Ti s-a intamplat vreodata sa ai un laptop si sa il folosesti doar pentru a intra pe internet si poate pentru a redacta ceva in word? El are multe functii, stii ca este "performant", insa nu te pricepi si nici nu te simti motivat(a) sa afli care sunt si ce pot face ele. Iti spui ca nu e cazul sa te complici, cui ii trebuie- invata ori stie si gata, cata vreme functioneaza pentru ce iti trebuie tie-net si putin office, e suficient....Cand ai nevoie de mai mult, cauti pe google sau mergi la un specialist.
Poate fi vorba despre un robot de bucatarie, un cuptor cu microunde, o masina de spalat ori.......despre CORPUL TAU.
"Oamenii călătoresc pentru a se minuna la vederea culmilor muntoase, a valurilor uriașe ale mărilor, a lungimii fluviilor, a imensitatii oceanelor, a mișcărilor circulare a astrelor, însă trec nepăsători pe lângă ei înșiși, uitând să se minuneze de propria lor ființă." (Sf. Augustin)
Ce stim despre el?
Cum il folosim?
Ce obtinem folosindu-l?
Se poate mai mult?
Poate functiona mai bine?
Posturile corporale imi pot influenta starile de spirit? Invers, stim deja ca da.
Ne holbam la el, il certam, il judecam, ii spunem cu obida ce nu ne place la el, il respingem, il toleram, il folosim, ne temem de el (o prietena insarcinata imi spunea ca evita sa se gandeasca ca in ea bat doua inimi, ca simte ca efectiv o ia razna de spaima si groaza), ii descoperim, de multe ori accidental, puteri nebanuite.
In ultimii doi ani am inceput sa adun piese mai mici ori mai mari dintr-un puzzle care ma intriga si ma fascineaza: invat despre corp, vreau sa fac pace cu el, sa ii multumesc pentru tot ce face si a facut pentru mine, pentru toate oportunitatile pe care mi le ofera si mai ales, vreau sa fac tot posibilul ca el sa functioneze la capacitate maxima-sa fie armonios, sanatos, vibrant, radios, puternic, flexibil, sa aiba o voce clara pe care sa stiu sa o ascult.
Cand l-am auzit, a fost cand era deja disperat si "se defecta", doar doar ma opresc sa vad si sa ascult, ma opresc din a-l abuza si folosi fara mila.
I-am ignorat semnalele-ce daca simt fiori neplacuti cand acest barbat ma priveste si imi vorbeste? Mintea imi spune ca nu am motive de alarma, este un om oarecare care poate se simte singur si incearca sa faca si el conversatie. Dar corpul meu deja capta intentiile necurate ale acelui om. Ce daca simt tensiune in corp la gandul ca nu am inchis totusi apa cand am plecat de acasa? Ma autoconving ca am inchis-o si ignor cu bunastiinta faptul ca nu simt deloc usurare in interior. Mici contractii, fiori de bucurie-acestea sunt semnalele cu care cei mai multi dintre noi suntem obisnuiti. Ca le ignoram, suferind consecintele ...este alta poveste. Corpurile noastre insa pot comunica mai nuantat de atat, mai complex, mai bogat.
"Trupul vorbeste mai multe limbi. Vorbeste prin culoarea, prin temperatura sa, prin ardoarea recunostintei, prin stralucirea iubirii, prin cenusiul durerii, prin caldura entuziasmului sau raceala neincrederii. Vorbeste prin dansul sau usor, leganandu-se ori tremurand, prin freamatul inimii, prin descurajarile sale, prin golul din stomac, prin renasterea sperantei. Corpul isi aminteste, oasele si articulatiile isi amintesc, chiar si degetul mic isi aminteste. Amintirile-imagini si sentimente-sunt intiparite adanc in insesi celule noastre. Ca dintr-un burete imbibat cu apa, oriunde este apasata carnea sau doar atinsa usor, tasneste o amintire.
Sa limitezi frumusetea si valoarea trupului la ceva inferior acestei splendori, inseamna sa obligi trupul sa traiasca fara spiritul sau de drept, fara forma sa legitima, fara dreptul sau la fericire. " (dr. Clarisa Pinkola Estes in cartea sa Femei care alearga cu lupii)
Imi dau seama ca am lasat in grija unor necunoscuti (medici, terapeuti, prieteni) sa stie despre corpul meu mai multe decat stiu eu, posesoarea lui de drept. Si nici ei nu cunosc totul, stiu cate putin despre cate o parte din corp, in general. L-am tratat ca pe un birou mobil pe care am indraznit sa il personalizez putin, discret. L-am tratat ca pe un sac de oase, pe care am considerat ca sunt pedepsita sa il car in lumea asta. Ca pe o mostenire de care m-as fi dezis cu prima ocazie, in loc sa o onorez si sa o celebrez.
Vreau sa imi invat copiii sa obtina maximum de la corpurile lor. Vreau sa trezesc in oameni aceeasi dorinta care ma anima pe mine: aceea de a corecta deformarile corporale, corectand implicit si deformarile de caracter. Pentru ca meritam o viata traita magnific, o viata plina de bucurie si experiente hranitoare, nu o lunga agonie asa cum multi traiesc acum....
În noua sa carte vizionară, „Noul Sine, Noua Lume”, scriitorul Philip Shepherd ne da un alt motiv pentru a ne apropia de propriul corp: „Dacă eşti izolat de corpul tău, eşti de asemenea izolat de corpul lumii, care pare apoi să fie altul decât tine sau separat de tine, în loc să se afle în continuumul vieţii căruia îi aparţii.”
Avem in fata un drum lung si frumos. Vino la cursul meu pe 2 septembrie (Bucuresti) si 30 septembrie (Brasov). Eu am sa iti dau cateva piese de puzzle, vei pune pe masa si tu cateva piese, cu siguranta ai invatat cate ceva despre corpul tau si impreuna vom cauta sa ne aprindem in inimi dorinta de a sti mai multe, de a ne ajuta corpurile sa functioneze cu adevarat armonios, ducandu-ne existentele la alt nivel. Ce simt cand ma gandesc la cate am inca de descoperit....well, it's a strange grief to die of nostalgia for something you never lived.
Rezerva-ti un loc pe focuspeinima.ro/evenimente.
Comentarii