Il luasem de la scoala nervos si agitat. L-am intrebat ce are, am vrut sa il imbratisez si m-a respins: lasa-ma! Ce ai, vreau sa vorbim! Lasa-ma! Eu nu vreau! M-a enervat strengarul* ala care imi strica mereu…i s-a sugrumat vocea si a tacut furios.
Am ales traseul cel lung-adica cel parcurs pe jos. De regula, de la scoala lui pana acasa luam fie un tramvai, fie un uber, fie mergem pe jos-varianta cea mai lunga. Acum am decis ca cel mai bine e sa mergem pe jos. Sa ii fie corpul solicitat, atentia, sa aiba timp sa reflecteze, sa aiba spatiu, sa nu fie iritat de alte prezente. Timp pentru ventilare. Ventilarea este esentiala in gestionarea conflictelor. Am tacut pana aproape de casa. O singura data l-am privit in ochi, sa vad daca este pregatit sa vorbim-era inca rosu la fata, transpirat la tample si parea gata sa planga cand mi-a intalnit privirea.
Era odata un om, am inceput. Ma lasi sa iti spun o poveste? E scurta, promit. Bine, zi-o! mi-a raspuns tot tafnos. Era un om care nu a primit cadoul adus de cineva, nu l-a vrut. Intrebarea mea este: al cui era darul ? Poti sa repeti, mami? Nu am inteles. Am zambit. O poveste buna mereu il va atrage, este carligul cu care il aduc incetisor la mine. Ii spun din nou. Un om nu a primit darul, al cui era?
Daca tu imi oferi o carte frumos impachetata, dar eu nu o primesc, al cui este cadoul? Al meu ori al tau? Cine ramane cu cartea? Eu, raspunde el.
Stii de ce ti-am spus povestea asta? Vezi vreo legatura intre ce ti-a spus baietelul acela si povestea cu darul? Da sau nu, Vladi, imi raspunzi?
Dintr-o suflare, mi-a spus intamplarea care il ranise, apoi s-a gandit putin si mi-a spus ca intelege unde bat cu povestea, dar ca e greu, ca uneori se trezeste cu "darul" inainte sa vrea. Am ras apoi amandoi imaginandu-ne tot felul de situatii in care daruitorul te blagosloveste cu darul nedorit si cum poti scapa de el. Domne, da nu intelegi ca nu vreau si nu imi trebuie, ia-l de aici!! Si da-i si razi pana cand orice umbra intunecata a disparut din ochii lui.
Dupa reprizele de ras, am revenit:
Vladi, pe viitor, ce poti face sa nu te mai incarci asa? Cand esti furios, corpul tau este sub asalt, iti faci singur rau, nu de alta. Habar n-am, am sa ignor ori am sa fiu mai atent…Daca el imi spune ca sunt prost, eu nu ma supar, ca stiu ca nu sunt, poate sa isi pastreze cadoul, nu e bun, nu il accept! Asta e Vladi. Asta nu inseamna sa devii surd la ce iti spun oamenii si nu iti place ce auzi, uneori au dreptate si e bine sa asculti cu atentie, insa alegi ce iti face bine si ce nu. Ce iti face bine si te ajuta sa cresti si sa faci un progres spre mai bine este un dar bun, chiar daca, poate, nu a fost ambalat asa frumos (o critica constructiva, de ex), ce nu iti face bine, te irita, te face sa te simti rau, te umileste, nu este un dar bun si nu il accepti.
Darul neprimit apartine cui l-a oferit.
Ce stie mami sa faca:
sa taca. E greu pentru o mama sa taca, dar e musai sa o faca uneori…
sa astepte cu rabdare
sa creeze spatiu pentru ventilarea emotionala
sa spuna o poveste cu talc (sa aiba pregatita o tolba plina de povesti scurte si daca nu are una potrivita, o inventeaza pe loc)
sa puna intrebari
sa se ia peste picior facand copilul sa rada, fie povestindu-i cum a primit si ea "daruri naspa" in trecut, fie facand haz de situatia prezenta
sa inteleaga si sa nu judece - nici pe copilul care a agresat, nici pe al ei, istoria trecuta conteaza mai putin in acest moment, conteaza ce simte el acum si cum depaseste….
sa verifice ca povestea a fost retinuta si ca i-a placut pustiului si sa mai zica una scurta, doar ca sa hohoteasca amandoi. Ca de exemplu aceasta:
Nastratin Hogea a plecat la razboi si a luat cu el un scut mare. Dintr-o data, un dusman a aruncat cu o piatra si i-a spart capul. Hogea i-a aratat scutul si i-a strigat suparat:
- Prostule! Nu vezi cat de mare este acest scut? De ce ai aruncat piatra in capul meu?!
Ce stie pustiul sa faca
sa aiba incredere sa se deschida
sa asculte o poveste buna
sa isi puna mintea la contributie ca sa inteleaga de ce mama a ales fix aceasta poveste acum
sa se gandeasca la cum ar putea pe viitor sa evite sa primeasca "darul otravit"
sa ierte copilul care i-a gresit, intelegand ca si acela era ranit si furios.
Copiii doar dau inapoi ceea ce ei insisi primesc….
Carti cu povesti cu talc:
Arta de a mustra, Ileana Vasilescu
Cercul mincinosilor, Jean Claude Carriere
Comentarii