1-7 august-Saptamana Internationala a Alaptarii

Vladi micut...
"Tot ce stii e ca, dupa ce vei naste, viata ta se va schimba ca un transatlantic care isi schimba brusc ruta. Ceea ce e bine." (Mireasa dezgolita, Nikki Gemmel)
Citeam undeva ca unele femei sunt mame foarte bune pentru bebelusi. Altele, se descurca de minune cu toddlerii, iar altele sunt perfecte in rolul de mame de adolescenti. Ideea era ca toate excelam in rolul de mame intr-o anumita perioada. Nu am trecut, evident, prin toate etapele, ai mei au 4 si 8 ani, dar nu ma pot abtine sa nu ma intreb daca voi mai trai vreodata ceva atat de rotund,  de implinit si plin de dulceata ca atunci cand copiii mei erau bebelusi...

Am fost cu adevarat fericita sa fiu mama de bebelusi. Ma surprind pe strada zambind larg vreunui bebe, in timp ce narile mi se umplu cu mirosul lor dulce, revenit din amintire brusc. Ma uit aproape cu invidie la mamele care se retrag sa isi alapteze pruncii proaspat treziti care ganguresc de foame si simt cum dorul imi  toarna miere pe dinauntru. Ieri am zambind la gandul ca poate jobul ideal pentru mine ar fi intr-o cresa, sa legan si sa mangai papusile acelea mici si intelepte. Nu m-as plictisi deloc, sunt sigura. 
De acum, n-am decat sa astept sa fiu bunica....Ani de zile mi-am zis ca eu voi medita pe la vreun ashram, insa, in realitate, cred ca voi semana cu cainele surorii mele, un husky frumos, care nu stia cum si pe unde sa se mai strecoare pe langa sora mea sa linga talpile nepoatei mele nou nascute, sa o adulmece cu frenezie si sa o pazeasca cu veneratie si rabdare. 

Stiu ca pentru unele femei primele luni de viata ale pruncului lor au fost grele-cu nopti albe, cu nervi, stres, confuzie. Eu am fost atat de fericita, incat si copiii mei au fost la fel-senini, grasuni, mici haplea, mici buddha care emanau liniste si dulceata. Rareori, emotiile mele negative le brazdau si lor cerul senin al sufletelor, stoluri de ciori caraitoare pe care le alungam repede-repede cu o respiratie adanca, o imbratisare sau orice ar fi putut sa ma ajute sa depasesc momentele mai grele. Stiu ca multe mame de-abia asteapta sa le creasca pruncii, sa porneasca pe piciorusele lor, sa manance singuri, sa se inteleaga cu ei....Dar eu ma intelegeam de minune cu ei bebelusi si nu faceam altceva decat sa ma rog zi de zi: clipa, ramai...

Miruna, pentru ca are fratior mai mare, pe care il imita si de care se tine scai, parca creste si mai rapid si mai grabit decat a crescut el....Simt in ea o graba, o precipitare, o incrancenare de a fi mare....Totul se invarte in jurul acestui "mare"...Propozitiile ei incep asa: "cand elam eu mica" ori "cand o sa fiu eu male". Aseara, s-a intins din nou peste mine, asa cum face dintotdeauna. Eu ii mangai cu varful degetelor obrajorul si spinarea mica si ma bucur cu toata inima de simplitatea si frumusetea clipelor noastre impreuna. Doar ca aseara, in loc sa se lase leganata de respiratia mea, s-a ridicat brusc in intunericul camerei, s-a asezat langa mine in genunchi ingrijorata: mami, cand o sa ma fac eu male ( uf, nerabdatoarea mea, uf) nu o sa mai incap aici! Unde, mami? Aici, la tine in brate. Tu nu o sa mai ma poti tine. De ce spui asa, o intreb? Pentlu ca uite, capul meu este acum mic si pot sa stau aici, dar cand o sa ma fac male, o sa am si capul male si tu nu o sa mai ma poti tine in blate! E panicata. Isi masoara cu manutele capul si duce mainile pe pieptul meu, deja pare sa fie cat mine. Mereu, mereu o sa ai loc, pentru ca esti fetita mea. Uite cat de mult pot eu sa deschid bratele, incapeti si tu si tati si Vladi aici! Nu-ti fie teama, o sa te tin mereu, mereu in brate! Ori de cate ori vei vrea tu. Unde e locul tau de liniste? o intreb zambind si ea se avanta, se intinde si se cuibareste repede pe umarul meu stang. Acolo se lipeste cand plange. Locul acela de liniste va fi mereu al tau. Doar al tau. O sa deschid mereu bratele pentru tine, iubita mea! Dormi acum. 
Doamne, cum a suspinat! Mi-a pus apoi un pupic-stampila, apasat si puternic pe umarul stang si s-a intins langa mine. Da mana, mi-a mai spus dulce si poruncitoare inainte de adoarma. 

Azi a inceput saptamana internationala a alaptarii

Ce miracol este laptele matern! Ce binecuvantare pentru copil! Ce clipe de tihna si bucurie pot trai amandoi! Cat de dor imi este sa privesc in ochii copilului pus la san si sa aud inghititurile acelea mici! Ce satisfactie si ce bucurie si ce liniste se pogoara cand pruncul adoarme satul si senin in bratele mamei....

Ma inteapa inima cand aud tinere femei insarcinate si ignorante care declama cu patos: eu nu o sa alaptez! Nu vreau sa mi se lase sanii! Pai, ce , de-aia s-a inventat laptele praf! Sau vorbele unei femei insarcinate - am intalnit-o intr-un parc-scuipa seminte si zicea cu dispret catre prietena ei-doar saracii si animalele alapteaza! 
Ce saracie a mintii si pustiu al sufletului...
Cata nevoie de educatie este! Cata nevoie de dragoste si daruire!

Alaptati, mamici! Nu plecati urechea la nicio soacra binevoitoare care va spune sa ii dati copilului sarmale de la trei luni ori lapte praf, ca nu se satura. Paziti-va linistea interiora si sufletul senin, beti multa apa, mancati din toate cate putin. Nu trebuie sa fiti altundeva. Fiti langa copilul vostru. O perioada, una de gratie. Aveti rabdare si dragoste, multa dragoste.   






Mireasa dezgolita, Nikki Gemmell


Comentarii