Afectiunea pe care o duc pe picioare de trei ani


Trei ani in care am simtit ca ceva nu este in regula cu mine. Trei ani in care am simtit disperare, vina, frica, confuzie. Trei ani in care am defilat cu zambetul inconstientei pe chip. Alaturi de mine marsaluiesc in tacere multe femei care sufera de aceeasi afectiune: dereglare hormonala (exces de estrogen in cazul meu). 

Sa inteleg care este diagnosticul meu corect a fost unul dintre darurile pe care mi le-a adus lucrul la cursul Trupul meu, puterea mea. 

Conectarea cu corpul meu, locuirea lui mai constienta, mai prezentă, continuă să îmi îmbogățească viata si sa imi raspunda la intrebari. 

Cand ma uit in urma, ma sperie pur si simplu cu cata usurinta si inconstienta lasam cunoasterea corpului nostru pe seama altora: medici, familie etc. 

Sigur ca nu putem sti totul, insa noi nu intelegem aproape deloc cum functionam….
Nu avem nici macar un abc, un mini curs de initiere. 

Prietene de-ale mele, intrebate daca stiu la ce se refera perioada de ovulatie ori faza luteala, dau din umeri...


Stiu destul de bine care a fost momentul cand s-a produs aceasta dereglare hormonala. 

Dupa nasterea Mirunei, eram fericita si linistita. Corpul meu se recuperase foarte frumos, eram multumita de cum aratam dupa nastere. In sarcina mancasem foarte atent si sanatos, folosisem numai detergenti, uleiuri si creme naturale, asa ca totul era cum nu se poate mai bine. Nici macar nu imi cadea parul, desi alaptam (la prima  sarcina căzuse ca la chimioterapie, smocuri, asta dupa ce toata sarcina fusese uscat si casant, aducându-mă la disperare). 

Miruna avea trei luni aici si eu ma simteam in forma.
Aveam un pic mai rotunzi obrajii, dar na, abia nascusem. 

La un an de la nasterea Mirunei am inceput sa resimt ceva oboseala. Doi copii mici, o casa, griji profesionale, nesomn-toate s-au adunat. Seara, dupa ce culcam copiii, ma linisteam (ma anesteziam mai bine zis) cu seriale si o caserola de inghetata cu alune si nuci. Uneori vedeam doua trei episoade si mancam o caserola intreaga (era vara). Seara de seara. Eram linistita, aratam bine, imi spuneam ca nu e niciun pericol, imi permit cateva clipe de rasfat. In iarna am observat ca tot corpul mi s-a ingrosat. A fost socant sa descopar ca am bratele mai groase, ma strangeau hainele! Mai pusesem eu si in trecut kilograme pe mine, insa brate ingrosate nu mai avusesem. Imi vine sa rad cand imi amintesc cat de indignata eram! Dupa primul soc, am inceput sa ma gandesc ce am facut diferit. Mancam la fel, vegetarian light si totusi aratam asa, ce se schimbase? Asa am decis sa nu mai ma ating de inghetata si sa astept rezultatele. In locul rezultatelor, au venit alte simptome. Ori mai multe o data, ori s-au manifestat pe rand, in perioade diferite. Pe masura ce mai constientizam unul sau altul, simteam ca mi se strecoara teama in suflet. In loc sa imi revin, simteam cum dereglarea se adanceste. Imi era dor sa ma simt bine in corpul meu. 

Asa au trecut trei ani in care am suferit de:

🤦🏻‍♀️ Menstruatie abundenta. Atat de abundenta, incat mi-a afectat viata profund. Nu am mai avut curaj sa am activitati in acea perioada (5-6 zile), am programat totul in functie de acest moment. Am folosit si inca folosesc doar absorbante night, foarte lungi, pe care le schimbam la maxim doua ore. Am luat clorocalcin, la sfatul unei prietene. Nu s-a schimbat nimic. In trecut, nu am suferit de sindrom premenstrual si durata de maxim trei zile, fara flux abundent, din contra. Acesta a fost primul simptom observat. O experienta total noua pentru mine. 

🙅Iritabilitate, in afara perioadei. Nu o data observam cand ma enervam din nimic, peroram pana oboseam, in timp ce o voce din mine intreba: ce-i cu tine? 

🙇‍♀️Anxietate si usoara depresie. Orice eveniment negativ de pe scena lumii imi provoca anxietate profunda. 

🤷‍♀️ Sani durerosi (in afara perioadei menstruale). Atat de durerosi, incat nici sa imbratisez copiii nu eram in stare. Nu o data am tipat cu vocea plina de durere ca ma dor cand copiii s-au jucat langa mine in pat!! Miru, nu o atinge pe mami, o doare rau! il aud pe Vladi ca in ceata....

👩‍🔬Confuzie, lipsa de claritate in gandire. Am fost intotdeauna stapana pe mintea mea, mi-a placut intotdeauna sa conectez punctele, sa dezvolt strategii si sa ma joc cu posibilitati. De data asta, simteam cum rasare cate un mugure de idee, dar murea repede, aluneca inapoi in subconstient pentru ca nu aveam energia sa il cresc.

🙆🏻Retentia de apa. Este ceva atat de odios! Pur si simplu ma facea sa arat mult mai mare decat eram si, in cele mai multe zile, nu puteam purta haine care altdata imi veneau bine. Nici inele. Am renuntat sa mai port ceva si m-am rezumat la haine comode, largi. Picioarele mele au fost mai mereu umflate si am incercat tot felul de creme, am baut apa mai multa, am stat cu ele ridicate....zero rezultate. In putinele zile bune, cand nu aveam asa retentie de apa, oamenii imi spuneau: ai slabit, arati bine. Mda, bombaneam in gand, stai sa ma vezi maine ori poimaine, ce o sa imi spui? Ca m-am ingrasat peste noapte?

🚶🏾‍♀️Kilograme in plus, un colacel pe lateralele taliei. Nu am burta, am niste sute de abdomene facute in trecut zi de zi si inca ma bucur de consecinte, insa pe lateral, mi-a cam disparut talia. S-a creat ca o șa, un mic val. Am crezut ca este o deformare a corpului de la modul in care am tinut copiii pe sold si am tot asteptat sa imi revin. Am facut sport intensiv la revvolution, analize, yoga. 

🤰Balonare. Tot auzisem de balonare-multe prietene se plangeau, dar eu nu stiusem ce inseamna. In ultimii trei ani, desi am fost atenta la combinatiile alimentare, balonarea a devenit ceva obisnuit si sacaitor. Rare au fost zilele-de regula cele de post si hatha yoga- in care am fost scutita de acest lucru. 

💏 Libido scazut. Sigur ca ne pricepem sa gasim tot felul de explicatii...


Sa nu credeti ca am stat cu mainile in san. M-am consumat mult, simteam ca ceva nu este in regula cu mine, dar nu stiam sa spun prea bine ce anume nu este ok. Am fost la medicul de familie-i-am spus ca pe zi mananc foarte frugal-o cafea si o banana dimineata, intre mese uneori mananc nuci/caju, o supa de legume cu crutone la pranz ori seara. Nu mananc dulciuri in exces, rareori simt nevoia de ceva dulce si atunci cumpar ciocolata neagra, nu pun zahar in cafea, ci green sugar (stevia), nu am mese foarte consistente. Am facut cateva analize la sugestia lui pentru a verifica daca tiroida e ok. Era ok.... Am testat B12 si zincul. Toate bune. Am facut mai mult sport. Uneori sala si hot yoga in aceeasi zi, merg zilnic pe jos cativa km. Am fost la nutritionist, care mi-a alcatuit un plan alimentar-nicio masa fara branza de capra! Dupa doar o saptamana, am simtit ca sunt prea multe lactate in alimentatia mea si am renuntat, nu imi faceau bine.

Pe scurt, am incercat sa imi duc viata ca si mai inainte, in timp ce in mine musteau stresul, nemultumirea si anxietatea ca ceva neidentificat isi bate joc de corpul meu, de mintea mea, de viata mea. Si indignarea ca uite, fac tot ceea ce este corect-mananc vegetarian din 2002, fac sport, dorm de la 21, am o viata placuta si linistita si totusi....sunt praf. Cand mai auzeam si comentarii gen: daca as manca ce mananci tu, as fi transparenta....hm, sa zicem ca nu imi pica deloc bine!


Ce e de facut daca te afli intr-o situatie similara: 

-sa gasesti fie un endocrinolog bun, care sa vada poza de ansamblu, fie pe cineva ca Emese ori Mihaela care sa te ghideze pana te redresezi. Spune-i toata istoria ta, tot ce stii si ce ai observat de-a lungul timpului. Eu, de ex, nu am trompa stanga in urma unei extrauterine, iar ovarul stang a fost aproape necrozat de o infectie insidioasa, netratata corespunzator, asa ca a fost incizat in timpul operatiei. In conditiile acestea, sa am doi copii este pentru mine un miracol. 
-sa faci sport si sa dai cateva kg jos, pentru a reduce nivelul de estrogen sintetic stocat in depozitele de grasime
-sa renunti la detergentii si cremele si vopselurile de par pline de estrogen sintetic si sa le inlocuiesti cu produse naturale
-sa introduci in alimentatie mult verde
- sa tii post, pentru ca ficatul sa aiba timp de odihna si regenerare
-sa ai in alimentatie grasimi sanatoase. Nu le evita ca mine. 
-sa tii stresul sub control, sa gasesti tehnici si strategii care sa functioneze pentru tine. Cortizolul crescut (hormonul stresului) atrage dupa sine multe alte suferinte. 
- sa citesti, sa te informezi, sa studiezi si sa te imprietenesti cu corpul tau.




Meritam sa fim bine noi cu noi. Zicem ca varsta, ca sarcinile, oboseala……ne fac sa ne simtim rau si sa aratam nefiresc, cu corpurile deformate. Insa nu e normal. Normalitatea arata diferit si o meritam din plin. 



Comentarii

Anonim a spus…
si zbang, se facu lumina si in capul meu! Multumesc!!!!!!
Anonim a spus…
Nu ai spus nimic de migrene ( eu le am și parca ai scris și tu pe undeva)
Nu știu de ce .....am impresia ca sunt "la pachet" cu simptomele descrise de tine mai sus....
Andreea a spus…
Am avut o consultatie cu Emese si imi amintesc ca m-a intrebat. Eu nu am migrene, rar ma doare capul daca nu dorm destul ori daca nu beau apa suficienta. Ti-ar face bine sa discuti cu Emese, eu am inceput deja "reparatiile".