arheologie, am capatat ceva apetit si curaj sa experimentez gusturi noi, asa ca am renuntat la suplimente. Au urmat cativa ani in care am mancat. Carne, oua, lactate, cateva legume (putine). Multi cartofi prajiti cu branza rasa pe deasupra-invatasem sa ii fac singura. Zilnic aproape. Fara salate. Erau bleah. M-am ingrasat. Aveam dureri oribile la menstruatie. Ma trezeam obosita.
Pana pe 9 octombrie 2002 detineam o lunga lista de alimente pe care nu le incercasem vreodata si unele de care nici nu auzisem. La noi in casa nu se manca broccoli. Nici conopida. Fenicul ori gulie? Nu stiam ce sunt. Morcovul crud mi se oferise mereu dat pe razatoare si combinat cu miere, pentru stimularea poftei de mancare (!)-o reteta de la atotstiutoarea dna Gabor (ati aflat de existenta ei aici). Nu e de mirare ca l-am urât. O felie de sfecla cruda oferita de bunica unei prietene ma facuse sa vomit. Am pus si sfecla pe lista neagra.
Pe 8 octombrie 2002 a intrat in viata mea maestra Ching Hai. Era vegetariana. A fost prima data cand m-am gandit la mancarea mea. La impactul alegerilor mele-asupra planetei, asupra sanatatii mele. Am citit mult. Nu doream nici sa imi fac mie rau. Am cunoscut multi vegetarieni. Erau sanatosi (ma indoiam in sinea mea ca este posibil, crescusem cu deviza: "ai nevoie de carne"). Nu-mi trecuse prin cap ca se putea trai si manca si altfel decat vazusem acasa la mine ori la prietenii mei.
Ziua in care am luat decizia de a exclude din alimentatia mea carnea va ramane intiparita in memoria mea pentru totdeauna. 9 octombrie 2002: imi amintesc cum am luat dis de dimineata cosul de gunoi, am deschis usa frigiderului si am aruncat tot: sunca de praga, pate de ficat, carne macra, oua, mazare cu carnati. M-am dus la Hard Discount (magazinul la care imi faceam cumparaturile cand locuiam la doi pasi, in Brasov) si m-am plimbat printre rafturi. Nu stiam ce sa cumpar. Nu aveam un plan. Niste nuci si niste fructe. Un pate vegetal mandy. M-am dus la librarie si am cumparat carti cu retete. Printre primele-cartile Elenei Pridie si ale Elenei Nita Ibrian.
Nu am uitat de asemenea transformarile prin care am trecut. Dupa ce am renuntat la carne, alcool si oua am inceput sa slabesc. Ma bucuram, eram cam indesata. Transpiratia a devenit excesiva si foarte urat mirositoare. Scaunele la fel. Eram socata. Mi-au iesit cosuri pe fata, pe umeri, ba chiar si pe spate. Urate, mari, cu puroi. Nici in adolescenta nu avusesem! Imi era sete si beam multa apa. Nu auzisem de detoxifiere. Aveam acces limitat la internet-exista un cafe internet pe Michael Weiss, intunecos si plin de fum. Mergeam acolo cand aveam de trimis un mail, nu prea stiam inca sa caut informatii. Erau putine carti pe subiect in librarii. Apoi a intrat in viata mea Karolyi, un barbat cu parul alb-zvelt, radios, avea aerul unui serafim. Manca de ani buni doar mancare cruda, simpla. Eram uluita, de raw nu auzisem niciodata. Eram in 2002, cati auzisera de raw pe atunci... El mi-a dat carti si retete si mi-a spus sa ma bucur de curatenia generala pe care o facea corpul meu. Se va termina la un moment dat. Mi-a risipit anxietatea. Nu cred ca mi-a trecut vreodata pragul fara sa imi aduca nuci, fructe sau diverse sucuri facute de el. Una dintre salatele mele de toamna preferate-varza murata, morcov si dovleac crud date pe razatoare de la el am invatat-o. Sa o incercati, este uluitoare.
Dormeam profund, mintea mi se limpezise, ma simteam optimista si puternica. Simptomele deranjante au incetat-pielea mi-a devenit curata si avea un miros discret, fin, delicat ca cel de flori de salcam. Dupa mine la baie nu a mai mirosit vreodata de atunci. Greutatea s-a stabilizat, ma temusem ca voi ajunge piele si os. Am inceput sa citesc mult despre alimente, despre ce se combina si cum (de ex., am aflat ca orezul combinat cu fasole rosie formeaza proteina completa. stiti probabil ca este felul preferat al mexicanilor), sa le cumpar, sa le introduc in alimentatia mea.
M-am intrebat de multe ori daca m-as mai putea intoarce si raspunsul meu a fost mereu NU. Cat de lipsite de imaginatie erau mesele mele! Ce culori terne si mohorate erau in farfuriile mele! Ce lux si ce risipa mi se pareau fructele! Nuci mancam doar in cozonacii de Craciun...Imi amintesc seara in care am bagat la cuptor nucile aduse de K. :)) Se mananca crude? Serios? Le-am lasat fara nimic nutritiv? Hai, K., nu exagera. Zambesc acum incurcata cand imi amintesc surasul lui :-)
Cata culoare, cat gust, cata varietate am descoperit! Din 9 octombrie 2007 nu am mai poftit, gustat ori gatit carne. Am atatea optiuni. Nu stiu ce as face la polul nord. Nu am fost acolo si nici nu planific sa ajung. Nu stiu ce as alege in situatii extreme si nici nu imi consum energia gandindu-ma la asta. Nici nu impun cuiva sa adopte stilul meu. Familia mea consuma carne ocazional. Eu niciodata. Am mereu analize perfecte. Am nascut doi copii sanatosi si am alaptat doi ani si ceva. Am avut mult lapte. Sanii erau grei si plini de lapte untos, gras, hranitor. Copiii au fost dolofani in primele lor luni cat au fost alaptati exclusiv. Niciunul nu a avut colici-mentionez asta pentru ca exista voci care pun colicii in legatura cu toxinele preluate de la mama. Cred ca am citit undeva ca pruncii mamelor vegetariene nu au colici. Nu caut acum, nu este relevant.
Poate doar am avut noroc, cum ne-au tot zis unii si altii :-))
Exista junk food vegetarian. Ma ingras uneori cand nu sunt atenta. Nu ma uit in farfuria nimanui si nu cred ca modul meu de alimentatie se potriveste oricui. Desi toti ar putea incerca din aceste motive. Punctele 7 si 10 sunt cele la care eu sunt cu adevarat sensibila.
Pentru mine, alegerea acestui stil de viata a insemnat diminuarea egoismului. Am inceput sa ma gandesc si la altii, la ce fac planetei prin alegerile mele, la cata mizerie produc, cat sange curge, cata risipa de apa se face etc.
A mai insemnat sa aduc multa culoare si mult gust meselor mele.
A insemnat sa imi asum ca sunt diferita si adesea judecata cu cinism si asprime.
A insemnat sa mananc mai constient si mai variat.
A insemnat costuri mai mici-costuri financiare, de timp si energie.
A insemnat o constiinta mai rafinata si mai sensibila.
A insemnat analize perfecte.
A insemnat liniste interioara, echilibru si optimism. Le cautam cu fervoare inainte, le-am obtinut ca bonus mancand vegetarian. (cititi punctul 8 aici)
Citisem candva povestea unei micute pasari Colibri care aduce repede repede apa cu ciocul ei ca sa stinga incendiul din padure. Este luata in ras si i se spune ca oricum nu ajuta, este prea mica. Dar ea face tot ce poate. La fel si eu. Poate alegerile mele nu conteaza la scara mare-pentru fiecare alegere etica pe care o fac eu, sunt mii si milioane de oameni care nu dau doi bani pe asta. Carora nu le pasa. Eu fac tot ce pot pentru ca ma simt bine, sunt sanatoasa, energica si pentru ca am constiinta impacata ca am ales constient.
* 2002 ! am modificat, am gasit niste mail-uri vechi care atesta data corecta :-) In 2007 locuiam deja in Bucuresti si eram deja veggie.
Comentarii