Vise frivole

In spatele meu sunt alpii tirolezi. Nu imi amintesc ce descantam ori visam aici :))
In vara, parul meu va fi la fel de lung, doar ca nu blond, ci in culoarea naturala-castaniu inchis cu reflexe rosiatice.  

Le spun "vise frivole" pentru ca viata mea va curge foarte bine si daca ele nu se implinesc. Ma amuza insa sa le proiectez, sa ma joc cu ele in imaginatie si cine stie, sa le vanez si sa le implinesc pe toate in primavara aceasta.

Sunt lucruri mici pe care vreau sa le fac pentru mine, cum ar fi:

• un mic tatuaj. Stiu ce vreau tatuat, stiu in ce loc pe corp, stiu cine il va face si cat costa. Nu stiu si ziua in care chiar voi face asta, mai am mici bariere interioare de escaladat :-))
• sa imi cumpar prima pereche de ochelari de soare din viata mea. Nu am purtat niciodata (nu aveti idee cate intra la mine in categoria niciodata), dar imi doresc sa incerc cat de curand. Port ochelari de vedere din ultima clasa de liceu si pana acum doi trei ani, am ales ochelari cu lentile helio. Acum am unii cu lentile simple. Imi face placere gandul ca intr-o zi cu putin timp liber voi proba ochelari de soare si voi alege o pereche care imi va veni bine. 
• caut sa readuc bijuteriile in viata mea, dupa ani in care nu am purtat absolut nimic, nici macar verigheta. Mi s-au redefinit si simplificat gusturile, asa ca alegerile mele sunt putin diferite de ceea ce am deja in cutiile mele cu accesorii. Imi place sa hoinaresc pe site-uri si sa salvez acele piese pe care ma vad purtandu-le. 
• la punctul acesta este ceva ce nu am idee inca cum voi reusi sa implinesc-pe chipul meu si in atitudinea mea sunt bine pastrate urme din copila care am fost. Imi privesc pozele, ma vad din afara cand interactionez cu unii oameni si caut sa potrivesc in mine dozele, sa scot la iveala femeia care este acolo. Ma joc prosteste de-a detectivul Columbo, adica fac pe prostul mult si bine ca sa nu fiu remarcata, sa nu ies in evidenta, sa nu imi asum potentialul. Sunt putini oamenii in fata carora raman eu insami, fara sa activez latura asta copilareasco-prosteasca. Sunt femeia-copil, zice o prietena, dar eu vreau sa nu mai fie vizibil copilul, sa las spatiu femeii sa infloreasca si sa se exprime. E o batalie interioara, nu e usor. Si cand reusesc cat de cat, rasul meu ramane al unui copil-rad in hohote spontane, vorbesc razand si  asa s-a dus naibii toata morga mea de femeie serioasa. Sunt si avantaje-toti oamenii se simt confortabil in prezenta mea, nu gasesc nimic amenintator in fiinta mea, copiii se lipesc instant, ma bucur de protectia si bunatatea celor din jur etc. 
• sa ies mai mult in oras, sa ma misc mai mult. De la sfarsitul anului trecut mi-am propus acest lucru si caut sa ma tin cat de mult pot de acest deziderat-am agenda plina de intalniri si ma bucur pentru fiecare om pe care il cunosc si cu care am ocazia sa schimb doua vorbe fata in fata. Toate aceste intalniri ma energizeaza, ma inspira, ma tin in alerta, ma bucura, ma schimba subtil. Ieri am fost la yoga si am luat pranzul cu o noua prietena, impreuna cu fetitele noastre care sunt de aceeasi varsta. Ma voi vedea zilele urmatoare cu Kinga, cu care planuiesc o cafea inca de anul trecut, iar sambata imi vor trece pragul la curs oameni dragi, cunoscuti si necunoscuti. Cum zicea vulpea din Micul print: ma bucur de pe acum!
• o disciplina si o rutina pentru scris si sport. 
• mai multe fructe si cruditati in alimentatie. De fapt, mai multa prezenta in alcatuirea meselor. 
• sa imi imbunatatesc garderoba cu haine pentru drumetie si pentru sport. Si sa fac cumva-mici targuri cu sotul meu ca sa o mai zbughesc in week-end-uri pe munte cu prietenii mei ori sa mergem toti patru in drumetii usoare. Pe scurt, sa ies in natura mai des decat am facut-o anul trecut. Marea nu e niciodata prea atractiva pentru mine, insa muntele... mereu, mereu!