 |
| Miruna, fetita mea, numarand banii pentru pizza |
Am rugat-o pe Roxana Bucur- planificator și consultant financiar independent, fondatoare a blog-ului: ”Psihologiabanilor”, prima autoare a unei cărți de educație financiară pentru copii apărută în România, educator de educație financiară al adulților responsabili pentru viitorul lor și al copiilor lor- sa ne scrie cateva randuri despre bani si despre educatia financiara a copiilor.
Multi oameni in jurul meu, inclusiv eu, au relatii … complicate cu banii. Eu risipesc cu usurinta, cu increderea oarba in faptul ca voi castiga altii, dar nu acesta este modelul din familia mea. Stiu ca tocmai contrazic teoria invitatei mele-insa in familia mea se economisea constant , iar mama avea in plus in permanenta fondul de urgente-o suma de bani pe care o pastra sub un teanc de haine in sifonierul ei. Cred ca toti ne simteam confortabil si in siguranta stiind ca mama are mereu acolo. In plus, cand a avut ocazia a cumparat actiuni care ii aduceau dividente. Cand eram studenda, mi-a oferit cateva si mie, ca sa am un venit trimestrial. Ce credeti ca am facut cu ele pana la urma? Le-am vandut si, cum nu imi amintesc de ce, nu pot decat sa presupun ca probabil mi-am cumparat rochii si carti. A incercat sa ma obisnuiasca de mica sa economisesc-am avut pusculita, am avut un vocabular pe care treceam ce sume am primit de la bunici/rude/colindat etc si pe ce i-am cheltuit, am primit bani pentru note ori pentru diverse treburi pe care le faceam (gen cules de struguri) insa ….nu s-a lipit mare lucru de mine. Eu sunt pe modulul…carpe diem. O singura chestie a reusit sa imi inoculeze-oroarea de datorii. Nu ca nu le fac, la nevoie urgenta- de ex., eu si prietena mea, Bianca, ne viram lunar bani, e un du-te vino cu op-uri intre noi, uneori pe sume ridicole, insa, recunosc, mi-e tare greu cu ele si caut sa le achit cat pot de repede. Clar gena asta cu economisitul m-a sarit pe mine, dar a ajuns bine merci la fiul meu, care are trei pusculite. Pline. E strangator si are obiective. Si fratele meu, din ce observ, are capacitatea de a economisi pentru obiective mai mari.
Tu, adult, ești responsabil pentru educația copiilor tăi. Copiii învață prin imitație. Și pe cine să imite la vârstă mică, decât părinții săi?! Acum își formează obișnuințele.
Când se naște, copilul poate crea conexiuni neuronale multiple, pentru a se adapta mediului, acestea formându-le în baza exeperiențelor. Fiecare nouă conexiune se creează pe baza a ceea ce realizează la această vârstă. Dacă aceste informații, experiențe nu este necesar a le mai repeta, conexiunile acelea mor și rămân numai cele mai des folosite. În baza acestui principiu, dacă în casă nu se vorbește sau nu se practică obișnuințe financiare care să îi confere imprimarea, dezvoltarea educației financiare, el, copilul nu va avea, mai târziu, această deprindere, nu va avea de unde să se educe din perspectivă financiară. Eu, una, nu am avut ca materie la școală educația financiară. Acum se încearcă introducerea acestei discipline, nu știm încă cât va dura sau cât va rezista în programa școlară, asa că, educația financiară făcută acasă este maniera solidă de a crește un copil educat financiar.
Ce înseamnă/presupune educația fianciară?
Educația financiară înseamnă să economisești pentru viitor, să obții deprinderea de a nu cheltui tot, de a amâna recompensele imediate, pentru recompense substanțiale în viitor. Educația financiară presupune libertatea de a nu depinde financiar de nimeni, în viitor; înseamnă disciplină, responsabilitatea de a realiza ceea ce îți dorești, de a avea ceea ce îți dorești singur; responsabilitatea propriului drum.
Cine nu vrea să își învețe copilul să fie responsabil, respectat, disciplinat?!
Schimbarea vine de la noi. Acum este momentul să educăm financiar un copil, un viitor adult responsabil, demn. Acum este momentul pentru că, cu trecerea timpului, palierele psihicului se formează, se dezvoltă și, ulterior, odată formate și dezvoltate devin inflexibile; schimbarea se realizează mai greu la persoanele trecute de o anumită vârstă, trecute prin viață, iar faptul că au trecut prin viață și nu au dat atenție banilor, a educației lor financiare, au ajuns poate să considere că nu se poate economisi, că băncile numai fură (ne iau banii, cerându-ne dublu, la un împrumut), nimic nu este bun, iar banii dacă îi strângi nu au valoare (cei mai trecuți prin viață care au strâns banii la ciorap, iar devalorizarea i-a dus la sărăcie – tiparul avarului mioritic).
Educația financiară făcută copiilor trebuie să fie din suflet, economisirea nu trebuie percepută negativ, ca o strâmtorare, o avariție, căci este opusul lor. Este o activitate de disciplină, precum este practicarea unui sport: cere multă voință, disciplină, tenacitate, atitudine de învingător. Copilul prin economisire învață că se poate bucura de ceva mai mult, mai mare sau mai bun mai târziu, dacă nu își cumpără acum ceva mic. Învățarea amânării recompensei la vârste mici, va conduce la însușirea unui comportament de disciplină, de economisire constantă, indiferent de nivelul venitului la vârsta adultă și existența unor rezerve financiare mari care pot rezolva probleme specifice vârstei adulte: probleme de sănătate, probleme cu banii, precum șomajul sau riscuri financiare existente în piața financiară, precum creșterea Roborului.
Dacă copilul învață de la vârste fragede să economisească și începe cu monede, când va crește mare, nu va avea o problemă în a economisi 10% din veniturile sale, lunar. Va avea o satisfacție în momentul în care va putea să își cumpere, copil fiind, ceva ce este scump și pe care copiii care nu au economisit nu îl au/ nu îl pot avea sau chiar, mai mari fiind, să își cumpere mașina cu banii jos, când ceilalți cer părinților să le cumpere dacă învață bine și trec un examen sau încep a munci pentru a se împrumuta pentru acei bani. Bineînțeles, că banii câștigați când copilul este mic, vine tot de la părinți. Dacă părinții îi dau bani copilului îl responsabilizează și, astfel, pot majora suma de bani dată copilului, iar copilul având conceptul de economisire integrat în comportamentu său, el nu va irosii banii, ci, dimpotrivă, va crește rezerva economiilor sale, iar gradul de responsabilitate și de disciplină va crește. Cu cât baniii primiți vin și în urma unei munci prestate, ci nu de la sine, cu atât mai bine; copilul va învăța valoarea banului. Atenție: la muncă nu mă refer la exploatare, mă refer la activități care să îl responsabilizeze, precum: curat în casă, nu numai în dulapul său ceea ce este normal, a face mici cumpărături, a ajuta bunica/bunicul ș.a.m.d.
Satisfacția economisirii vine cu încrederea în sine, respectul de sine.
Educația financiară nu este numai despre bani; este despre fericire, mulțumire, disciplină, stimă de sine, încredere în forțele proprii, cultivarea unei metalități și atitudini de învingător și libertate. Vreți să creșteți un astfel de copil? Se poate începe cu povești despre a economisi, despre bani: ce sunt ei și cum pot fi primiți, cum funcționează sistemul financiar, economia (bineînțeles în termenii acesibili vârstei); povești despre cumpărarea mai târziu a unor lucruri mai bune, mai scumpe și mai mari.
Success în conștientizarea educației financiare în dezvoltarea copilului tău!
Comentarii