2017

Si gata, ne apropiem de finalul unui alt an: 2017. 

Am fost tentata sa zic precum Oana Pellea in Jurnalul ei: a fost un an de indurat, nu de trait, dar mi-am dat seama ca as fi nedreapta. Foarte nedreapta si rasfatata. 

Aproape tot anul am fost intr-un fel de suferinta emotionala, stiu ca suna dramatic, dar nu gasesc alte cuvinte. Mi-a lipsit emotia, mi-au lipsit intalnirile autentice cu ceilalti. Am simtit mai acut tendinta de izolare a noastra, a tuturor, nevoia de protejare a propriei bule, al propriului cocon in care sa ne simtim cat de cat securizati. Nu cred ca e valabil pentru noi toti, asa am simtit eu si asa m-am comportat. Mi s-a parut ca scanteile de inspiratie si caldura si emotie se imputineaza, sunt mai rare si mai fragile si in rest, multa cenusa, mult zgomot, multa efervescenta si spuma si nebunie dincolo de care nu e nimic. 

Profesional, a fost un an de sedimentare, un an in care nu am muncit asa mult ca in alti ani, insa mi-am clarificat cateva aspecte. Am creat cursul despre comunicarea cu corpul, Trupul meu, puterea mea, atat in varianta sala, cat si online. Sunt foarte mandra de acest curs, este bun, util, am muncit mult la el si in continuare sunt angrenata in procesul interior de rafinare a capacitatii perceptive cu ajutorul careia pot fi in contact cu propriul corp. 

De asemenea, faptul ca stiu ceva germana s-a dovedit din nou salvator. Cand nimic nu mai merge, imi amintesc acest lucru si imi castig painea apeland la cunostintele de germana. Sunt barca mea de salvare, se pare. 

Copiii au crescut frumos si in acest an, intelepti si iubitori. Daca imi iese ceva bine, asta este: sa le fiu lor aproape. Sunt aici mereu pentru ei, am mereu bratele deschise, vorbesc cu ei in fiecare zi, le vad evolutia, schimbarile, chiar si  pe cele mai fine. Miru a schimbat gradinita in vara si a facut un salt mare la nivel de cunostinte, a devenit si mai tandra si mai apropiata de mine, Vladi se desprinde sanatos de mine, pastrandu-si inocenta si frumusetea interioara. Sunt mandra de ei. Linistiti, tandri, frumosi, intelepti-sunt minunati. 

Dupa ani in care nu am avut nicio problema de sanatate, anul acesta va ramane si anul in care am trecut din sicana in sicana. O entorsa urata, pentru care am mers la medic, paduchi, o criza hemoroidala recenta dureroasa, dezechilibru hormonal rezolvat in mare parte, arsura pe piele cu apa fierbinte, rinite. Adunate aici suna ingrozitor, dar le-am facut fata cu bine la timpul lor :-)) Oricum, in acest an m-am simtit mai descentrata fizic, mai fragila si mai predispusa la caderi de tot felul. Am somatizat foarte repede orice disconfort emotional, ceea ce m-a obligat sa fiu mai atenta si sa imi caut cu mai multa determinare binele si linistea.

Daca ar fi sa sintetizez anul meu in cateva propozitii, cam asa ar suna:

-anul in care m-am intrebat cum ar fi sa locuiesc in Israel, sa am parte de lumina aceea vibranta tot restul vietii…si de toti prietenii luminosi care traiesc acolo. 

-anul in care am creat un nou curs

-anul in care am avut un proiect editorial impreuna cu Ema Stanca-Macovei. Cartea noastra va aparea in ianuarie 2018, editata de Libris Editorial. 

-anul in care am inceput sa scriu o carte, alta, care poate va fi gata, daca imi fac curaj, in 2018

-anul in care am cautat in dex cuvantul "pediculoza" (mie imi suna a ciuperca la picioare, dar s-a dovedit ca inseamna ca ai paduchi si ca acestia chiar prefera mediile curate). Mereu crezusem ca se pricopsesc cu paduchi cei care traiesc in oarecare promiscuitate…In vara s-a intamplat, moment in care am si tuns-o scurt pe Miruna pentru prima data in viata ei. 

-anul in care o discutie cu un saman s-a terminat cu un rau de lacrimi si cu o senzatie noua de usurinta. Se pare ca aveam atasata o energie grea, incarcata de teama a bunicului meu matern. 
-anul in care, de fapt, am experimentat terapii noi: m-am reintors la Apiestetic pentru ingrijirea tenului, am avut sedinte de Access Bars, sonoastrologie, samanism, masaj balinez etc. 

-anul in care mi-am dorit sa ma angajez, fara succes. A fost chiar straniu. Sa nu mai aud despre cum nu se gasesc angajati calificati…La fel de straniu a fost si sa vad proiecte, care pareau usor de realizat, ca ramaneau fara finalitate, suspendate undeva in neant, oricat ma straduiam eu sa le imping in directia corecta.

-anul in care am vazut cele mai multe filme din viata mea si in care am citit ceva mai putin.
-anul in care am zburat cu pustiul meu la Iasi-am petrecut un week-end cu el la Iasi, doar din dorinta de a ii oferi primul lui zbor cu avionul. 

-anul in care m-am tuns scurt si mi-am inchis culoarea parului, din dorinta, probabil, de a fi si mai usor de trecut cu vederea, de a fi anonima. Blondul atrage privirile, simt acum clar diferenta. Nu mai ma baga nimeni in seama, nu mai ma simt privita pe strada :-))

-anul in care am pierdut un prieten din cauza banilor. I-a ales, sacrificand relatia noastra…Asta a durut foarte rau luni bune. S-a intamplat la inceputul anului, asa ca am plecat la drum cu o lovitura neasteptata, care m-a naucit multa vreme.

-anul in care Vladi a tinut de mana o fata si si-au povestit vietile :-) (prima lui tabara ca cercetas). Anul in care Miruna a fost in prima ei excursie fara noi in afara Bucurestiului…
-anul in care am castigat un prieten neasteptat. Are un dar special, din trei cuvinte imi topeste inima. Am vazut si auzit destule, nu e usor sa faca cineva asta cu mine. Lui ii reuseste. Sunt recunoscatoare pentru el. Este intelept, echilibrat, temperat, onest. Aveam nevoie de cineva ca el de partea mea. 
-anul in care am inteles cum as vrea sa fiu iubita. Era si mai bine daca stiam de la 20 de ani :), as fi stiut ce sa caut, la ce sa ma uit…cat mai specific.

-anul in care am avut parte de mult senin, liniste si cer fara nori. 

Zile fara evenimente, fara emotii, fara tumult. Cred ca de asta am fost tentata sa spun ca nu a fost neaparat un an trait, insa, repet, as fi nedreapta. A fost mult calm si senin. Nu mi-a lipsit nimic, din contra, am primit multe, multe daruri. 

Ce m-a (re)invatat acest an:

• oricat si orice as cauta, ma intorc la Dumnezeu. Nu exista nimeni si nimic in afara de EL. 
• sa fiu recunoscatoare pentru tot ce am
• sa fiu linistita, viata are grija de mine in moduri nebanuite
• sa ies catre ceilalti, sa ies mai mult, in general. Am tendinta sa fiu retrasa, discreta.
• sa imbratisez realitatea, asa cum este. Totul este fix cum trebuie, mereu. Stiu ca e greu de inteles, dar am invatat ca orice mi se intampla ma aduce mai aproape de mine, ma cizeleaza si ma rafineaza. Vad darul in orice si cred ca vederea asta in sine este un dar si un privilegiu. Sunt recunoscatoare. 
• bunatatea nu se demodeaza niciodata si intotdeauna voi aprecia gesturile de bunatate discrete, acelea pentru care daruitorul nu este aclamat, nu primeste atentie la randul lui.