Fiți mai maturi și mai atenți, vă rog!

Miru avea un an aici si Vladimir 5

Frumoși copii aveți, îmi zice o dnă pensionară în parcare la Lidl. Ia uite, seamănă bine între ei. Zâmbesc și spun și eu: păi da, au același tată! Femeia nu râde, o cercetează pe Miruna o clipă și decide: asta mică e belea! Trebuie să aveți mare grijă cu ea. Eu și Vladi suntem interziși. E frumoasă foc, să nu v-o fure careva! Apoi către Vladi: pe tine nu te fură nimenea, tu ești mare deja! 

Toți trei avem sentimente amestecate, aș fi vrut să am puterea să dau delete la tot episodul sau să fi știut să fac ceva care să îi închidă gura acelei femei. Ca ea sunt multe și mulți. Pasiv-agresivi. Sub masca bunelor intenții, otrăvesc cu răutatea și ignoranța lor. 

Când s-a născut Miruna, Vladi avea patru ani. L-am pregătit îndelung pentru venirea ei. A primit-o bine, a fost atent cu ea, tandru, nedumerit pe alocuri, nesigur în ce mă privește pe mine uneori, dar le-am depășit pe toate cu bine. A existat un moment comic când Miruna i-a zâmbit și el mi-a spus șocat să o duc înapoi de unde am luat-o, eu nu am văzut că mi-au dat-o fără dinți? Și încă unul peste niște luni bune de la nașterea ei, când s-a împiedicat, însângerându-și genunchii și atunci, plângând de durere, a spus că vrea ca Miruna să plece. M-a luat prin surprindere momentul, o durere fizică făcuse loc să iasă afară unei dureri emoționale. Mi s-a strâns și mie sufletul atunci, l-am îmbrățișat și am respirat cu el, am vorbit până s-au mai ostoit durerile. 

Miruna este solară, dulce și poznașă. Are charismă și nu prea îi rezistă nimeni. De când s-a născut, își eclipsează fratele fără voie. Și el este chipeș și plăcut ca fire, însă nu este atât de magnetic ca ea. 

Mereu mă uit la Vladi când oamenii o apreciază pe Miruna. Nu se întunecă la față, de multe ori zâmbește și chiar spune ceva drăguț despre surioara lui, însă sunt și clipe când simt că ține la opinia acelei persoane și vrea să audă un cuvânt bun și despre el. 

Ni se întâmplă peste tot-vânzătorii îl ignoră, încercând să comunice doar cu Miruna. În autobuze, la doctor, prieteni de-ai nostri. Ce fetiță frumoasă aveți! Așa este, răspund. Și băiețelul este la fel de frumos, completez. Unii înțeleg repede și se repliază, alții dau cu bâta-n baltă și mai și: lăsați, că lui nu-i folosește la nimic frumusețea, el să învețe, să știe să facă bani când o mai crește și să aibă grijă de surioara lui. 

Pe cei de genul acesta îi las vorbind, celorlalți le sunt recunoscătoare. 

Voi cum gesționați situațiile acestea, când unul dintre copii îl eclipsează fără voie pe celălalt? 

Ce am găsit eu bun de făcut, a fost să îi explic lui Vladi că oamenilor le plac ființele mici, cum este acum și Miruna. Că se entuziasmează în fața ei, dar asta nu înseamnă că el nu este valoros și că este bine să nu ne bazăm pe opiniile oamenilor despre noi, ci să ne cunoaștem noi pe noi înșine bine, să avem încredere în cine suntem și ce putem. Gura lumii spune multe și niciodată nu îi vom putea mulțumi pe toți. 

Înțelege, e un puști isteț foc, însă tot cred că îi este puțin greu…..nu e ușor să asiști la asta zi de zi. Mi s-a întâmplat chiar și să merg la tuns cu amândoi, să pot plăti pentru el, dar pentru ea nu, să mi se refuze banii pe motiv că e drăgălașă și le-a făcut plăcere să o aibă în salon! Nu cred că e ușor pentru el să asiste la așa ceva. 

Am scris acest text în speranța că cei care îl vor citi, vor deveni mai conștienți că pot răni celălalt copil, fiind excesiv de entuziasmați și apreciativi față de cel mic. Am prieteni adulti care poarta cu ei rana aceasta…s-au simtit in copilarie neimportanti, mai putin frumosi si merituosi decat fratele/sora mai charismatic(a)…

Vă cer, în relația cu copiii mei, doar puțină maturitate, grijă și înțelepciune. 

El se străduiește deja să fie detașat, vorbește cu mine dacă simte că nu mai poate gestiona emoțiile sau ar fi vrut și el atenție de la oaspeții nostri, o susține pe Miruna spunând istorioare cu ea care o pun în valoare…dar uneori mai trece câte o umbră pe fruntea lui. Uneori nu ajunge dragostea mea, nu ajung brațele mele deschise să îl adăpostească când îi este greu ori sărutul meu pe frunte care să îl aline…pentru a se valida pe sine și pentru a crește, au nevoie și de privirile celorlalți.