Legătura dintre copiii mei, ilustrata intr-un mini album

Miruna si Vladi, intr-o primavara in parc

In ultima vreme ma gandesc des la relatia dintre copiii mei. Am inceput sa selectez poze care documenteaza relatia dintre ei, ca sa le daruiesc de Mos Nicolae un album cu ei doi. Patru ani in patruzecisicinci de imagini. Greu de selectat….

Ii privesc cat de absorbiti sunt in joaca lor impreuna, le aud rasetele in fiecare zi, asist la complicitati amuzante, vad grija, rabdarea si tandretea lui Vladi fata de ea. 

Dimineata in care m-am topit-ea ii adusese rochita si el s-a straduit sa  o imbrace.
Aici ii incheia nasturii, i-a luat o vesnicie, timp in care eu i-am privit in tacere din spate, cu ochii plini de lacrimi. 

Ma gandesc cat de norocoasa este ea sa  il aiba aproape, sa invete de la el. A invatat-o sa faca lego, constructii ingenioase, ii pune pasta pe periuta de dinti, o ajuta sa se incalte, ii cara umbrela sau echipamentul de gimnastica ritmica, o linisteste cand are vreun mic conflict cu mine si se plaseaza de partea ei, o serveste la masa, sta pe langa ea la locul de joaca si o ajuta. 

Mi-l amintesc intr-o zi in parc cand o invatase ceva nou - sa se rostogoleasca pe un damb cu iarba si ea urca hotarata si isi dadea drumul, iar el o aplauda si ii striga incurajari, iar ea radia toata. 

Inca de cand era bebelus i se lumina chipul cand aparea Vladimir in preajma. 

Cand era mai mic mi-a spus: Miruna este cea mai frumoasa fetita din lume. Si Sofia este frumoasa (febletea lui de anul trecut), dar Miru este cea mai frumoasa!

Si el este chipes. Are trasaturi frumoase, armonioase, este linistit si profund, tandru, sensibil si istet.

Cand era mic si eu il pregateam emotional pentru venirea Mirunei, i-am povestit despre mine si relatia mea cu fratele meu Dan. Am crescut in primii ani, putini,  langa el, pentru ca parintii nostri au divortat si fiecare a ramas cu cate un parinte-eu cu mama, el cu tata. S-au asternut intre noi niste sute de kilometri  distanta intre noi si calupuri de tacere dureroasa. 

II port lui Dan o amintire luminoasa-mereu langa mine, mereu protector, mereu atent. Sunt 5 ani diferenta intre noi. Mi-l amintesc inconjurat de multi prieteni, era solar si bun, nu avea cum altfel…Intr-o zi, si-a pus mana pe umerii mei si m-a prezentat unei gasti mari de copii: ea este surioara mea. Nu mai stiu ce le-a spus si cum, cert este ca am capatat protectori vazuti si nevazuti din clipa aceea. Copiii mari puteau fi foarte cruzi cu cei mici, dar eu, gratie lui Dan si a influentei lui, m-am bucurat de sprijin si suport. Imi aduc aminte cum plangeam dupa o papusa pe care mi-o luase o fetita si un prieten de-al lui Dan, aflat in preajma, a intervenit, zicandu-i fratelui lui: e aia mica a lui Dan, stai sa vad ce a patit. Chiar si cand Dan s-a mutat la tatal nostru si eu am ramas singura, tot am simtit protectia si grija copiilor mai mari. 

Miruna inconjurata de prietenii lui Vladi

L-am incurajat pe Vladi sa aiba o relatie frumoasa cu Miruna, sa o cultive, sa aiba rabdare cu ea, sa o invete, sa o ajute. Miruna il rasplateste cu iubirea si tandretea ei. Cred ca prima data pe el l-a pupat, prima mangaiere pentru el a fost, primul "te besc" tot lui adresat. 

Acum au opt si patru ani si eu am plonjat printre amintiri: selectez poze care documenteaza relatia dintre ei. Vreau sa le comand un mini-album cu poze cu ei doi. 

Sa le fie drag peste ani sa il rasfoiasca, sa vada cum a evoluat relatia lor. Eu nu am nici macar o poza cu Dan din copilarie, este o suferinta a mea. Nu am poze nici cu mine, de fapt….De la 6-7 ani in sus am poze, pentru ca pe la varsta aceea viata mea a intrat in sfarsit pe un fagas normal si linistit. Imi era dor de el, de parul lui blond si inelat, de tachinarile lui, de iubirea si grija lui, de complicitatile noastre. Mi-ar fi placut sa am un album cu el, cu noi, care sa imi ostoiasca dorul. Pe masura ce cresteam insa, chipurile lor, al lui si al tatalui meu se estompau in amintire din ce in ce mai mult…Stiu ca el si tata mi-au scris multe scrisori, insa nu am intrat niciodata in posesia lor. Am prins una singura, era ascunsa intr-un sertar din bucatarie si mama a facut-o bucati in fata mea si a aruncat-o. Am fost sfasiata, erau acolo cuvinte de dor si dragoste, le desluseam greu scrisul, dar imi erau adresate fara indoiala….As fi vrut ca mama mea sa fi fost mai inteleapta atunci, mai detasata….Era insa foarte tanara si avea un temperament aprig, de genul ori, ori….asa ca….nu a fost sa fie. 

Mini albumul cu poze care va documenta relatia dintre copiii mei are acest rol-sa  ii ajut sa se vada evoluand impreuna, sa vada cat sunt de frumosi impreuna, cum au crescut fericiti inconjurati de dragostea si pretuirea noastra. Este atat de greu sa selectez cele 45 de poze! 

Cu fiecare imagine asupra careia ma opresc, sunt invadata de amintiri, de duiosie, de tandrete fata de ei….
Este atat de greu sa selectez poze cu ei in ordine cronologica, incat nu sunt sigura ca voi reusi sa dau comanda de album astazi….

La mare, el avea 5 ani si ea 1

vara 2017, el ii cara echipamentul de gimnastica ritmica

In octombrie 2017, nu se vazusera de doua ore :-))

Miruna si Vladi, octombrie 2017