Ziua in care am ales sa fiu fraiera.

                      

As fi fost bogata daca as fi primit cate un banut de fiecare data cand cineva mi-a spus ca sunt "fraiera" sau ca "nu stiu ce este viata" sau ca "nu o gust".

Pana anul trecut, cand am cunoscut-o pe Schmitza, mare amatoare de Prosecco, eu nici nu stiam ce e ala. 

Bere nu am baut niciodata una intreaga, nici macar un pahar intreg, vin rar de tot, petreceri crazy cu oameni pe care nu ii cunosc nu servesc, tigarile si drogurile au ramas departe de mine, cu exceptia unor jeleuri cu ghimbir si marijuana (groaznice, nu am putut consuma niciuna) in Amsterdam.

Oricine ar spune, auzind toate astea, ca sunt vreo calugarita rigida, vreo fricoasa sau o fraiera. Nu ca ar spune, oamenii chiar mi-o spun. Am cateva prietene care se ofera periodic sa imi faca initierea-baie in alcool si o noapte crazy in club, ca "sa gust viata". Mi s-a spus ca am de recuperat sa ajung in randul oamenilor normali. 

De ce? Multe decizii le-am luat dupa ce (m)-am intrebat: de ce? In spatele actiunilor mele este mai mereu raspunsul la un de ce. 


Imi amintesc cand am intrebat-o pe mama de ce beau oamenii alcool. Exceptie tata, care devenea vesel si mucalit, din taciturn si tacut, toti cei pe care ii vedeam band se metamorfozau in fiinte cu care nu voiam sa am de-a face. Totul devenea strident si periculos. Mi s-a spus ca bem "sa ne simtim bine", ca drogurile sunt o scurtatura catre stari de constiinta inalte, ca fumatul te ajuta sa socializezi mai usor si te face sa nu te mai simti singur. Carje, deci, ajutoare. Dar nu unele dezinteresate, ci unele care isi iau adesea prada grasa: banii tai, energia, sanatatea, lasandu-te si mai disperat si cu o nevoie de "o stare de bine" si mai mare si mai acuta. 

Atunci, in copilarie, am decis ca eu vreau sa rad mult, dar rasul meu sa curga din izvoare curate, nu unele false induse de alcool. Vreau sa ma simt atrasa de cineva, cu adevarat, dar nu pentru ca sunt beata, ci pentru ca mintea si inima mea au gasit puncte reale de conexiune cu celalalt. Vreau ca lucrurile sa fie naturale, nefortate, curate si sa le tin minte mult timp, nu sa se piarda in bezna constiintei abuzate. Vreau sa am curaj, dar sa simt ca vine din mine, dintr-un loc sigur, nu vreau curajul indus. Vreau sa am o constiinta extinsa si experiente spirituale, dar obtin asta prin meditatie. 

Daca asta ma face fraiera, atunci nu-mi ramane decat sa sper ca mai sunt si alti fraieri pe aici, pe lume-oameni care decid ca au toate resursele deja si nu au nevoie de carje si scurtaturi ca sa ajunga natural la bucurie. 

Nu vreau sa fiu slaba si predispusa la greseli, ci puternica, naturala, autentica. 





                    

Comentarii

Irina Schmitz a spus…
Daaaa, meditația rules pe lângă Prosecco :D. Doar că mi-e greu să meditez în grup, că nu se bagă lumea :D, dar de la Prosecco doar tu și cu Miruna dați înapoi :D :D :D.
Andreea a spus…
Zapacito :-))